MOLIPSIREA

PrintPrint
Sfantul Ioan din Kronstadt
Prin structura lor duhovnicească, patimile sunt molipsitoare. Iată, de pildă, răutatea neexprimată în cuvinte, care n-a apucat să treacă la fapte, care rămâne ascunsă în inimi și se reflectă într-o mică măsură pe față și în ochi. Chiar și numai prin aceasta, ea se transmite sufletului celui pe care îl urăște și poate fi observată și de alții. Când mă tulbură o patimă, tulburarea mea face să vibreze și inima altuia, se creează un fel de flux afectiv, un curent impur care pleacă dintr-un anumit recipient sufletesc spre altul. Iar dacă stârpești patima rea pe care o ai față de aproapele, se va stârpi și în sufletul aceluia. Te vei liniști, vă veți găsi liniștea amândoi. Ce strânsă legătură există între suflete! Cât de adevărate sunt cuvintele Apostolului: "Unul altuia suntem mădulare"! (Efeseni 4, 35) Sau: "Un trup suntem, cei mulți" (1 Corinteni 10, 17); "și a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc" (Faptele Apostolilor 17, 26). Iată de ce porunca dumnezeiască ne cere: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Matei 22, 39).
Sursa: 
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 90.

Continut recent

Comentarii recente