Soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif

PrintPrint

Predici la aceasta sarbatoare gasiti accesand aceasta pagina.

Sfîntul Iosif era de neam împaratesc din casa lui David si a lui Solomon, nepot al lui Matat si stranepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov dupa fire, iar lui Ili dupa lege; pentru ca Matat, mosul lui, nascînd pe Iosif, tatal sau, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David si a nascut pe Ili; deci Ili a luat femeie si a murit fara fii. Dupa dînsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maica, nu si dintr-un tata, a luat pe femeia lui, - de vreme ce legea poruncea asa: de va muri cineva neavînd feciori, sa ia fratele lui pe femeia lui, ca sa continuie samînta fratelui sau. Deci, dupa acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui sau si a nascut pe Sfîntul Iosif logodnicul.

Astfel Iosif era, dupa cum s-a zis, fiu al amîndorura, al lui Iacov dupa fire, iar al lui Ili dupa lege. Pentru care pricina Sfîntul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatal lui Iosif, graind despre Hristos asa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili si al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Si este neunire la întelegere despre acest Iosif, între apuseni si între cei din rasarit. Apusenii zic ca a fost feciorelnic pîna la sfîrsitul vietii sale, necunoscînd nicidecum însotire, iar rasaritenii zic ca a avut o femeie si a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luînd acestea de la Sfîntul Ipolit, povesteste ca a luat femeie cu numele de Salomi. Însa sa nu întelegeti ca este acea Salomi, care era în Betleem si care s-a numit moasa Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta si cu Nascatoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatal înainte-Mergatorului. Agheu si Zaharia au fost feciorii preotului Varahie.

Sfîntul Iosif, cu aceasta Salomi, fiica lui Agheu, vietuind întru însotire cinstita, a nascut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda si pe Iosie si doua fete: pe Estir si pe Tamar, sau, precum zic altii, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosite adauga si a treia fata, cu numele Salomi, care a fost data dupa Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind doua fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice ca ar fi fost data dupa Cleopa, fratele lui Iosif, dupa întoarcerea acestuia din Egipt. Însa Maria aceasta se pare ca este Marta sau Tamar. Dar oricare si oricîte ar fi fost fetele, aceasta este adevarat ca Sfîntul Iosif a fost însurat si a nascut fii si fete.

Dupa raposarea femeii sale, Salomi, Sfîntul Iosif a vaduvit, petrecîndu-si zilele sale întru curatie; caci se marturiseste de viata lui cea sfînta si fara de prihana în Sfînta Evanghelie, desi în scurte cuvinte, însa foarte laudatoare: iar Iosif barbat, drept fiind. Ce poate fi mai mare decît aceasta marturie? Atît a fost de drept, încît a covîrsit cu sfintenia sa pe ceilalti drepti stramosi si patriarhi. Caci cine s-a aflat vrednic a fi logodnic si cu parerea sot al Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu? Cui i s-a dat o cinste ca aceasta, sa fie numit tatal lui Hristos? Cu adevarat pe acest barbat l-a aflat Domnul dupa voia Sa, caruia cele ascunse si cele tainuite ale întelepciunii Sale i-a aratat, facîndu-l slujitor Tainei mîntuirii noastre. Cu adevarat era vrednic de cinste si de o slujba ca aceasta, pentru desavîrsita sa viata plina de fapte bune.

Deci, fiind el batrîn de optzeci de ani, a fost logodita cu dînsul Preacurata Fecioara Maria si data lui pentru pazirea fecioriei ei, iar nu spre însotire trupeasca, caci îi slujea ei ca Maicii Domnului si ca Doamnei si Stapînei Sale si a toata lumea, încredintîndu-se de la îngerul care i se aratase lui în somn. Asemenea slujea si lui Dumnezeu, Pruncului celui întîi nascut dintr-însa, cu toata buna cucernicie si cu frica, fugind în Egipt si de acolo întorcîndu-se si petrecînd în Nazaret. Apoi le cîstiga hrana din osteneala mîinilor lui, caci era lucrator de lemn si sarac, desi era de neam împaratesc, pentru ca Domnul a voit a se naste în saracie, luînd numai trup de neam împaratesc, nu si slava împarateasca, bogatie si stapînire. Deci saraca a voit a fi Maica Sa, Preacurata Fecioara, sarac a voit a avea si pe cel cu parere de tata, dînd chip de smerenie.

Vietuind Sfîntul Iosif toti anii vietii sale, o suta zece ani, s-a sfîrsit în pace si s-a dus la parintii sai, care erau în iad, ducîndu-le veste de bucurie si de încredintare, ca a venit Mesia cel dorit, Cel ce are sa elibereze si sa mîntuiasca neamul omenesc, Hristos Domnul, Caruia I se cuvine slava, în veci. Amin.

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente