Predici la aceasta sarbatoare puteti asculta accesand urmatoarea pagina [1].
Sceptrul împãrãþiei Romei luîndu-l cu nevrednicie pãgînul Diocleþian, foarte mult se silea la necurata slujbã idoleascã. El mai întîi cinstea pe Apolon vrãjitorul, ca ºi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor sã fie. Pentru cã diavolul petrecînd în acel idol neînsufleþit, dãdea rãspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciunã proorocind despre cele ce vor sã fie, deºi niciodatã nu se împlineau proorociile lui. Odatã, întrebînd Diocleþian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un rãspuns ca acesta: "Nu pot cu adevãrat, ca mai înainte sã-þi spun cele ce vor sã fie, cãci împiedicare îmi fac oamenii cei drepþi pe pãmînt ºi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capiºti; pentru cã drepþii sleiesc a noastrã putere". Deci, a întrebat Diocleþian pe slujitori: "Cine sînt drepþii aceia de pe pãmînt, din pricina cãrora zeul Apolon nu poate sã prooroceascã?" Iar slujitorii i-au rãspuns: "Creºtinii de sub cer sînt drepþii aceia". Aceasta auzind-o Diocleþian, s-a umplut de mînie ºi de iuþime asupra creºtinilor ºi prigonirea cea de deasupra lor care abia încetase, a ridicat-o iarãºi. ªi îndatã a trimis sabia sa prigoni-toare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drepþi, nevinovaþi ºi fãrã prihanã, cu poruncã ucigãtoare, în toate pãrþile stãpînirii sale. ªi puteai sã vezi atunci închisorile barbarilor, tîlharilor ºi ale fãcãtorilor de ruºine deºarte, însã erau pline de cei ce mãrturiseau pe adevãratul Dumnezeu. Puteai sã vezi felul caznelor celor mai înainte obiºnuite, lepãdîndu-se ca simple, iar altele noi ºi mai cumplite aflîndu-se, prin care în toate zilele mulþimea creºtinilor era schingiuitã pretutindeni. Iar dupã ce în toate pãrþile ºi mai ales dintre ale Rãsãritului s-au adus la împãrat multe scrisori pline de clevetiri asupra creºtinilor, care îl înºtiinþau cã cei ce nu þin porunca lui întru nimic, ºi care se numesc creºtini, numãrul acelora este fãrã de sfîrºit; pentru cã atîta s-au înmulþit, încît este de trebuinþã, ca ori sã-i lase sã petreacã în credinþã, ori cu rãzboi sã se ridice asupra lor. Atunci împãratul a chemat de pretutindeni la sine în Nicomidia, pe antipaþi ºi pe ighemonii sãi la sfat, pe domni, pe boieri ºi pe tot senatul sãu adunîndu-l; le-a descoperit mînia sa asupra creºtinilor ºi poruncea, ca fiecare sã dea sfat la lucrul ce le era pus înainte. Deci, mulþi grãind multe, la sfîrºit singur tiranul a vãrsat o otravã ca aceasta, cã nimic nu este mai cinstit ºi mai de bunã trebuinþã decît sã se cinsteascã zeii cei vechi pãrinteºti. ªi toþi învoindu-se cu sfatul lui, le-a zis iarãºi: "Dacã astfel toþi socotiþi ºi pe aceasta cu osîrdie doriþi sã o faceþi ºi a mea dragoste mult se cinsteºte de voi, apoi sîrguiþi-vã cu totul sã pierdeþi credinþa creºtineascã cea potrivnicã zeilor noºtri, din toatã împãrãþia noastrã. ªi ca sã puteþi mai cu înlesnire a sãvîrºi aceasta, eu cu toate puterile voi ajuta vouã". Deci, toþi au primit ºi au lãudat acel cuvînt împãrãtesc. Însã Diocleþian ºi senatul au voit, ca ºi al doilea ºi al treilea rînd sã se adune la acelaºi sfat ºi au înºtiinþat poporul; dupã aceea au întãrit ca neschimbatã sã fie porunca aceasta.
În acea vreme, în cetatea Romanilor era minunatul ostaº al lui Hristos, Sfîntul Gheorghe, cu neamul din Capadocia, fiu de pãrinþi creºtini vestiþi, din tinereþe învãþînd buna credinþã. Acela din copilãria sa a rãmas
153
orfan de tatã, sfîrºindu-se tatãl sãu prin muceniceasca nevoinþã pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu el în Palestina, cãci de acolo era cu neamul ºi avea acolo multe averi ºi moºteniri. Iar dupã ce Gheorghe a ajuns la vîrstã desãvîrºitã, fiind ºi frumos la faþã, s-a arãtat ºi foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a rînduit în oaste ºi s-a pus tribun peste ostaºii unei cete vestite. În acea boierie fiind, dupã ce ºi-a arãtat vitejia sa în rãzboaie, s-a cinstit cu dregãtoria de comit ºi de voievod de cãtre împãratul Diocleþian, mai înainte de a ºti cã este creºtin, la douãzeci de ani ai vîrstei sale, dupã ce maica lui se sfîrºise întru Domnul. ªi cînd acel sfat tirãnesc se sãvîrºea spre pierderea creºtinilor, Sfîntul Gheorghe era lîngã împãratul. Deci, în ziua dintîi, vãzînd atîta pornire a pãgînilor asupra creºtinilor ºi cã sfatul lor cel nedrept nu poate de loc a se schimba, s-a chibzuit cu judecatã, cã acea vreme este potrivitã mîntuirii. ªi îndatã, toate cele ce le avea la sine, aurul, argintul ºi hainele le-a împãrþit sãracilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat ºi celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotãrît sã le împartã la cei ce n-au, iar pe robi sã-i libereze. ªi în a treia zi, în care sfatul cel sîngeros al pãgînului împãrat ºi al domnilor lui celor necuraþi, fãcut cu nedreptate spre uciderea nevinovaþilor creºtini, era sã se întãreascã, Sfîntul Gheorghe, viteazul ostaº al lui Hristos, lepãdînd toatã frica omeneascã ºi întãrindu-se întru Unul Dumnezeu, avînd numai frica Lui în sine, a stat cu faþa luminatã ºi cu minte bãrbãteascã în mijlocul adunãrii celei mari pãgîneºti ºi fãrã de lege ºi unele ca acestea a început a le zice: "Pînã cînd, o, împãrate ºi voi domni ºi sfetnici, care, fiind rînduiþi pentru îndreptarea legilor bune ºi a judecãþilor celor drepte, porniþi mînia voastrã asupra creºtinilor ºi înmulþiþi nebunia voastrã, întãrind hotãrîrile cele fãrãdelege ºi judecãþile cele nedrepte, dîndu-le asupra oamenilor nevinovaþi, care n-au fãcut nimãnui strîmbãtate? Pentru ce îi prigoniþi ºi chinuiþi pe creºtini prin a voastrã pãgînãtate silind pe aceia, care au învãþat a þine bine sfînta credinþã? Pentru cã idolii voºtri nu sînt dumnezei. Deci, nu vã amãgiþi cu minciunile, cãci Hristos este Unul Dumnezeu ºi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatãl; toate s-au fãcut prin El ºi cu Duhul Lui Cel Sfînt toate s-au alcãtuit. Ori singuri sã cunoaºteþi adevãrul ºi sã învãþaþi dreapta credinþã, ori pe cei ce þin de adevãr ºi de dreapta credinþã, nu-i tulburaþi cu nebunia voastrã!" De niºte cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe ºi de îndrãzneala lui cea neaºteptatã minunîndu-se toþi, ºi-au întors ochii cãtre împãrat vrînd sã audã ce va rãspunde la aceste vorbe. Iar împãratul, ca un ieºit din minþi sau ca un asurzit de tunet, ºedea tãcînd, înãbuºind în sine pornirea de mînie. Apoi a fãcut semn unuia din cei ce ºedeau cu el, prieten al sãu, cu numele Magnenþie, cu dregãtoria antipat, ca sã rãspundã lui Gheorghe. Iar Magnenþie, chemînd la sine mai aproape pe sfînt, i-a zis: "Cine te-a îndemnat la o atît de mare îndrãznealã ºi grãire?" Rãspuns-a sfîntul: "Adevãrul!" Magnenþie i-a zis: "Care este adevãrul acela?" Rãspuns-a Gheorghe: "Adevãrul este Însuºi Hristos, Cel prigonit de voi". Zis-a Magnenþie: "Dar ºi tu eºti creºtin?" A rãspuns Sfîntul Gheorghe: "Sînt rob al lui Hristos, Dumnezeul meu, ºi spre El nãdãjduind, în mijlocul vostru am stat de voia mea, ca sã mãrturisesc pentru adevãr". Cu aceste cuvinte ale sfîntului s-a pornit spre ceartã adunarea aceea, unii zicînd unele ºi alþii altele, apoi se auzea un glas ºi o strigare fãrã de rînduialã, precum se obiºnuieºte a se face într-o mulþime de popor pãgîn. Atunci Diocleþian, poruncind prin vorbitori sã fie tãcere, ºi-a întors ochii spre sfînt ºi, cunoscîndu-l, i-a zis astfel: "Eu ºi mai înainte m-am minunat de bunul tãu neam, o, Gheorghe! Sfatul tãu ºi vitejia judecînd-o a fi vrednicã de cinste, te-am cinstit nu cu dregãtorii mici; iar acum, deºi nu grãieºti spre folosul tãu, însã eu iubind înþelepciunea ºi bãrbãþia care este în tine, cele de folos te sfãtuiesc ca un tatã ºi te îndemn sã nu te lipseºti de slava ostãºeascã ºi de cinstea dregãtoriei tale ºi sã nu-þi dai floarea tinereþilor tale la munci, prin nesupunerea ta; ci sã aduci jertfã zeilor, cãci mai mare cinste vei lua de la noi". Iar Sfîntul Gheorghe a rãspuns: "O, de ai fi cunoscut, mai ales tu singur, împãrate, prin mine, pe adevãratul Dumnezeu ºi I-ai fi adus jertfã de laudã Lui, te-ar fi învrednicit împãrãþiei celei mai bune ºi fãrã de moarte, de vreme ce aceea de care acum te îndulceºti este o împãrãþie nestatornicã, deºartã ºi degrab pieritoare. De aceea ºi cele dintr-însa sînt vremelnice ºi nimic nu folosesc pe cei ce le au. Deci, nimic din acelea nu poate sã-mi slãbeascã buna mea credinþã cãtre Dumnezeul meu ºi nici un fel de chin nu-mi va îngrozi sufletul, nici îmi va clinti mintea".
154
Acestea zicînd sfîntul, iar împãratul fiind cuprins cu totul de mînie ºi nelãsîndu-l sã-ºi sfîrºeascã cuvintele, a poruncit celor înarmaþi, care stãteau înainte, sã scoatã din adunare cu suliþele pe Gheorghe ºi sã-l arunce în temniþã. Iar ostaºii, sãvîrºind degrabã porunca lui, o suliþã atingîndu-se de trupul sfîntului, îndatã fierul s-a fãcut asemenea plumbului; pentru cã s-a turtit ca plumbul, iar gura mucenicului s-a umplut de laudele lui Dumnezeu. Ducînd ostaºii pe mucenic în temniþã, l-au întins la pãmînt cu faþa în sus, bãtîndu-l peste tãlpile picioarelor, punîndu-i o piatrã mare pe piept, cãci astfel le poruncise tiranul. Iar sfîntul rãbdînd, neîncetat înãlþa mulþumire lui Dumnezeu, pînã în ziua urmãtoare. Sosind ziua, împãratul iarãºi a chemat la cercetare pe mucenic ºi vãzîndu-l turtit de greutatea pietrei, l-a întrebat, zicînd: "Oare te-ai pocãit, Gheorghe, sau încã petreci în nesupunerea ta?" Iar sfîntul, avînd pieptul turtit de piatrã, abea putea sã grãiascã ºi i-a zis: "Dar oare într-atîta slãbãnogire, o, împãrate, mã socoteºti cã am ajuns, ca pentru atît de micã suferinþã sã-mi lepãd credinþa? Mai lesne vei slãbi tu chinuindu-mã, decît eu fiind muncit". Atunci Diocleþian a poruncit sã aducã o roatã mare de muncire, sub care erau aºternute scînduri, pline de fiare ascuþite ºi înfipte în ele, asemenea unor sãbii, þepuºe ºi cuþite; iar acele fiare erau unele drepte, iar altele strîmbe, dupã asemãnarea undiþelor. Pe acea roatã a poruncit sã lege pe mucenic ºi, întorcînd roata, sã-i taie tot trupul cu acele fiare ascuþite, ce erau înfipte în acele scînduri sub roatã. Aºa, fiind sfîntul muncit ºi în bucãþi tãiat ºi ca o trestie sfãrîmîndu-se, rãbda cu vitejie; ºi mai întîi în munca aceea, cu mare glas se ruga lui Dumnezeu, nescoþînd nici un suspin; ci ca unul ce doarme ºi nu simte, astfel rãbda. Iar împãratului, pãrîndu-i-se cã mucenicul este mort, bucurîndu-se a lãudat pe zeii sãi ºi a strigat, zicînd: "Unde este Dumnezeul tãu, Gheorghe? Pentru ce nu te-a scãpat de niºte munci ca acestea?" Deci, a poruncit sã-l dezlege de la roatã, ca pe un mort, iar el s-a dus la capiºtea lui Apolon. Apoi deodatã s-a înnorat vãzduhul, s-a fãcut tunet înfricoºat ºi mulþi au auzit un glas de sus, zicînd: "Nu te teme, Gheorghe, cãci sînt cu tine!" Apoi dupã puþin s-a fãcut o strãlucire mare ºi neobiºnuitã ºi s-a arãtat îngerul în chip de tînãr preafrumos, stînd lîngã roatã ca purtãtor de luminã, strãlucind cu faþa ºi, punînd mîna pe mucenic, i-a zis: "Bucurã-te!" ªi nimeni nu îndrãznea sã se apropie de roatã ºi de mucenic cît timp s-a vãzut acolo cel ce se arãtase. Iar dupã ce s-a fãcut nevãzut, mucenicul s-a pogorît singur de pe roatã, dezlegat de îngerul lui Dumnezeu ºi tãmãduit de rãni; apoi stãtea cu trupul sãnãtos, mulþumind lui Dumnezeu ºi chemînd pe Domnul. Ostaºii, vãzînd aceasta, au fost cuprinºi de spaimã mare ºi nedumerire ºi, alergînd, au spus împãratului, care era încã în capiºte la sãvîrºirea necuratei jertfe idoleºti, urmînd dupã ostaºi ºi Sfîntul Gheorghe, care a stat înaintea împãratului în capiºte. Vãzîndu-l împãratul, întîi n-a crezut cã este Gheorghe, ci i se pãrea cã este altul care seamãnã cu el. Dupã aceea cei ce stãteau aproape de împãrat, cãutînd cu dinadinsul cãtre mucenic, au cunoscut cã este chiar Gheorghe, ºi încã ºi mucenicul singur a strigat cu mare glas: "Eu sînt Gheorghe". ªi toþi s-au spãimîntat ºi, nepricepînd, au tãcut multã vreme, iar doi dintre bãrbaþi care erau acolo, cinstiþi cu dregãtoria curþii, Anatolie ºi Protoleon, fiind mai înainte învãþaþi în credinþa creºtinã, vãzînd acea minune strãinã, s-au întãrit desãvîrºit în credinþa lui Hristos ºi au strigat, zicînd: "Unul este Dumnezeu mare ºi adevãrat! Dumnezeul creºtinilor". ªi îndatã împãratul a poruncit ca sã-i prindã ºi fãrã de nici o cercetare sã-i scoatã afarã din cetate ºi sã fie tãiaþi cu sabia. ªi mulþi au crezut atunci în Hristos, dar îºi tãinuiau credinþa, neîndrãznind sã o mãrturiseascã de fricã.
Împãrãteasa Alexandra, fiind încã în capiºte ºi vãzînd acolo pe mucenic tãmãduit prin minune ºi auzind de arãtarea îngereascã, a cunoscut adevãrul ºi voind cu îndrãznealã sã mãrturiseascã pe Hristos, a oprit-o eparhul ºi mai înainte de a ºti împãratul, a poruncit sã o ducã acasã. Iar fãcãtorul de rãu Diocleþian, neputînd sã facã nici un bine, a poruncit sã-l arunce pe Sfîntul Gheorghe într-o groapã cu var nestins ºi sã-l lase acolo pînã a treia zi. Sfîntul, ducîndu-se acolo, se ruga cãtre Domnul cu mare glas, zicînd: "Mîntuitorul celor necãjiþi, scãparea celor izgoniþi, nãdejdea celor fãrã de nãdejde, Doamne Dumnezeul meu, auzi rugãciunea robului Tãu ºi cautã spre mine ºi mã miluieºte. Izbãveºte-mã de meºteºugirile potrivnicului, ºi-mi dã putere, ca pînã la sfîrºit, sã pãzesc neschimbatã mãrturisirea numelui Tãu cel Sfînt. Nu mã lãsa, Stãpîne, pentru pãcatele mele, ca sã nu zicã niciodatã vrãjmaºii mei: "Unde este Dumnezeul lui?" Aratã puterea Ta ºi preamãreºte numele Tãu în mine, netrebnicul robul Tãu. Trimite pe îngerul Tãu,
155
pe pãzitorul nevredniciei mele, Cel ce ai prefãcut în rouã cuptorul Babilonului ºi pe sfinþii Tãi tineri i-ai pãzit nevãtãmaþi, Doamne, cã bine eºti cuvîntat în veci. Amin". Aºa rugîndu-se ºi îngrãdindu-ºi tot trupul cu semnul Crucii, s-a pogorît în groapã, bucurîndu-se ºi preaslãvind pe Dumnezeu. Iar slujitorii, scufundîndu-l legat, dupã poruncã, în varul cel nestins, s-au întors. A treia zi a poruncit împãratul sã scoatã oasele mucenicului din groapã, crezînd cã a ars în var. ªi, ducîndu-se slujitorii, au sãpat varul ºi au gãsit pe sfînt întreg, mai presus de nãdejde, viu ºi sãnãtos, stînd dezlegat, cu faþa luminatã, cu mîinile întinse în sus ºi mulþumind lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine. Iar slujitorii ºi poporul care erau lîngã el, se uimeau de spaimã ºi de mirare ºi într-un glas preamãreau pe Dumnezeul lui Gheorghe ºi-L numeau mare! Aflînd despre aceasta Diocleþian, a poruncit sã aducã îndatã pe sfînt înaintea lui ºi, preamult minunîndu-se, a zis: "De unde este în tine, Gheorghe, o putere ca aceasta ºi cu ce fel de vrãji meºteºugeºti? Spune, pentru cã mi se pare cã tu, prin arãtarea meºteºugului vrãjitoresc prefaci credinþa Celui rãstignit în vrãjitorie, ca fãcînd pe toþi sã se minuneze de vrãjile tale, sã te arãþi cã eºti mare". Sfîntul rãspunse: "Eu aºteptam, o, împãrate, ca tu sã nu poþi nici a-þi deschide gura spre hulirea Atotputernicului Dumnezeu, Cãruia toate îi sînt cu putinþã ºi cu minuni izbãveºte din primejdii pe cei ce nãdãjduiesc spre El. Iar tu, fiind înºelat de diavol, ai alunecat într-o rãtãcire ºi o pierzare atît de adîncã, încît numeºti vrãji ºi farmece minunile Dumnezeului meu cele vãzute de ochii noºtri; deci plîng de orbirea voastrã, vã numesc ticãloºi ºi vã judec nevrednici de rãspunsul meu!" Atunci Diocleþian a poruncit sã aducã niºte încãlþãminte de fier care sã aibã într-însele piroane lungi ºi arzîndu-le, sã-i încalþe amîndouã picioarele mucenicului, apoi bãtîndu-l, sã-l fugãreascã pînã la temniþã. Într-o încãlþãminte ca aceea fugãrit fiind mucenicul, tiranul îºi bãtea joc, zicînd: "Cît de grabnic eºti, Gheorghe! Foarte repede alergi, Gheorghe!" Iar mucenicul fiind tîrît aºa de greu ºi bãtut cumplit, zicea cãtre el: "Aleargã, Gheorghe, aleargã ca sã ajungi, cãci alergi aºa ca ºi cum n-ai ºti". Dupã aceea, chemînd pe Dumnezeu, grãia: "Cautã din cer, Doamne, ºi vezi osteneala mea. Auzi suspinul ticãlosului Tãu rob, cã s-au înmulþit vrãjmaºii mei ºi cu urîciune nedreaptã m-au urît, pentru numele Tãu cel Sfînt. Deci Tu Însuþi mã vindecã, Stãpîne, cã s-au tulburat oasele mele ºi-mi dã rãbdare pãnã la sfîrºit ca sã nu zicã vreodatã vrãjmaºul meu: "M-am întãrit asupra lui"". Aºa se ruga Sfîntul Gheorghe, mergînd la temniþã, în care, fiind aruncat, slãbea cu trupul de rãni, avînd picioarele foarte rãnite. Însã cu duhul se întãrea, pentru cã toatã ziua aceea ºi toatã noaptea nu înceta a înãlþa mulþumiri ºi rugãciuni lui Dumnezeu. Apoi s-a tãmãduit de rãni, cu ajutorul lui Dumnezeu, în acea noapte ºi s-a fãcut sãnãtos la picioare, precum ºi la tot trupul. A doua zi l-au adus iarãºi în faþa împãratului, la locul de priveliºte, unde era împreunã cu împãratul toatã suita. Vãzînd împãratul cã mucenicul merge bine, neºchiopãtînd cu picioarele, ca ºi cum n-ar fi avut nici o ranã, cu mare mirare a zis cãtre dînsul: "Ce este, Gheorghe, þi-au plãcut încãlþãmintele?" Sfîntul rãspunse: "Cu adevãrat mi-au fost plãcute!" Împãratul zise: "Leapãdã-þi îndrãzneala ºi fii blînd ºi supus. Apoi, lepãdînd meºteºugul vrãjitoresc, apropie-te ºi jertfeºte milostivilor zei, ca sã nu te lipseºti de viaþa aceasta dulce, prin chinurile cele grele". Sfîntul Gheorghe rãspunse: "Cît sînteþi de nebuni! Cãci puterea lui Dumnezeu o numiþi farmece ºi vã mîndriþi cu înºelãciunea diavoleascã cea fãrã de ruºine". Deci Diocleþian, cãutînd cu ochi mînioºi ºi rãcnind cu glas sãlbatec, a tãiat vorba mucenicului ºi a poruncit celor ce stãteau înainte sã batã peste grumaji pe sfînt, ca sã se înveþe a nu ocãrî pe împãrat. Apoi a poruncit sã-l batã cu vine de bou pînã ce trupul lui se va vedea plin de sînge.
Astfel, Sfîntul ºi Marele Mucenic Gheorghe, fiind cumplit chinuit, nicidecum nu ºi-a schimbat lumina feþii sale; lucru pentru care împãratul, mîniindu-se mult, zicea cãtre cei ce erau împrejurul lui: "Cu adevãrat, aceasta nu este putere ºi bãrbãþie în Gheorghe, ci un lucru de meºteºugire ºi vrãjitoresc". Dupã aceea Magnenþie a zis cãtre împãrat: "Este aici un om iscusit în vrãjitorii cu numele Atanasie, cãruia, dacã vei porunci sã-l cheme, degrabã biruindu-se Gheorghe, se va supune poruncii tale". ªi îndatã, chemînd pe vrãjitorul acela, a stat înaintea împãratului ºi a zis cãtre dînsul Diocleþian: "Ceea ce a fãcut aici necuratul Gheorghe, au vãzut ochii tuturor celor ce stau de faþã ºi cum le-a fãcut acelea, ºtiþi numai voi cei iscusiþi
156
în acel meºteºug; deci, sau sã-l biruieºti ºi sã-i strici vrãjitoriile lui ºi nouã supus sã ni-l faci, sau cu farmecele otrãvii degrabã sã-l pierzi din viaþa aceasta; ca astfel, din meºteºugul care s-a învãþat, din acelaºi meºteºug sã-ºi ia moartea cea cuvenitã lui; cãci pentru aceea l-am lãsat sã trãiascã pînã acum". Iar vrãjitorul a fãgãduit cã a doua zi va sãvîrºi tot ce i s-a cerut sã facã. Deci, împãratul, poruncind sã pãzeascã în temniþã pe mucenic, s-a sculat de la judecatã. Iar sfîntul, intrînd în temniþã, chema pe Dumnezeu, zicînd: "Minunatã fã, Doamne, mila Ta spre mine, îndrepteazã paºii mei spre mãrturisirea Ta ºi sãvîrºeºte alergarea mea întru credinþa Ta; ca întru toþi sã se preamãreascã numele Tãu cel Preasfînt!" A doua zi iarãºi a ºezut împãratul la judecatã, la un loc mai înalt, în vãzul tuturor. ªi a mers ºi Atanasie vrãjitorul, mîndrindu-se întru a sa înþelepciune, ducînd împãratului ºi tuturor celor ce stãteau de faþã oarecare lucruri fermecate în felurite vase. ªi a zis cãtre împãrat: "Sã se aducã acum aici osînditul acela ºi va vedea toatã lucrarea zeilor noºtri ºi puterea farmecelor mele". ªi luînd un vas a zis: "De voieºti, o, împãrate, ca omul acela fãrã minte sã te asculte întru toate, atunci sã bea bãutura aceasta". Apoi iarãºi alt vas luînd, a zis: "Iar de voieºti împãrãþia ta, sã vezi moartea lui cea amarã, pe aceasta sã o bea". ªi îndatã din porunca împãratului, a fost adus Sfîntul Gheorghe înaintea lui la judecatã. ªi a zis cãtre dînsul, Diocleþian: "Acum se vor strica ºi vor înceta toate vrãjile tale, Gheorghe!" ªi a poruncit cu sila sã-l adape pe el cu bãuturã fermecatã. Iar sfîntul bînd-o fãrã îndoire, stãtea nevãtãmat, bucurîndu-se ºi batjocorind acea înºelãciune idoleascã ºi diavoleascã. Împãratul, înnebunind de mînie, a poruncit, ca ºi cu cealaltã bãuturã plinã de otravã de moarte, sã-l adape cu sila. Iar sfîntul neaºteptînd ca sã-l sileascã, a luat singur vasul de bunãvoie ºi a bãut otrava cea purtãtoare de moarte; dar era fãrã nici o vãtãmare cu ajutorul darului lui Dumnezeu, fiind pãzit de moarte. ªi s-a minunat împãratul cu toatã suita; asemenea ºi vrãjitorul Atanasie stãtea ca ieºit din minþi, minunîndu-se ºi nepricepîndu-se. Apoi, dupã un ceas, a zis împãratul cãtre mucenic: "Pînã cînd, Gheorghe, ne faci a ne mira de faptele tale? Pînã cînd ne amãgeºti ºi nu ne spui adevãrul? Prin ce fel de meºteºugiri vrãjitoreºti nu bagi seamã de muncile ce-þi aducem asupra ta, încît nici de adãparea cea purtãtoare de moarte nu te-ai vãtãmat? Spune-mi cu adevãrat toate, cã voim sã te ascultãm cu blîndeþe". Atunci Fericitul Gheorghe a rãspuns: "Sã nu socoteºti, împãrate, cã noi cu scorniri omeneºti rãbdãm schingiuiri, ci cu chemarea lui Hristos ºi cu puterea Lui; pentru cã, nãdãjduind spre Dînsul, întru nimic socotim toate chinurile, dupã tainica Lui învãþãturã". Zis-a Diocleþian: "Care este tainica învãþãturã a Hristosului Tãu?" Sfîntul Gheorghe a rãspuns: "ªtiind, de mai înainte, cã a voastrã rãutate sporeºte spre mai rãu, a învãþat pe slugile Sale sã nu se teamã de cei ce ucid trupul, cã sufletul nu-l pot ucide, cãci ni se spune cã nici un fir de pãr din capul nostru nu va pieri, iar de veþi bea ceva de moarte nu vã va vãtãma. ªi acum ascultã, o, împãrate; aceasta ne este nouã fãgãduinþa cea nemincinoasã a Lui, pe care în scurt o voi arãta þie: Cel ce crede în Mine, lucrurile pe care Eu le fac ºi acela le va face. Zis-a Diocleþian: "ªi care lucruri ziceþi voi, cã sînt ale Lui?" Rãspuns-a sfîntul: "Pe orbi a-i lumina, pe cei stricaþi a-i curãþi, ºchiopilor a le da umblare ºi surzilor auzire; duhurile cele necurate a le izgoni, pe morþi a-i învia ºi altele asemenea acestora. Acestea sînt lucrurile lui Hristos". Împãratul, întorcîndu-se cãtre Anastasie vrãjitorul, a zis: "Tu ce zici de acestea?" "Mã minunez cum, batjocorind blîndeþea ta, acesta grãieºte minciuni, nãdãjduind cã va scãpa din puternicele tale mîini. Pentru cã noi, folosindu-ne de multe faceri de bine de la zeii cei fãrã de moarte în toate zilele, însã niciodatã n-am vãzut ca sã învieze un mort. Iar acesta, nãdãjduind spre un om mort ºi þinîndu-se de Dumnezeul Cel rãstignit, Îl mãrturiseºte fãrã ruºine, cã Acela este fãcãtor de lucruri mari. ªi deoarece înaintea noastrã a tuturor a mãrturisit aceasta, cum cã Dumnezeul lui este fãcãtor de niºte minuni ca acestea ºi cã cei ce cred în El au luat aceastã nemincinoasã fãgãduinþã, ca aceleaºi lucruri sã le facã, pe care ºi Acela le fãcea, deci sã învieze ºi acesta un mort înaintea ta, împãrate, ºi înaintea noastrã a tuturor ºi atunci ºi noi ne vom pleca Dumnezeului sãu, ca Unui mai puternic. Iatã se vede nu departe de aici un mormînt, în care cu puþine zile mai înainte a fost pus un mort, pe care eu îl ºtiu de cînd era viu; pe acela de-l va învia Gheorghe, cu adevãrat ne va birui pe noi!"
ªi s-a minunat împãratul de un sfat ca acesta a lui Atanasie. Deci, era un mormînt mare, departe de divan ca la o jumãtate de stadie pentru cã se fãcea judecata aceea în priveliºtea ce era lîngã porþile cetãþii ºi se vedea mormîntul acela din cetate. Cã elinii aveau obicei ca nu în cetate, ci afarã din cetate sã-ºi îngroape
157
morþii lor. Deci, împãratul a poruncit mucenicului, ca spre arãtarea puterii Dumnezeului sãu, sã învie pe mortul acela. Iar Magnenþie antipatul a rugat pe împãrat ca Gheorghe sã fie dezlegat din legãturi. ªi fiind dezlegat, Magnenþiu a zis cãtre dînsul: "Acum, Gheorghe, aratã-þi lucrurile cele minunate ale Dumnezeului tãu ºi pe toþi ne vei aduce la credinþa Lui". A zis cãtre el sfîntul: "Dumnezeul meu, Cel ce toate le-a fãcut din cele ce nu erau, este puternic, ca prin mine robul Sãu sã învie pe mortul acela. Însã voi, fiind întunecaþi la minte de înºelãciune, nu puteþi sã cunoaºteþi adevãrul. Dar pentru poporul acesta ce stã înainte, va face Domnul meu aceastã minune pe care voi o cereþi; însã sã nu socotiþi cã este vrãjitorie. Iatã vrãjitorul pe care l-aþi pus de faþã, înaintea voastrã a tuturor a mãrturisit adevãrul, cã nici o vrãjitorie, nici puterea vreunui zeu n-a putut cîndva sã învie vreun mort. Iatã înaintea tuturor celor ce stau împrejur ºi în auzul tuturor voi chema pe Dumnezeul Meu". Aceasta zicînd, ºi-a plecat genunchii ºi mult s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi. Dupã aceea, sculîndu-se, cu glas mare iarãºi s-a rugat, zicînd: "Dumnezeul veacurilor, Dumnezeul milelor, Dumnezeul tuturor puterilor ºi Atotputernice, Cel ce nu ruºinezi pe cei ce nãdãjduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, auzi-mã pe mine smeritul robul Tãu în ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfinþii Tãi Apostoli în tot locul, la toate muncile ºi semnele, dã neamului acestuia viclean semnul cerut ºi înviazã mortul, care zace în mormînt, spre înfruntarea celor ce se leapãdã de Tine ºi spre slava Ta ºi a Tatãlui Tãu ºi a Preasfîntului Duh. Astfel, Stãpîne, aratã celor ce stau înainte, cã Tu eºti Unul Dumnezeu peste tot pãmîn-tul, ca sã Te cunoascã pe Tine Domnul Cel Atotputernic ºi cum cã toate se supun voinþei Tale ºi a Ta este slava în veci. Amin!" Iar cînd a zis "Amin", îndatã s-a fãcut vuiet mare ºi cutremur, încît toþi s-au spãimîntat foarte. Atunci acoperãmîntul mormîn-tului a cãzut la pãmînt ºi mormîntul deschizîndu-se, mortul s-a sculat viu ºi a ieºit dinãuntru, privindu-l toþi, fiind îngroziþi de fricã. ªi îndatã s-a fãcut ceartã mare în popor, cãci mulþi se bucurau ºi pe Hristos ca pe un Dumnezeu mare Îl lãudau. Iar împãratul ºi cei împreunã cu dînsul, umplîndu-se de spaimã ºi de necredinþã, mai întîi ziceau cã Gheorghe, fiind vrãjitor mare, nu pe un mort, ci pe un duh oarecare ºi o nãlucã a sculat din mormînt, spre amãgirea celor ce privesc. Dupã aceea, cunoscînd cã nu este nãlucire, ci cu adevãrat om înviat din morþi, care chema numele lui Hristos, alerga la Gheorghe ºi de el se lipea, toþi erau întru nepricepere mare ca niºte ieºiþi din minte ºi cu totul neºtiind ce sã facã, tãceau. Iar Atanasie, alergînd, a cãzut la picioarele Sfîntului Gheorghe, mãrturisind pe Hristos cã este Dumnezeu Atotputernic ºi rugînd pe mucenic ca sã-i ierte greºelile cele fãcute din neºtiinþã. Iar dupã cîtãva vreme, Diocleþian poruncind sã tacã poporul, a început a grãi astfel: "Oare vedeþi amãgire, o, bãrbaþilor? Oare vedeþi rãutatea ºi vicleºugul vrãjitorilor acestora? Acest necurat Atanasie, ajutînd vrãjitorului celui de un obicei cu dînsul, nu i-a dat otravã aceluia sã bea, ci niºte farmece ca sã-i ajute spre amãgirea noastrã ºi pe un om viu, cu vrãjile lor l-au fãcut cã este mort, iar cu farmecele l-au sculat înaintea ochilor noºtri, ca ºi cum din morþi l-ar fi înviat". Aceasta zicînd, a poruncit ca lui Atanasie ºi omului celui înviat din morþi, fãrã întrebare sã le taie capetele, iar pe Sfîntul Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, sã-l þinã în temniþã ºi în legãturi, pînã ce mai pe urmã va chibzui ce va face cu el. Iar Sfîntul Gheorghe, intrînd în temniþã, se bucura cu duhul ºi mulþumea lui Dumnezeu, zicînd: "Slavã Þie, Stãpîne, cã nu ruºinezi pe cei ce nãdãjduiesc spre Tine. Mulþumesc Þie, cã-mi ajuþi în toate ºi-mi arãþi mari faceri de bine în toate zilele, iar a mea nevrednicie cu darul Tãu o împodobeºti. Învredniceºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ca mai degrabã sã vãd slava Ta, ruºinînd pe diavol pînã în sfîrºit!"
ªezînd Sfîntul Marele Mucenic Gheorghe în temniþã, cei care crezuserã în Hristos, prin minunile fãcute de dînsul, mergeau la el, dînd aur strãjerilor ºi cãzînd la picioarele lui, erau povãþuiþi de dînsul la sfînta credinþã. Iar cîþi erau bolnavi primeau tãmãduire de bolile lor, pentru cã îi tãmãduia prin chemarea numelui lui Hristos ºi prin însemnarea Crucii, de aceea, mulþi mergeau la dînsul în temniþã. Între unii ca aceia era ºi un bãrbat, anume Glicherie, cãruia i s-a întîmplat de a cãzut un bou al lui din munte într-o vale ºi i-a pierit boul. Dar auzind Glicherie despre sfînt, a alergat la dînsul, plîngînd dupã boul lui. Iar Sfîntul Gheorghe, zîmbind, a zis cãtre dînsul: "Mergi, frate, ºi bucurã-te, cãci Hristos al meu þi-a înviat boul tãu!"
158
Iar el, crezînd cu neîndoire în cuvintele mucenicului, s-a dus ºi ºi-a aflat boul viu, dupã spusele sfîntului. Deci, îndatã s-a întors la mucenic ºi în mijlocul cetãþii alergînd, cu mare glas striga: "Mare este cu adevãrat Dumnezeul creºtinilor!" Deci, prinzîndu-l pe acela ostaºii ce se întîmplaserã acolo, l-au înºtiinþat pe împãrat. Iar Diocleþian, umplîndu-se de mînie, nici n-a voit sã-l vadã, ci a poruncit ca îndatã sã-i taie capul, afarã din cetate. Iar Glicherie, bucurîndu-se, ca un chemat la ospãþ, alerga la moarte pentru Hristos, întrecînd pe ostaºi ºi cu mare glas chema pe Hristos Dumnezeu, rugîndu-L, ca vãrsarea sîngelui sã o socoteascã lui în loc de Botez; ºi astfel s-a sfîrºit. Atunci unul din dregãtori a înºtiinþat pe împãrat, cã Gheorghe, ºezînd în temniþã, tulburã poporul; pentru cã pe mulþi întorcîndu-i de la zei, îi duce la Cel rãstignit ºi prin farmece face minuni ºi toþi aleargã la el. Deci s-au sfãtuit ca iarãºi sã-l scoatã la cercetare, ºi de nu se va pocãi ºi la zei de nu se va întoarce, la moarte sã se osîndeascã degrabã. Iar împãratul, chemînd pe Magnenþie antipatul, a poruncit ca a doua zi sã gãteascã loc de judecatã lîngã capiºtea lui Apolon ca de faþã cu poporul sã cerceteze pe mucenic. În noaptea aceea, rugîndu-se Sfîntul Gheorghe în temniþã, a adormit puþin ºi a vãzut pe Domnul arãtîndu-i-se în vis, Care cu a Sa mînã îl sprijinea ºi, cuprinzîndu-l, îl sãruta ºi-i punea o cununã pe cap, zicîndu-i: "Nu te teme, ci îndrãzneºte! Cãci, iatã, împreunã cu Mine te vei învrednici a împãrãþi. Deci, nu slãbi, cã degrabã venind la Mine, cele gãtite þie le vei primi!" Iar Sfîntul Gheorghe, deºteptîndu-se ºi lui Dumnezeu cu bucurie mulþumind, a chemat la sine pe strãjerul temniþei ºi l-a rugat, zicînd: "Un dar cer de la tine, frate. Porunceºte sã intre aici sluga mea, pentru cã am sã-i spun ceva". ªi, poruncindu-i strãjerul, a intrat sluga la el, pentru cã stãtea afarã aproape de temniþã ºi scria faptele sfîntului ºi cuvintele lui, cu toatã luarea aminte. Intrînd sluga, s-a închinat pînã la pãmînt stãpînului sãu care ºedea în legãturi ºi, cãzînd la pãmînt lîngã picioarele lui, plîngea. Iar sfîntul l-a ridicat, poruncindu-i sã se îmbãrbãteze cu sufletul ºi i-a spus vedenia sa, zicîndu-i: "Fiule, degrabã mã va chema Domnul la El. Iar tu, dupã chemarea mea din viaþa aceasta, sã iei acest smerit trup al meu, împreunã cu testamentul meu, pe care l-am scris mai înainte de nevoinþa mea ºi sã-l duci, ajutîndu-þi Dumnezeu, în casa noastrã din Palestina. ªi toate cele hotãrîte de mine sã le împlineºti ºi sã ai frica lui Dumnezeu ºi credinþã neîndoitã în Hristos". El fãgãduind cã va împlini toate cele poruncite ºi mult plîngînd, sfîntul l-a cuprins cu dragoste ºi, dîndu-i sãrutarea cea din urmã, l-a liberat cu pace. A doua zi rãsãrind soarele, a stat împãratul la judecatã ºi, punînd înainte pe sfîntul mucenic, a început a vorbi cãtre dînsul cu blîndeþe ºi, oprindu-ºi mînia în sine, îi zicea: "Nu socoteºti, o, Gheorghe, cã sînt plin de iubire de oameni ºi de milã, rãbdînd pînã la îndurare? Martori îmi sînt toþi zeii cã îþi cruþ tinereþile tale, pentru frumuseþea ce înfloreºte în tine, pentru cunoºtinþa ºi pentru bãrbãþia ta. Aº fi voit sã te am pãrtaº al împãrãþiei mele ºi sã fii al doilea cu cinstea, dacã ai fi voit sã te întorci la zei. Spune, deci, ce gîndeºti despre aceasta?" Sfîntul Gheorghe rãspunse: "Se cãdea, o, împãrate, ca mila ta cea atît de mare sã o fi arãtat de la început cãtre mine, iar nu sã te sãlbãticeºti atît de mult asupra mea". Împãratul ascultînd cu plãcere niºte cuvinte ca acestea ale mucenicului, i-a zis îndatã: "De voieºti sã te supui mie cu dragoste, ca unui tatã, toate chinurile care le-ai suferit, þi le voi rãsplãti cu multe cinstiri".
Grãit-a Sfîntul Gheorghe: "De voieºti, o, împãrate, sã intrãm acum înãuntrul capiºtei, sã vedem pe zeii cei cinstiþi de voi". Împãratul sculîndu-se cu osîrdie ºi cu bucurie, a mers în capiºtea lui Apolon cu tot poporul, ducînd cu cinste ºi pe Sfîntul Gheorghe împreunã cu dînºii, iar poporul striga lãudînd pe împãratul, socotind puterea ºi biruinþa zeilor lor. Apoi, intrînd ºi fãcîndu-se tãcere mare ºi pregãtind jertfã, toþi priveau spre mucenic, aºteptînd fãrã îndoialã sã aducã jertfã zeilor. Sfîntul, apropiindu-se de zeul Apolon ºi întinzînd mîna cãtre el, a întrebat pe cel neînsufleþit, ca pe un viu, zicînd: "Tu voieºti sã primeºti jertfã de la mine ca un Dumnezeu?" Sfîntul, zicînd aceasta, ºi-a fãcut semnul Crucii, iar diavolul care locuia în idol a rãspuns niºte cuvinte ca acestea: "Nu sînt Dumnezeu; ºi nici unul asemenea mie nu este! Numai Unul este Dumnezeu; Acela pe care tu Îl propovãduieºti! Noi ne-am depãrtat de îngerii cei ce-i slujesc Lui ºi înºelãm pe oamenii cei stãpîniþi de zavistie". Atunci sfîntul a zis cãtre el: "Dar cum
159
îndrãzniþi voi sã staþi aici, venind eu, slujitorul adevãratului Dumnezeu?" Zicînd sfîntul acestea, un sunet ºi glas de plîngere ieºea de la idoli, apoi deodatã cãzînd toþi la pãmînt s-au sfãrîmat. Atunci slujitorii ºi mulþi din popor s-au pornit ca niºte turbaþi, cu multã mînie asupra sfîntului, bãtîndu-l ºi legîndu-l. Apoi strigau asupra împãratului: "Pierde pe vrãjitorul acesta, o, împãrate! Pierde-l mai înainte de a ne pierde el pe noi!" Fãcîndu-se o strigare ºi o tulburare ca aceasta ºi strãbãtînd vestea aceea prin toatã cetatea, împãrãteasa Alexandra, care pînã atunci avea ascunsã în sine credinþa în Hristos, neputînd s-o tãinuiascã mai mult, a alergat într-un suflet acolo unde era Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, ºi vãzînd gîlceava poporului ºi pe mucenic legat, privindu-l de departe ºi neputînd sã se apropie de dînsul din cauza mulþimii, a început a striga cu mare glas, zicînd: "Dumnezeul lui Gheorghe, ajutã-mi cã Tu eºti Dumnezeul Cel Atotputernic!" Dupã ce s-a liniºtit puþin gîlceava poporului, Diocleþian a poruncit sã-i aducã înainte pe mucenic ºi fiind ca îndrãcit de mînia cea cumplitã, a zis cãtre sfîntul: "Oare astfel de mulþumire ai dat, pentru mila mea cãtre tine, necuratule om? Oare aºa te-ai obiºnuit a jertfi zeilor?" Sfîntul Gheorghe rãspunse: "Aºa m-am deprins a cinsti pe zeii tãi, o, împãrate nebun. Ruºineazã-te dar de acum, de a-þi pune nãdejdea ta spre niºte zei ca aceºtia, care nu pot sã-ºi ajute nici lor ºi care nu rabdã nici venirea de faþã a robilor lui Hristos". Zicînd acestea sfîntul, iatã a venit împãrãteasa în mijloc, mãrturisind cu îndrãznealã înaintea tuturor pe Hristos, Dumnezeul adevãrat; apoi cãzînd la picioarele mucenicului, defãima nebunia tiranului, ocãrînd pe zei ºi blestemînd pe cei ce se închinã lor. Iar împãratul se uimea, vãzînd pe soþia sa cu o îndrãznealã atît de mare slãvind pe Hristos, defãimînd pe idoli ºi cãzînd la picioarele mucenicului. Apoi a zis cãtre dînsa: "Ce-þi este, Alexandro, cã lipindu-te de vrãjitorul ºi fermecãtorul acesta, te lepezi de zei cu atîta neruºinare?" Ea s-a întors de la dînsul, nedîndu-i nici un rãspuns. Atunci Diocleþian, umplîndu-se de mai multã mînie, n-a mai fãcut multã cercetare despre Gheorghe, nici despre împãrãteasã, ci îndatã a hotãrît pedeapsã de moarte pentru amîndoi, într-acest chip: "Gheorghe cel rãu, care a mãrturisit cã este galileean ºi a hulit mult asupra zeilor ºi asupra mea, împreunã cu Alexandra împãrãteasa mea, care s-a amãgit de vrãjile lui ºi cu asemenea nebunie a ocãrît pe zei, poruncesc sã fie tãiaþi cu sabia". Atunci ostaºii cei rînduiþi pentru aceea, rãpind pe mucenic legat, l-au dus afarã din cetate, tîrînd împreunã cu dînsul ºi pe împãrãteasa cea de bun neam, care, urmînd cu osîrdie, se ruga lui Dumnezeu în sine, miºcîndu-ºi buzele ºi privind adeseori spre cer. Apoi, ajungînd la un loc oarecare, împãrãtesei i-au slãbit puterile ºi a cerut sã ºadã puþin. Dupã aceea ºi-a întors capul spre zid ºi ºi-a dat duhul în mîinile Domnului. Vãzînd aceasta, Gheorghe, mucenicul lui Hristos, a preamãrit pe Dumnezeu ºi mergea cu mare bucurie, rugîndu-se Domnului, ca ºi alergarea lui sã se sãvîrºeascã cu bine. Apoi, cînd s-a apropiat de locul cel hotãrît, unde era sã fie tãiat ºi-a ridicat glasul ºi se ruga în acest chip: "Bine eºti cuvîntat, Doamne, Dumnezeul meu, cã n-ai veselit pe vrãjmaºii mei, ci ai izbãvit sufletul meu ca pe o pasãre din cursa vînãtorilor! Auzi-mã ºi acum, Stãpîne, ºi stai înaintea robului Tãu în ceasul acesta de la sfîrºit ºi izbãveºte sufletul meu de meºteºugirile duhului celui din vãzduh, al vrãjmaºului celui mare ºi de duhurile cele necurate. ªi sã nu le socoteºti pãcatul celor ce au greºit înaintea mea, în neputinþa lor, ci iertare ºi dragoste aratã-le lor, ca ºi aceia, cunoscîndu-Te, sã cîºtige parte din Împãrãþia Ta, împreunã cu aleºii Tãi. Primeºte ºi sufletul meu, împreunã cu cei ce bine Þi-au plãcut în veac, trecînd cu vederea toate greºelile mele cele cu ºtiinþã ºi cu neºtiinþã. Adu-þi aminte, Stãpîne, de cei ce cheamã numele Tãu Cel cu mare cuviinþã, cã binecuvîntat ºi preamãrit eºti în veci. Amin".
Astfel rugîndu-se cu bucurie ºi-a plecat capul sub sabie. ªi a fost tãiat în ziua de douãzeci ºi trei a lunii Aprilie, sãvîrºindu-ºi bine mãrturisirea, împlinindu-ºi alergarea ºi pãzind credinþa fãrã de prihanã, pentru care a ºi luat cununa dreptãþii cea pregãtitã lui. Unele ca acestea sînt nevoinþele cele mari ale viteazului ostaº Gheorghe. Unele ca acestea sînt biruinþele lui asupra vrãjmaºilor. Deci, în acest chip nevoindu-se, s-a învrednicit cununii celei nestricãcioase ºi veºnice. Cu ale cãrui rugãciuni ºi noi sã ne învrednicim în partea drepþilor ºi sã stãm de-a dreapta sa, în ziua venirii a doua a Domnului nostru Iisus Hristos, Cãruia I se cuvine toatã slava, cinstea ºi închinãciunea în vecii vecilor. Amin.
160
Din minunile Sfîntului ºi Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie) În pãrþile Siriei era o cetate ce se numea Ramel, în care se zidea o bisericã de piatrã, în numele Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. ªi nu era în acel loc piatrã de felul acela, din care s-ar fi putut face stîlpi mari, spre întãrirea zidirii, ci din alte pãrþi depãrtate se aduceau pe mare stîlpi de preþ. Deci, mulþi din cetãþenii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus în diferite locuri ca sã cumpere stîlpi de piatrã pentru biserica ce se zidea. S-a dus ºi o femeie dreptcredincioasã, vãduvã, care avea osîrdie ºi credinþã cãtre Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, voind, ca din sãrãcia sa, sã cumpere pentru biserica sfîntului un stîlp. ªi, cumpãrînd dintr-un loc un stîlp ales, l-a adus la malul mãrii, unde un alt bãrbat bogat din cetatea Ramel, cumpãrînd cîþiva stîlpi îi punea în corabie; ºi a rugat mult femeia pe omul acela, sã-i ia ºi stîlpul ei în corabie, împreunã cu ceilalþi ºi sã-l ducã la biserica mucenicului. Iar el nu i-a ascultat rugãmintea ºi nu i-a luat stîlpul ei; ci, aruncînd în corabie numai stîlpii sãi, a plecat. Atunci femeia aceea, aruncîndu-se la pãmînt, plîngea cu jale ºi chema în ajutor pe Sfîntul Mare Mucenic, ca sã rînduiascã precum ºtie el, ca ºi stîlpul ei sã fie dus în Ramel, la biserica lui. Astfel femeia, mîhnindu-se ºi plîngînd, a adormit ºi i s-a arãtat în vis Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe în chip de voievod, mergînd cãlare ºi ridicînd-o de la pãmînt, i-a zis: "Spune-mi de ce te mîhneºti, o, femeie?" Iar ea i-a spus pricina durerii sale ºi a vãzut pe sfînt descãlecînd de pe cal ºi zicînd cãtre dînsa: "Unde voieºti sã-þi pui stîlpul?" Iar ea a zis: "În partea dreaptã a bisericii". ªi îndatã sfîntul a scris cu degetul sãu pe stîlp astfel: "Stîlpul acesta al vãduvei, sã se punã în partea dreaptã a bisericii, dupã cel dintîi stîlp, ca sã fie acesta al doilea". Aceasta scriind, a zis cãtre femeie: "Ajutã-mi tu singurã". ªi, apucînd ei stîlpul, piatra s-a uºurat ºi de cãtre amîndoi a fost aruncatã în mare. Aceasta vãzînd-o femeia în vedenia somnului ºi deºteptîndu-se, n-a gãsit stîlpul în locul acela. Dar punîndu-ºi nãdejdea cãtre Dumnezeu ºi spre Sfîntul Gheorghe, robul Lui, a pornit pe cale spre casa sa. ªi mai înainte de întoarcerea ei, precum ºi a corabiei, adicã îndatã dupã acea vedenie din somn, chiar a doua zi s-a gãsit stîlpul ei pe malul mãrii, în Ramel. Apoi dupã ce a sosit bãrbatul acela, care îºi ducea stîlpii în corabie ºi a ieºit la mal, a vãzut stîlpul vãduvei ºi scrierea de pe el, care se închipuise pe piatrã de degetul sfîntului foarte bine, ca ºi cum literele ar fi fost însemnate pe lut. Atunci s-a minunat foarte ºi cunoscînd minunea ce se fãcuse de sfîntul mare mucenic ºi pricepînd greºeala sa, se cãia cã trecuse cu vederea rugãmintea vãduvei ºi cerea iertare de la sfînt, prin multe rugãciuni, ceea ce a ºi dobîndit de la el, arãtîndu-i-se în vedenie. Deci stîlpul acela al vãduvei s-a pus în acel loc în care s-a poruncit, spre pomenirea femeii ºi spre arãtarea minunii fãcute de marele mucenic, dar mai ales spre slava izvorului minunilor lui Hristos, Dumnezeul nostru. Dupã mulþi ani, saracinii luînd Siria sub stãpînirea lor, s-a întîmplat în cetatea Ramel, în cea mai sus pomenitã bisericã a Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, o minune ca aceasta: Un saracin vestit, împreunã cu alþi saracini, au intrat în bisericã, pe vremea citirii pravilei, ºi vãzînd icoana Sfîntului Gheorghe ºi pe preot stînd înaintea ei ºi închinîndu-se ºi sãvîrºind în tainã rugãciuni, a zis cãtre prietenii sãi în limba saracinilor: "Vedeþi pe acest nebun, ce face? Se roagã la scîndurã. Aduce-þi-mi un arc ºi o sãgeatã, sã sãgetez scîndura aceea". ªi îndatã i-au adus un arc, pe care el, stînd dinapoia tuturor, l-a încordat ºi a aruncat o sãgeatã asupra icoanei mucenicului; iar sãgeata n-a zburat spre icoanã, ci în sus ºi cãzînd din înãlþime, a lovit pe saracinul acela în mînã ºi i-a rãnit-o.
Deci, a ieºit îndatã afarã, ducîndu-se acasã, durîndu-l mîna foarte ºi curgîndu-i mult sînge; apoi se umflase ºi striga suspinînd, fiind cuprins de o durere de moarte. ªi avea în casa sa niºte slujnice de credinþã creºtineascã, pe care chemîndu-le, le-a zis: "Am fost în biserica Sfîntului vostru Gheorghe ºi am vrut sã-i sãgetez icoana lui, dar m-am sãgetat pe mine, cãci întorcîndu-se sãgeata, mi-a rãnit mîna ºi iatã mor de nesuferitã durere". Iar ele i-au zis: "Oare þi se pare cã ai fãcut bine, îndrãznind sã loveºti chipul sfîntului mucenic?" Zis-a saracinul: "Au doarã are putere chipul acela, sã mã facã astfel, precum sînt acum de bolnav?" Slujnicele au rãspuns: "Noi sîntem neînvãþate ºi nu putem sã-þi rãspundem, dar cheamã
161
un preot ºi acela îþi va spune cele ce ne întrebi pe noi". Barbarul a ascultat sfatul slujnicelor sale ºi a chemat pe preot ºi a zis: "Vreau sã ºtiu ce putere are scîndura aceea sau icoana, cãreia te închini tu?" A rãspuns preotul: "Eu nu mã închinam scîndurii, ci Dumnezeului meu, Ziditorul tuturor, mã rugam celui închipuit pe scîndurã cu chipul Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, ca sã fie mijlocitor pentru mine cãtre Dumnezeu". Zis-a barbarul: "Cine este Gheorghe, dacã nu este el Dumnezeul vostru?" Rãspuns-a preotul: "Sfîntul Gheorghe nu este Dumnezeu, ci slugã a lui Dumnezeu ºi a Domnului nostru Iisus Hristos, care a fost asemenea om pãmîntean ca ºi noi. El multe munci a rãbdat de la pãgînii care-l sileau sã se lepede de Hristos, dar cu vitejie pe toate rãbdîndu-le ºi bine sãvîrºindu-ºi mãrturisirea numelui lui Hristos, a luat dar de la Dumnezeu ca sã facã semne ºi minuni; iar noi, iubindu-l pe el, cinstim icoana lui ºi, ca ºi cum am privi spre el, ne închinãm lui, îl cuprindem ºi-i sãrutãm icoana, în acelaºi chip cum ºi tu faci dupã moartea pãrinþilor ºi fraþilor tãi; cãci avînd îmbrãcãmintea lor înaintea ta, lãcrimezi ºi le sãruþi, ca ºi cum ai avea pe aceia înaintea ta. Deci, aºa ºi noi socotim icoanele sfinþilor, nu ca pe niºte dumnezei, sã nu fie aceea, ci ca pe niºte închipuiri ale slugilor lui Dumnezeu, care prin icoanele lor fac minuni, precum s-a întîmplat cu tine, cel ce ai îndrãznit a sãgeta icoana sfîntului mucenic, ca sã ºtii puterea lui ºi sã fie ºi spre învãþãtura altora". Acestea auzindu-le saracinul, a zis: "Ce voi face? Vezi mîna mea sîngerîndã, cãci groaznicã durere pãtimesc ºi de moarte mã apropii". Zis-a lui preotul: "De voieºti sã fii viu ºi întreg, porunceºte sã aducã la tine chipul Sfîntului ºi Marelui Mucenic Gheorghe ºi-l pune pe patul tãu; apoi o candelã plinã cu unt-delemn arzînd, sã fie înaintea lui aprinsã toatã noaptea, iar a doua zi luînd untdelemn din candelã, sã ungi mîna ta cea bolnavã ºi atunci sã crezi cã te vei tãmãdui, ºi-þi va fi þie aºa". Iar saracinul îndatã a rugat pe preot, ca sã-i aducã icoana Sfîntului Gheorghe, pe care primind-o cu bucurie, a fãcut toate aºa precum a învãþat de la preot. A doua zi, dupã ce ºi-a uns mîna cu untdelemn din candelã, îndatã i-a încetat durerea ºi i s-a tãmãduit mîna. De o minune ca aceea, mirîndu-se ºi veselindu-se barbarul acela, a întrebat pe preot dacã avea ceva scris în cãrþile sale despre Sfîntul Gheorghe. Iar preotul aducîndu-i viaþa ºi pãtimirea sfîntului, i-a citit-o ºi el cu luare aminte ascultînd, þinea în mîini icoana mucenicului, grãind cãtre sfîntul cel închipuit pe icoanã, ca ºi cãtre un viu, zicîndu-i cu lacrimi: "O, Sfinte Gheorghe, tu, tînãr, însã cu minte ai fost, iar eu bãtrîn, dar nebun. Tu de tînãr eºti prieten a lui Dumnezeu, iar eu am îmbãtrînit ºi sînt lipsit de Dumnezeu. Roagã pentru mine pe Dumnezeul tãu, ca sã fiu ºi eu robul Sãu". Dupã aceea cãzînd la picioarele preotului, îl ruga sã-l învredniceascã de Sfîntul Botez. Iar preotul nu voia pentru cã se temea de saracini, însã vãzîndu-i credinþa ºi rugãmintea lui cea cu dinadinsul, l-a botezat noaptea în tainã, de frica saracinilor. A doua zi, saracinul cel nou botezat a ieºit din casã ºi stînd în mijlocul cetãþii în vãzul tuturor, cu multã îndrãznealã ºi cu mare glas, a început a propovãdui pe Hristos, adevãratul Dumnezeu ºi blestema credinþa saracinilor. ªi îndatã s-a adunat la dînsul mulþime de saracini ºi umplîndu-se de mînie ºi de iuþime, au pornit asupra lui ca niºte fiare sãlbatice ºi cu sãbiile l-au tãiat bucãþi. ªi aºa în scurt timp ºi-a sfîrºit fapta cea bunã a mãrturisirii ºi a luat cununa muceniciei, ajutîndu-i rugãciunile Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. În insula Melitinei era o bisericã a Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, slãvitã ºi mare. Locuitorii acelei insule aveau obiceiul ca în toþi anii, la ziua pomenirii sfîntului, sã se adune în biserica aceea, ca sã serbeze praznicul mucenicului. De acest lucru aflînd agarenii din Crit (insula Creta), într-o clipã au nãvãlit asupra locului aceluia ºi cîþi oameni au fost afarã din bisericã, apucînd sã fugã, au scãpat din mîinile agarenilor; iar cîþi s-au aflat în bisericã, pe aceia prinzîndu-i ºi legîndu-i, i-au dus în robie.
A fost robit atunci ºi un tînãr oarecare de acolo ºi ducîndu-l în Creta, l-au dãruit voievodului agarenilor. Iar dupã ce a trecut un an, sosind praznicul sfîntului, pãrinþii tînãrului aceluia, deºi erau lipsiþi de fiul lor, însã nu ºi-au schimbat obiceiul, ca în toþi anii sã meargã la praznic în biserica mucenicului ºi sã facã în casa lor masã îndestulatã întru cinstea ºi pomenirea Sfîntului Gheorghe. Deci, cînd a început a aºeza la ospãþ pe cei chemaþi, maica tînãrului robit s-a întors iar la bisericã ºi s-a aruncat la pãmînt, plîngînd ºi
162
rugînd pe sfîntul, ca sã-l izbãveascã pe fiul sãu din robie, precum ºtie el cu ajutorul sãu. ªi a fost auzitã de ajutãtorul cel grabnic. Dupã ce ºi-a sfîrºit rugãciunile sale, acea femeie s-a întors la ospãþ la cei chemaþi, iar bãrbatul ei a chemat mai întîi numele Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe; apoi ajutorul ºi sprijinul sfîntului lãudînd, a început a cinsti pe cei chemaþi, stînd dregãtorii pregãtiþi. În acel ceas, fiul lor fiind scos de Sfîntul Gheorghe din robie, a stat înaintea lor þinînd în mîini un pahar cu vin, dîndu-l maicii sale. Pentru cã în ceasul acela, stînd în Crit la masa voievodului agarenilor, turnase vinul în pahar ºi-l gãtea sã-l dea stãpînului lor; deodatã, precum altãdatã Avacum, a fost rãpit ºi a stat în Melitina cu paharul de vin în mînã. Vãzîndu-l, toþi cei ce ºedeau ºi se ospãtau la masã, s-au înspãimîntat ºi l-au întrebat unde a fost, de unde a venit ºi cum s-a aflat în mijlocul lor? Iar el le-a rãspuns: "Am umplut acest pahar cu vin, ca sã-l dau boierului ºi am fost rãpit de un bãrbat prealuminat, care era cãlare pe cal ºi m-a pus pe mine lîngã el. Deci cu o mînã am þinut paharul, iar cu alta mã þineam de brîul lui; ºi astfel mã aflu aici, precum mã vedeþi". Acestea auzindu-le toþi, s-au spãimîntat, minunîndu-se de acea slãvitã minune. Apoi, sculîndu-se, au adus mulþumire lui Dumnezeu ºi plãcutului Sãu, Marelui Mucenic Gheorghe. Despre o asemenea minune, zisã mai sus, ne spune ºi Cozma monahul, astfel: În zilele lui Vasile, împãratul grecesc, eu fiind tînãr, stãpînul meu, voievodul la care slujeam, a fost trimis de împãrat la insula Cipru. Dupã ce am ajuns, am auzit o minune a Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, care nu de mult o fãcuse în biserica lui, la ziua praznicului. Cãci spuneau locuitorii de acolo cã fiul preotului, care slujea în biserica Sfîntului Gheorghe, a fost robit de saracini, ºi la praznicul Sfîntului Gheorghe s-a aflat lîngã tatãl sãu în bisericã, la vremea Liturghiei. Deci voievodul, chemînd la sine pe preot ºi pe fiul lui, îl întreba cum a venit de la saracini? Iar tînãrul a început a-i spune astfel: "Precum Dumnezeu a voit, aºa Sfîntul Gheorghe m-a liberat. Însã eu nu ºtiu cum am venit, decît ºtiu numai, cã am fost robit acum trei ani de saracini. Cã mã trimisese tatãl meu într-o corabie cu alþi oameni pentru neguþãtorie. ªi nãvãlind asupra noastrã saracinii, pe toþi ne-au robit ºi am fost dus de dînºii în Palestina, cãci atunci Ierusalimul ºi toatã Palestina erau stãpînite de saracini. Acolo am slujit, zicea tînãrul, stãpînului meu trei ani. ªi, iatã, a optsprezecea zi este de cînd stãpînul meu mi-a poruncit sã-i duc aºternutul la baia cea de obºte, vrînd sã se spele acolo. ªi spãlîndu-se, mi-a zis: "Nu mi-ai adus dulceaþã ºi apã sã beau?" Eu i-am rãspuns: "Nu þi-am adus stãpîne". Iar el voia sã mã prindã, ca sã mã batã. Dar eu am scãpat ºi am alergat acasã la stãpîna mea ºi, luînd degrabã de la ea dulceaþã, mã întorceam spre baie la stãpîn. ªi îmi era calea pe lîngã o curte creºtineascã, în care era o bisericã ºi se sãvîrºea în acel ceas dumnezeiasca Liturghie. Atunci am auzit, dupã întîia intrare, cîntîndu-se condacul Sfîntului Gheorghe, pentru cã era praznicul lui. Auzind acea cîntare, am plîns ºi am zis: "Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, oare n-a fost primitã lui Dumnezeu ºi þie nici o suspinare a robului tãu, adicã a tatãlui meu? Pentru ce ai trecut cu vederea lacrimile ºi rugãciunile lui, cele fãcute de el pentru mine, în biserica ta, ca sã mã fi izbãvit din aceastã robie ºi pradã?" Aceasta zicînd, alergam spre baie, ºi vãzîndu-mã stãpînul meu plin de lacrimi, a început cu mînie a mã ocãrî ºi mi-a zis: "Toarnã!" ªi am turnat în pahar dulceaþa, ºi mi-a zis stãpînul: "Toarnã!" Dacã am luat vasul sã torn în pahar, am început a nu vedea pe stãpînul meu, zicînd ceva ºi am auzit cîntarea ce se cînta: "Unul Sfînt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl. Amin!". ªi m-am vãzut în altar, iar pe tatãl meu þinînd Sfîntul Potir ºi zicînd cãtre eclesiarh: "Daþi-mi apã". Iar eu, stînd înaintea lui cu vasul, voiam sã torn în Sfîntul Potir; pentru cã, precum stãteam în baie înaintea saracinului, într-o mînã þinînd paharul cu dulceaþã, iar în alta, vasul din care turnam ºi deodatã m-am aflat în Altar stînd înaintea tatãlui meu pe cînd el slujea. Iar tatãl meu cãutînd spre mine, a zis cãtre eclesiarh: "Cine este acest tînãr?" Acesta a zis cu mirare: "Nu ºtim cine este acesta ºi de unde vine". ªi eram cu pãrul ras ºi cu hainele saracineºti. Apoi am zis cãtre tatãl meu: "Oare nu mã recunoºti pe mine, tatã? Eu sînt fiul tãu!" ªi a zis cãtre mine tatãl: "Dar acest vas ºi paharul pentru ce le ai în mîinile tale ºi ce este în ele?" ªi am zis: "Aceasta este dulceaþã, pentru cã fiind eu în baie cu stãpînul, aproape de Ierusalim, cînd voiam sã-i dau lui bãutura aceasta, îndatã m-am aflat în bisericã".
163
Iar tatãl meu s-a cutremurat de spaimã, ºi puþin a fost, cã n-a scãpat din mîini Sfîntul Potir, pe care îl þinea. Iar eu am lãsat jos paharul ºi vasul ºi am zis: "Nu te tulbura, pãrinte, ci sfîrºeºte-þi slujba". Apoi, punînd tatãl meu Potirul pe Sfîntul Prestol ºi, ridicîndu-ºi mîinile, a dat laudã lui Dumnezeu ºi a preamãrit pe Sfîntul Gheorghe. Iar paharul pe care l-a lãsat pe marmurã nu s-a stricat, nici nu s-a vãrsat, asemenea ºi vasul celãlalt. ªi sfîrºind tatãl meu slujba, m-a cuprins ºi m-a sãrutat cu lacrimi ºi am mers acasã. Apoi, auzind de mine toate rudele ºi prietenii noºtri, s-au adunat la noi. ªi, vãzîndu-mã, s-au bucurat ºi au preamãrit pe Dumnezeu ºi pe Sfîntul Gheorghe, robul Lui, care m-a izbãvit de la saracini în clipeala ochilor". O povestire ca aceea a fiului preotului, auzind-o voievodul ºi toþi cei împreunã cu dînsul, foarte mult au preamãrit pe Dumnezeu ºi pe Sfîntul Gheorghe. ªi dîndu-i ºi tatãlui sãu daruri mari, i-au liberat. Asemenea acestor minuni mai sus-zise ale Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, se aflã ºi aceastã minune: În pãrþile Paflagoniei, în cetatea Amastrida era un bãrbat, anume Leontie ºi soþia lui Teofana, ºi amîndoi aveau mare credinþã ºi osîrdie cãtre Sfîntul Marele Mucenic Gheorghe ºi nãzuiau totdeauna la biserica lui, care era nu departe de acolo, lîngã rîul ce se numea Partenos. Dupã numirea rîului aceluia, biserica aceea a mucenicului se numea "Partenia". Pe acea bisericã, cei doi soþi au împodobit-o din averile lor cu toatã bunacuviinþã, din dragostea lor cãtre Sfîntul Gheorghe, pe care îl aveau peste averile lor purtãtor de grijã, pãzitor ºi apãrãtor. De aceea, în toþi anii sãvîrºeau pomenirea mucenicului cu cinste ºi cu cucernicie, fãcînd milostenii multe ºi masã îndestulatã sãracilor, scãpãtaþilor, strãinilor, rudeniilor ºi prietenilor. Aceia aveau un fiu, cãruia îi dãduserã numele Gheorghe, pentru ca sã aibã pomenirea mucenicului totdeauna în minte ºi pe limbã cu dragoste. În zilele acelea împãrãþea la greci, Constantin al VIII-lea, care a fost fiul împãratului Leon cel înþelept. ªi au ridicat rãzboi bulgarii cu grecii, pentru cã bulgarii, ungurii ºi cu tãtarii, nãvãlind asupra pãrþilor greceºti, le pustiau, prãdîndu-le ºi a fost nevoie ca oastea greceascã sã se adune în cete. Iar de vreme ce Leontie era locuitor al cetãþii Amastridei în Paflagonia, din rînduiala ostãºeascã, îi poruncea ºi lui sã iasã la rãzboi. Însã Leontie acum era bãtrîn, iar fiul Gheorghe era în vîrstã de bãrbat; deci, a socotit ca în locul sãu sã-ºi trimitã fiul la oaste. ªi luîndu-l pe el Leontie ºi Teofana, l-au dus mai întîi în biserica mai sus-zisã ºi, rugîndu-se înaintea icoanei mucenicului, au zis: "Þie, o, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, îþi încredinþãm pe fiul nostru cel unul-nãscut ºi iubit, pe care cu numele tãu l-am numit, pe tine iubindu-te; deci, tu sã-i fii povãþuitor în cale ºi pãzitor în rãzboi ºi sã-l întorci la noi întreg ºi sãnãtos, ca rodul credinþei noastre celei cãtre tine, prin a Ta facere de bine luîndu-l, cu multe faceri de bine sã preamãrim totdeauna a ta purtare de grijã ºi apãrare pentru noi". Aºa rugîndu-se, au liberat pe fiu la ceata oºtirii greceºti. Iar cînd s-a fãcut rãzboi cu vrãjmaºii, mai întîi grecii au biruit pe bulgari, iar dupã aceea, îndreptîndu-se bulgarii au început a birui pe greci, cãci aºa a lãsat Dumnezeu pentru pãcat. ªi s-a fãcut mãcel mare ºi a cãzut puterea greceascã în ascuþiºul sabiei vrãjmaºilor, încît abia a scãpat cineva de la acel rãzboi. În acea vreme Gheorghe fiul lui Leontie, fiind prins viu de un bulgar oarecare, s-a pãzit cu rugãciunile sfîntului de la moarte. Vãzîndu-l bulgarul tînãr ºi frumos la faþã, l-a cruþat ºi l-a dus la pãmîntul lui, unde Gheorghe slujea aceluia ca un rob. Iar Leontie ºi Teofana, auzind de biruirea taberilor greceºti ºi vãzînd cã nu s-a întors fiul lor, plîngeau ºi se tînguiau cu nemîngîiere, socotind cã este ucis la rãzboi; ºi cãzînd la icoana Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, în biserica lui strigau: "Oare într-o nãdejde ca aceasta, mucenice al lui Hristos, þi-am încredinþat pe fiul nostru cel iubit, ca sã fie mîncare pãsãrilor cerului ºi fiarelor pãmîntului? Oare aºa ai auzit rugãciunile ºi suspinurile noastre? Dacã pentru noi cei ce am îmbãtrînit nu þi-a fost milã, apoi cel puþin pentru tinereþile cele înflorite ale aceluia sã te fi milostivit. Pentru ce ai trecut cu vederea pe a noastrã ticãloºie, plãcutule al lui Dumnezeu?"
Acestea ºi cele asemenea cu acestea grãindu-le, cu negrãitã tînguire ºi strigare cîtãva vreme, la toþi cei ce erau acolo, i-a pornit spre lacrimi, iar mai cu seamã maica plîngea neîncetat cu amarã tînguire. ªi a fost acea biruinþã asupra grecilor în luna lui August; dar trecînd toamna ºi iarna, a sosit luna aprilie ºi praznicul Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. Atunci Leontie cu soþia sa, deºi îºi pierduserã orice
164
nãdejde, crezînd cã fiul lor a cãzut de sabie la rãzboi, n-au încetat rugãciunile cãtre sfîntul mucenic ºi, dupã obicei, au pregãtit, precum se cãdea, masã îndestulatã. Iar dupã sãvîrºirea slujbelor bisericeºti, au luat la sine mulþi oaspeþi ºi sãraci, care toþi fiind aºezaþi la masã ºi ospãtîndu-se, de nimic nu le era vorba decît numai de Gheorghe, fiul lor, care nu se întorsese de la rãzboi. Deci, pãrinþii s-au pornit a plînge, iar oaspeþii îi mîngîiau ºi mai ales pe maica care se tînguia. Iar fiul sãu Gheorghe, fiind în robie, avea la stãpînul sãu slujba bucãtãriei ºi în aceiaºi zi, fierbînd bucate, îºi aduse aminte de casa pãrinþilor sãi ºi de prãznuirea lor, apoi de rudenii, de prieteni ºi de vecini ºi zicea în mintea sa: "Acum în casa pãrinþilor mei, ce fel de mese sînt? Cine sînt acei care se ostenesc? Ce fel de pomenire au pentru mine? Oare viu mã vor socoti cã sînt, sau mort?" Zicînd acestea se tînguia amar. Apoi a sosit vremea sã prînzeascã stãpînul lui ºi trebuia ca singur Gheorghe sã ducã mîncarea cu ulcica, înaintea stãpînului sãu. Deci, ºtergîndu-se de lacrimi, a luat de la foc ulcica fierbînd ºi o ducea. ªi îndatã s-a aflat în casa pãrinþilor sãi, înaintea feþii tuturor celor ce se ospãtau. O, ce minune! S-au spãimîntat toþi vãzînd deodatã pe fiul lui Leontie, anume Gheorghe, stîndu-le înainte ºi fierbîndu-i ulcica în mînã. Iar pãrinþii lui credeau cã vãd o nãlucire. Dar dacã s-au convins cã este adevãrat, iar nu nãlucire, s-au repezit la dînsul cu bucurie ºi cãzînd pe grumajii lui, îl cuprindeau ºi-l sãrutau, plîngînd de nemãsuratã ºi nenãdãjduitã bucurie. Asemenea ºi toþi cei ce erau acolo plîngeau de bucurie. ªi fiind întrebat Gheorghe, cum a rãmas viu de la rãzboi, unde a fost ºi cum a venit la dînºii, el le-a spus toate cu amãnuntul. Iar pentru a sa rãpire din robie, le-a spus astfel: "În acest ceas slujeam în bucãtãria stãpînului meu ºi aveam poruncã ca sã-i aduc ulcica cu mîncarea aceasta, pe care luînd-o, o duceam la masã. Dar pãºind eu pe cîteva trepte spre foiºorul în care stãpînul meu ospãta, deodatã am vãzut un ostaº cãlare pe cal, strãlucind cu negrãitã luminã, care m-a luat cu ulcica aceasta ºi nu ºtiu cum m-a adus aici înaintea voastrã. Auzind toþi aceasta, ºi mai ales pãrinþii lui, au dat mare mulþumire lui Dumnezeu ºi Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. ªi au gustat apoi toþi din mîncarea aceea ºi s-a fãcut altã minune; cãci cu cît gustau din ulcica aceea, cu atît într-însa se înmulþea mîncarea; ºi era ulcica micã, cît sã mãnînce un om, iar cei ce mîncau erau foarte mulþi ºi toþi au mîncat din destul, lãudînd pe Dumnezeu ºi zicînd: "Iatã cã Sfîntul Marele Mucenic Gheorghe, ne-a trimis la praznicul sãu hranã aleasã de la bulgari". Dupã aceasta a dat ulcica la biserica Sfîntului Marelui Mucenic, cu multe mulþumiri ºi jertfe. ªi se pãstra ulcica aceea între sfintele vase ale bisericii, în pomenirea acelei preasfinte minuni a Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. Acea bisericã a Sfîntului Gheorghe din vremea cea de demult a fost micã ºi învechitã ºi acum era sã cadã, nefiind cine sã zideascã alta nouã, sau pe cea veche sã o dreagã ºi sã o înnoiascã. Însã aceasta era din lipsa locuitorilor celor de acolo ºi aºa biserica aceea, nefiind îngrijitã, s-a pustiit, ºi s-a întîmplat într-însa o minune ca aceasta: niºte copii adunîndu-se acolo, se jucau; ºi era între dînºii un copil totdeauna biruit ºi ocãrît de ceilalþi. Dar supãrîndu-se copilul de ocãrile cele multe ºi-a întors ochii spre biserica Sfîntului Gheorghe ºi a zis: "Sfinte Gheorghe, ajutã-mi, ca sã biruiesc ºi îþi voi aduce în bisericã o plãcintã frumoasã". ªi îndatã copilul acela a biruit pe ceilalþi copii la jocurile lor cele copilãreºti ºi încã nu odatã sau de douã ori, ci de multe ori a fãcut aceasta, mai mult decît ceilalþi.
Deci, ducîndu-se la maica sa, i-a spus cã a fãgãduit sfîntului sã dãruiascã o plãcintã ºi o cerea de la dînsa, ca sã-ºi împlineascã fãgãduinþa sa cãtre Sfîntul Gheorghe. Iar maica iubitoare de fiu ºi mai ales cãtre mucenic, a îndeplinit rugãmintea copilului ºi i-a dat o plãcintã bunã ºi caldã, iar el, ducînd-o în bisericã, a pus-o înaintea Altarului ºi, închinîndu-se, s-a dus. Apoi, în acea vreme, trecînd pe acolo patru neguþãtori, au intrat în bisericã, sã se închine Sfîntului Gheorghe ºi au aflat plãcinta bunã, cã era caldã ºi cu aburi bine mirositori. ªi au zis în sine neguþãtorii: "De aceasta nu are trebuinþã sfîntul, s-o mîncãm noi ºi în locul ei sã punem tãmîie". Iar dupã ce au mîncat-o, vrînd sã iasã din bisericã, nu nimereau uºile bisericii, pentru cã li se pãreau cã e zid ºi nu puteau sã iasã. Deci au pus cîte un ban de argint dar n-au ieºit; apoi au pus toþi un galben ºi s-au rugat sfîntului ca sã-i lase sã iasã ºi n-au putut, fiind cuprinºi de orbire. Apoi toþi cei patru au pus cîte un galben ºi s-au rugat cu cãldurã; ºi astfel li s-a dat ieºirea, pentru cã au gãsit uºile bisericii deschise ºi au ieºit fãrã sã-i opreascã.
165
Acei galbeni ºi bani de argint au fost începutul adunãrii banilor, ca sã se înnoiascã biserica aceea. Pentru cã a strãbãtut ºtirea despre acea minune în toatã partea aceea ºi mulþi oameni dreptcredincioºi dînd de la ei mult aur ºi argint, au zidit o bisericã nouã ºi mare de piatrã, au înfrumuseþat-o cu podoabe ºi au îndestulat-o cu lucrurile cele de trebuinþã. ªi se sãvîrºeau în acea bisericã minuni preaslãvite, întru slava lui Hristos Dumnezeu ºi întru lauda Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. Sã se scrie ºi aceastã minune a Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe, despre un tînãr ce era muºcat de un ºarpe veninos. Cãci unul din monahii cei plãcuþi lui Dumnezeu, anume Gheorghe, avînd ajutãtor pe Sfîntul Mare Mucenic de un nume cu el, ne-a povestit cele ce urmeazã: Ducîndu-mã pe calea spre munte, avînd în mîini o cruce, m-a întîmpinat un monah bãtrîn ºi, luînd de la mine crucea, se ducea înainte. ªi mergînd puþin, s-a abãtut din cale pe o cãrare, iar eu mergeam în urma lui. ªi iatã o turmã de oi, iar tînãrul care era pãstor zãcea jos muºcat de ºarpe. Era în apropiere un izvor ºi stareþul mi-a zis: "Scoate apã ºi sã udãm crucea". Fãcînd aceasta ºi deschizînd gura tînãrului, i-am turnat apã, ce era vãrsatã pe cruce, iar stareþul i-a zis: "În numele Preasfintei Treimi, sã te vindece, robul lui Dumnezeu, Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe". ªi, întorcîndu-se, tînãrul a vãrsat dintr-însul niºte venin purtãtor de moarte ºi s-a sculat. Iar stareþul i-a zis: "Spune-mi, cum te-ai jurat ieri cãtre vãduva aceea sãracã, pe a cãrei oaie, care þi-a dat-o s-o paºti, ai vîndut-o cu trei arginþi ºi tu i-ai spus cã a mîncat-o lupul?" Tînãrul a zis: "Adevãrat, pãrinte, aºa este; dar tu cum de ai ºtiut?" Stareþul a rãspuns: "ªezînd eu în chilia mea, a venit la mine un bãrbat pe un cal alb ºi mi-a zis: "Sofronie, scoalã-te ºi du-te degrabã la izvorul care este de-a dreapta ta, spre miazãzi, unde vei gãsi un tînãr muºcat de ºarpe. Vei întîmpina acolo pe un monah purtînd o Cruce în mînã, sãpatã în lemn ºi, luînd Crucea aceea, sã torni pe ea apã ºi sã dai tînãrului aceluia muºcat de ºarpe sã bea din apa aceea, zicîndu-i astfel: "În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh, te vindecã pe tine robul lui Dumnezeu, Mucenicul Gheorghe". ªi sã-i zici sã nu se jure mai mult pe numele lui Dumnezeu, nici pe numele sfinþilor Lui, nici sã facã cuiva strîmbãtate ºi sã dea oaia vãduvei celei sãrace, ca sã nu-i fie ceva ºi mai rãu"". Dupã ce a auzit aceasta de la acel bãtrîn, tînãrul a cãzut la picioarele lui, zicînd: "Iartã-mã, pãrinte, cã aºa este; am vîndut oaia acelei femei pe trei arginþi ºi ieri am amãgit-o, zicînd cã a mîncat-o lupul. Iar femeia mi-a zis: "Oare acesta este adevãrul sau este minciunã?" Eu i-am rãspuns: "Aºa este, mã jur, pe Dumnezeul Cel adevãrat!" ªi femeia a zis: "Tu nu mã ºtii cã sînt sãracã? Cum voieºti, aºa sã faci; dar va cere-o de la tine Dumnezeu ºi Sfîntul Gheorghe; cãci am fãgãduit acea oaie pentru praznicul Sfîntului Gheorghe, sã o dau de mîncare la sãraci". Deci, eu - zice tînãrul - am greºit, ºi rog a ta iubire de Dumnezeu, pãrinte, roagã-te pentru mine lui Dumnezeu ºi Sfîntului Gheorghe, ca sã mi se ierte pãcatul acela, cãci voi da acelei femei trei berbeci de ziua Sfîntului Gheorghe ºi în toatã viaþa mea, pentru praznicul acestui sfînt, voi da zeciuialã la sãraci din turma pe care o pasc". ªi astfel, tînãrul care s-a tãmãduit, cerînd rugãciune ºi iertare de la fericitul stareþ Sofronie, s-a dus la locul sãu, mulþumind lui Dumnezeu ºi plãcutului Sãu, Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe". Dar nu se cuvine a tãcea ºi acea vestitã minune despre uciderea balaurului, pe care a fãcut-o Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, aproape de Palestina, patria sa, în pãrþile Sirofiniciei, lîngã cetatea Viritului, peste marea cea mare a Siriei, nu departe de cetatea Lida, unde s-a îngropat trupul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe; pentru care au fost zugrãvite diferite icoane din vechime de cei vrednici de credinþã zugravi ai pãmîntului Palestinei, despre acea minune ce se pomeneºte. La cei ce cãlãtoresc în Palestina, este arãtat locul acelei minuni, care s-a fãcut astfel: Era lîngã cetatea Viritului, spre muntele Libanului, un lac foarte mare, în care era un balaur înfricoºãtor ºi ucigãtor, care, ieºind din lac, pe mulþi oameni îi apuca ºi-i pierdea, mîncîndu-i. ªi de multe ori oamenii, înarmîndu-se spre uciderea lui, erau goniþi ºi uciºi, cãci balaurul apropiindu-se de zidurile cetãþii, cu suflarea sa cea pierzãtoare, umplea vãzduhul de venin purtãtor de moarte; încît mulþi se vãtãmau ºi mureau. ªi era necaz ºi mîhnire, strigare ºi plîngere mare neîncetatã în acea cetate, în care oamenii erau necredincioºi cu însuºi împãratul, stãpînitorul lor, fiind toþi închinãtori la idoli.
166
Deci, într-una din zile, adunîndu-se oamenii acelei cetãþi, au mers la împãratul lor ºi i-au zis: "Ce sã facem, cã pierim de balaurul acesta?" Iar el le-a rãspuns: "Ceea ce îmi vor descoperi zeii, aceea vã voi spune". ªi prin descoperirea diavolilor, care locuiau în idolii pierzãtori de suflete omeneºti, un sfat ca acesta le-a dat: "De nu vor voi sã piarã toþi, sã dea în fiecare zi la rînd ºi cu sorþi, fiecare pe copiii lor, fecior sau fatã, spre mîncare acelui balaur". ªi a zis împãratul: "Dacã va veni rîndul pînã la mine, apoi ºi eu, deºi am numai o fiicã, ºi pe aceea o voi da". ªi au primit acel sfat împãrãtesc, dar mai ales diavolesc, oamenii aceia, ºi astfel hotãrînd, fãceau dupã sfatul ºi dupã rînduiala aceea. ªi îºi dãdeau toþi cetãþenii mari ºi mici pe copiii lor balaurului, în fiecare zi spre mîncare, punînd pe malul acelui lac pe fiii ºi fiicele lor, cîte unul, înfrumuseþîndu-i cu bunã podoabã, deºi le era jale ºi plîngeau foarte mult pentru ei. Iar balaurul acela ieºind, îi apuca ºi-i mînca. Dupã ce a înconjurat rîndul pe toþi oamenii cetãþii aceleia, au mers la împãrat ºi i-au zis: "Iatã, împãrate, noi toþi, dupã sfatul ºi dupã hotãrîrea ta, am dat pe copiii noºtri balaurului. Dar acum s-a sfîrºit rîndul. Deci, ce ne mai porunceºti sã facem?" Rãspuns-a împãratul: "Voi da ºi eu pe singura mea fiicã pe care o am, iar dupã aceea ce ne vor descoperi iarãºi zeii, eu vã voi spune". Deci, chemînd împãratul pe fiica sa, i-a poruncit sã se împodobeascã cu bunãcuviinþã, cu toate cã îi era jale de ea ºi a plîns foarte mult cu toatã casa sa. Însã, neputînd sã strice hotãrîrea aceea, ca ºi cum ar fi fost dumnezeiascã, dupã descoperirea diavolilor, pentru jertfa lor legiuitã a hotãrît sã o dea pe ea la balaur, ca pe o jertfã zeului iadului; iar el cu ai sãi, privind din înãlþimea palatului, cu ochii plini de lacrimi o petreceau. Iar fecioara, fiind pusã pe malul lacului la locul obiºnuit, unde se dãdea balaurului jertfã, stãtea acolo tînguindu-se ºi aºteptînd sã iasã balaurul din lac ºi sã o mãnînce. Însã, dupã purtarea de grijã a lui Dumnezeu, Cel ce voieºte ca toþi sã se mîntuiascã ºi cetatea aceea voind sã o izbãveascã de pierzarea trupeascã ºi de cea sufleteascã, a sosit acolo Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, ostaºul Împãratului ceresc, care avea suliþa în mîini. ªi vãzînd pe acea fecioarã stînd pe mal ºi foarte mult plîngînd, a întrebat-o: "Pentru ce stai aici ºi plîngi aºa?" Iar ea a zis lui: "Bunule voinice, fugi degrabã de aici cu calul tãu, ca sã nu mori împreunã cu mine!" Iar sfîntul a grãit cãtre ea: "Nu te teme, fecioarã, ci spune-mi mie, ce aºtepþi, ºi de ce priveºte la tine poporul de departe?" Zis-a cãtre el fecioara: "O, alesule tînãr, te vãd viteaz ºi voinic, dar pentru ce doreºti sã mori împreunã cu mine? Fugi degrabã de la locul acesta". Iar sfîntul i-a zis: "Nu mã voi duce, pînã nu-mi vei spune adevãrul. Pentru ce zãboveºti aici plîngînd, ºi pe cine aºtepþi?" Deci, i-a spus lui fecioara toate pe rînd, despre balaur ºi despre sine. ªi a zis cãtre ea Sfîntul Gheorghe: "Nu te teme, fecioarã, cã eu în numele Domnului Dumnezeului meu Cel adevãrat te voi izbãvi de balaur". Iar ea a rãspuns: "Bunule voinice, nu dori sã pieri cu mine, ci fugi ºi te izbãveºte de moartea cea amarã! Ajutã-mi mie, sã mor singurã aici, cãci nici pe mine nu mã vei izbãvi de înghiþirea balaurului, dar ºi tu vei pieri". Acestea grãindu-le fecioara cãtre dînsul, acel balaur înfricoºat s-a arãtat ieºind din lac ºi se apropia la obiºnuita lui mîncare. Pe acesta vãzîndu-l fecioara a strigat cu mare glas, zicînd: "Fugi, omule, iatã cã balaurul vine!" Iar Sfîntul Gheorghe s-a însemnat cu semnul Crucii ºi chema pe Domnul, zicînd: "În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh", ºi s-a repezit cu suliþa asupra balaurului. Deci învîrtind suliþa, l-a lovit pe acela în gîtlej ºi, rã-nindu-l, l-a culcat la pãmînt, iar calul cãlca pe balaur cu picioarele. Dupã aceea Sfîntul Gheorghe a poruncit fecioarei, sã lege pe balaur cu brîul ºi sã-l ducã în cetate ca pe un cîine. Iar poporul privind cu mirare la aceea ºi vãzînd pe balaur fiind dus de fecioarã, a început a fugi de fricã. Apoi Sfîntul Gheorghe a zis cãtre dînºii: "Nu vã temeþi, ci nãdãjduiþi spre Domnul nostru Iisus Hristos ºi credeþi în El, cãci El m-a trimis la voi ca sã vã izbãvesc de balaur!" ªi a ucis Sfîntul Gheorghe pe balaurul acela cu sabia în mijlocul cetãþii. Apoi oamenii, trãgîndu-i trupul afarã din cetate, l-au ars cu foc.
Atunci împãratul cetãþii aceleia ºi tot poporul au crezut în Hristos ºi au primit Sfîntul Botez. ªi erau cei botezaþi douãzeci ºi cinci de mii de bãrbaþi, afarã de femei ºi de copii. În acel loc, dupã aceea, s-a zidit o bisericã mare ºi preafrumoasã, în numele Prea-sfintei Fecioare Nãscãtoare de Dumnezeu ºi întru cinstirea Sfîntului purtãtorului de biruinþã Marele Mucenic Gheorghe, cãci, precum a izbãvit el pe fecioara aceea de balaurul cel vãzut, aºa pãzeºte fãrã prihanã Biserica lui Hristos ºi pe tot sufletul cel dreptcredincios, cu ajutorul sãu, de cel nevãzut balaur din adîncul iadului ºi de pãcat, ca de un ºarpe purtãtor de moarte.
167
Aici s-a mai fãcut ºi o altã minune. Cãci în acea vreme cînd s-a sfinþit biserica cea ziditã în cinstea Sfîntului purtãtorului de biruinþã Gheorghe, atunci, ca semn al dumnezeiescului dar ce s-a vãrsat acolo, a izvorît din altar apã vie, care tãmãduia toate bolile celor ce nãzuiau cu credinþã, spre slava lui Hristos, Care este izvorul vieþii, Împãratul slavei, Dumnezeu în Treime, Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh, lãudat între sfinþii Sãi în veci. Amin.