COPACUL ÂNCOVOIAT

PrintPrint
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un copac încovoiat nu folosește la nimic. Așa este și omul cel hain, a cărui inimă este nedreaptă. Acesta nu e bun de nimic, întocmai ca și copacul cel sucit. Dacă este slugă, lucrează cu lenevie și cu viclenie, fiind necredincios și prefăcut. De este pedepsit, cârtește și se răzvrătește. Iar de este miluit, nesocotește mila. La bucurie se face samavolnic și se îndârjește, iar la nenorocire se mânie și hulește. Într-un cuvânt, nici prin milostivire nu se pleacă, nici prin pedepsire nu se îndreaptă, asemenea unui copac încovoiat, care nu se va face drept nici de la căldură, nici de la ger. Iar pricina dintru care se întâmplă astfel este inima nedreaptă, care pe toate le înrâurește. La fel și un om slobod, dacă este rău, își vădește răutatea, căci uneltește doar cele pe care le vede ca fiindu-i lui prielnice, chiar dacă Domnul se scârbește de acelea, iar pentru el și pentru ceilalți sunt păgubitoare. De i se va da acestuia un loc de cinste sau o dregătorie, va căuta numai folosul său, nu și pe cel al supușilor lui. Din pricina cinstirii se îndârjește, iar fiind lipsit de ea, se răzvrătește, cârtește și hulește; nimic nu-l poate îmbuna, întrucât inima lui este sucită și desfrânată. Ori, dimpotrivă, așa precum un copac drept e trebuincios pentru orice lucru, la fel este și omul bun, care are o inimă dreaptă. Iar inima dreaptă este cea care ascultă de Domnul și Făcătorul ei și urmează voia Lui cea sfântă. Dumnezeu le face pe toate spre folosul nostru. Asemenea și inima cea bună se străduiește să facă totul spre slava lui Dumnezeu și spre folosința fraților ei. Ce vrea Domnul, aceea voiește și ea. Dumnezeu le dorește și le face tuturor doar binele, fără nici o dobândă pentru Sine. Asemenea și ea năzuiește și se străduiește să săvârșească cele bune pentru toți, fără a-și căuta sieși folosul. Căci zice Apostolul că "dragostea nu caută ale sale" (1 Corinteni 13, 5). Acolo unde se găsește dragostea cea adevărată, se află și inima cea dreaptă. Necătând la cinstirea ce i se aduce sau la dregătoria care i se dă, o inimă ca aceasta mereu și pretutindeni va face faptele dreptății și va fi vrednică de orice lucrare ori dregătorie.
Sursa: 
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

Continut recent

Comentarii recente