Vezi că din munții cei înalți apa se scurge spre văile de jos. Din aceasta învață că Dumnezeul cel Preaînalt privește către cei smeriți dintru înălțimea Sa și revarsă râuri de daruri peste inimile lor, după cum citim: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har" (1 Petru 5, 5). De aceea, trebuie să ne smerim pentru a ne învrednici de mila Lui. Sfântul Ioan Gură de Aur așa ne grăiește: "Cum ar putea cineva să dobândească har înaintea lui Dumnezeu? Cum altfel, dacă nu prin smerita cugetare? Căci Dumnezeu ...;celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har...; iar ...;jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit...; și ...;inima smerită Dumnezeu nu o va urgisi...;" (Omilia întâi la prima Epistolă către Corinteni). Iar în ce stă smerenia, Sfântul Ioan ne învață tot aici, cu câteva rânduri mai jos: "De îl vei necăji pe un om smerit, de-l vei umili sau îi vei spune ceva, el va tăcea și va îndura cu blândețe. Și unul ca acesta are o asemenea pace cu toți, încât nu poate fi rostită în cuvinte".
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,