VIȚA DE VIE

PrintPrint
Sfantul Ierarh Vasile cel Mare
Rădăcina viței de vie, mlădițele de jur împrejur, pline de verdeață, se întind mult pe pământ; lăstarul, cârceii, agurida, strugurii. Ți-i de ajuns să te uiți la vița de vie - numai să te uiți cu pricepere la ea - ca să-ți aducă aminte de firea ta. âți amintești negreșit de comparația făcută de Domnul! Domnul S-a numit pe Sine "viță", pe Tatăl "lucrătorul" (Ioan 15, 1), iar pe cei sădiți prin credință în Biserică, pe fiecare din noi, i-a numit mlădițe (Ioan 15, 5); pe toți ne cheamă să aducem rod bogat, ca nu cumva osândiți fiind ca nefolositori, să fim dați focului (Ioan 15, 2, 6). și Scriptura nu contenește a asemăna pretutindeni sufletele oamenilor cu vița de vie: "Vie s-a făcut iubitului, în pisc, în loc gras" (Isaia 5, 1); și: "Vie a sădit și a împrejmuit-o cu gard" (Matei 21, 33). E lămurit că numește "vie" sufletele oamenilor, în jurul cărora a pus gard, adică siguranța dată de porunci și paza îngerilor. Că spune Scriptura: "Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El" (Psalm 33, 7). Apoi, Dumnezeu a înfipt în jurul nostru, ca niște araci, și a pus în Biserică "întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători" (1 Corinteni 12, 28), iar prin pildele vechilor și fericiților bărbați, Dumnezeu ridică la înălțime gândurile noastre și nu le lasă aruncate la pământ și vrednice de a fi călcate în picioare. Apoi, ca prin niște cârcei, prin legăturile dragostei ne ține strâns uniți de semenii noștri; și, rezemați pe ei, să tindem mereu spre înălțime; și asemenea viței de vie agățătoare să ne urcăm spre culmile celor mai înalte virtuți. Dumnezeu cere apoi de la noi să primim a fi săpați; iar sufletul este săpat atunci când leapădă grijile lumești, care sunt poveri pe inimile noastre. Deci, cel care leapădă dragostea trupească și dragostea de bani sau socotește vrednică de scuipat și de disprețuit admirația pentru această ticăloasă slavă deșartă, acela, ca și cum și-ar fi scăpat sufletul, ca și cum ar fi răsuflat, descarcă de pe el povara deșartă a gândului pământesc. și, după cum spune proverbul, nu trebuie nici să te grozăvești, să faci adică totul de ochii lumii, nici să cauți lauda celor din afară, ci să fii cu rod, strângând pentru bunul Lucrător (Ioan 15, 1) arătarea faptelor tale (Matei 6, 4, 6, 18). Să fii "ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu" (Psalm 51, 7). Să nu-ți pierzi niciodată nădejdea, ci să ai totdeauna, prin credință înfloritoare, mântuirea. Așa vei imita acest pom care e totdeauna verde și te vei lua la întrecere cu el în facerea de roade, dând belșug de milostenie în orice vreme.
Sursa: 
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 125-126.

Continut recent

Comentarii recente