Citatul zilei

ARBORELE NEAMULUI OMENESC

Sfantul Ioan din Kronstadt

Neamul omenesc este mărețul arbore sădit de Dumnezeu și crescut pe pământ, ale cărui ramuri îl acoperă pe tot întinsul lui. Dumnezeu, cu neasemuita Sa înțelepciune și bunătate, a altoit pe bătrâna, uscata tulpină a lui Adam cel căzut o tulpină tânără, viguroasă - pe Iisus Hristos Domnul, din care își trag începutul creștinii, ca ramură a aceluiași arbore. în arbori aflăm viață pământească, vegetală. în neamul creștinesc - viața lui Hristos, cerească, duhovnicească. Calitățile și potențialul spiritual al adevăraților creștini trebuie considerate ca fiind ale lui Hristos Însuși. Gândul lui Hristos îl avem (cf. 1 Corinteni 2, 11), spune Apostolul despre adevărații creștini. în același sens trebuie privite și virtuțile, ca roade ale harului lui Hristos. Creștinii care nu viețuiesc creștinește sunt ramuri uscate pe tulpina care vine de la Hristos. și "orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine El (Tatăl) o taie și o aruncă în foc" (cf. Ioan 15, 2 și 6). Păgânii sunt o ramură nerenăscută (prin Botez), neînsuflețită, rămasă pe tulpina uscată a lui Adam. Prin credință, vor deveni și ei un altoi pe o ramură vie sănătoasă, pe trupul Bisericii, al lui Hristos.  

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 80.

PLOAIA MĂNOASĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Cine nu știe că ploaia udă pământul, plantele, le dă vlagă? Așijderea și cuvântul lui Dumnezeu și cuvântul nostru, spus cu credință, nu ni se va întoarce fără să ne fi ogoit setea sufletului, a sufletelor credincioase, ascultătoare de Dumnezeu, întocmai ca în natură, unde ploaia udă și nutrește, în ordinea firii, pământul și vegetația determinând dezvoltarea acesteia.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 328.

COMPOZITORI

Adevărata întoarcere a compozitorilor apuseni spre sfera credinței s-a petrecut doar la sfârșitul secolului XX, când, în locul zgomotului disonant, fără formă, al muzicii aleatorii și al tăcerii lipsite de conținut, a apărut o nou-gândită armonie pentru tăcerea spirituală absolută a minimalismului muzical. Ceea ce se aștepta cel mai puțin în artă era o renaștere religioasă, dar tocmai aceasta a surprins și a împlinit speranțele compozitorilor și ale publicului. După inovațiile posibile și imposibile ale avangardei, caracterizate prin efecte exterioare abundente înlăuntrul unei pustietăți lăuntrice izbitoare, publicul tânjea după o muzică în care să se îmbine simplitatea și profunzimea - o muzică simplă în limbaj și în stil, dar adâncă în conținut; care să-i miște pe oameni nu atât prin teme stridente și originalitate stearpă, nici chiar una care să atingă neapărat sufletul, ci una care să poată să-l ducă pe om dincolo de hotarele existenței pământești, în legătură cu lumea de Sus. Nu este întâmplător faptul că la sfârșitul secolului XX Apusul a experiat o creștere a interesului pentru muzica bisericească, mai ales pentru cântarea gregoriană. CD-ul Canto Gregoriano, înregistrat în 1993 de monahii spanioli de la Abația Santo Domingo de Silos a devenit un bestseller internațional: la începutul secolului XXI se vânduseră mai mult de șapte milioane de exemplare. Producătorii nu-și puteau da seama ce îi atrăgea pe oameni să cumpere acest disc și cum tonul monofonic, unison, al cântării simple monastice depășea în popularitate hiturile starurilor mondiale.

Sursa: 

Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (MIA), traducere de Laura Mărcean & Olg

ȘTIINȚA SUPREMĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

"Căutați mai întâi âmpărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi âmpărăția lui Dumnezeu? Iată cum. Dacă ești elev sau student la vreo instituție de învățământ, sau funcționar, sau ofițer la indiferent ce armă, sau tehnolog, pictor, sculptor, industriaș, maistru de atelier, adu-ți aminte că pentru fiecare dintre noi știința supremă este să fii creștin adevărat, să crezi cu adevărat în Dumnezeu, Cel în trei ipostasuri, să "vorbești" în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune, să iei parte la sfintele slujbe, să respecți poruncile și rânduielile Bisericii și să-L porți în inimă pe Iisus înainte de lucru, în timpul lucrului, după lucru, fiindcă El este lumina, puterea, sfințenia și ajutorul nostru.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 257-258.

ADUNAREA CELOR ASEMENEA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Așa cum în mări, în lacuri sau în râuri fiecare particulă de apă se află în combinație cu alte particule și este înconjurată de acelea; așa cum în aer fiecare particulă de aer este înconjurată de altele și se combină cu acelea, și noi, fiii pământului, suntem înconjurați din toate părțile de Dumnezeu, iar cei mai curați dintre noi, sau pe cale de a se curăți, sunt în unire cu El, aflându-se pretutindeni în El. Noi toți, pământenii, suntem întocmai ca apa, ca aerul, ca un arbore rămuros, alcătuind un întreg, uneori însă dezmembrat, din pricina invidiei diavolului, a egoismului, enervării, dușmăniei, dihoniei, trufiei, ereziilor și dezbinărilor, pizmei, avariției, izolaționismului, răutății, vrăjitoriei și atâtor altor patimi. Pe de altă parte, diavolul și îngerii lui stau toți laolaltă, asemenea unei ape tulburi, stătute, otrăvite, sau ca aerul încins, asfixiant, ucigător. Ei ne stau jur-împrejur, se căznesc să ne pătrundă în suflet, atunci când acesta nu-și poartă de grijă și se lasă pradă patimilor, ca să-l întunece, să-l tulbure, să-l pârjolească, să-l chinuie în tot chipul. Întocmai ca atunci când, ieșind uneori la aer curat, plăcut mirositor, nimeriți dintr-o dată lângă o groapă de gunoi sau de scârnă, de unde exală cele mai neplăcute miasme și vă grăbiți să treceți cât mai repede de locul acela, ca să respirați din nou aer într-un spațiu neviciat. Așa se întâmplă cu duhoarea diavolească. Însuși Domnul numește văzduhul și apa întunecatelor oștiri diavolești atunci când vorbește despre asaltul stihiilor asupra sufletului omului: "A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă" (Matei 7, 25).

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 84-85.

CONTEMPLAREA

Atunci când contemplăm înțelepciunea dumnezeiască în frumusețea lumii create, suntem în același timp atrași încă și mai puternic de frumusețea nepieritoare a Ființei Dumnezeiești descoperite nouă de Hristos. Pentru noi Evanghelia este autorevelarea divină. în năzuința noastră de a face din cuvântul Evangheliei substanța întregii noastre existențe, suntem eliberați prin puterea lui Dumnezeu de sub stăpânirea patimilor.

Sursa: 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis,

VIAȚA PĂMÂNTEASCĂ

Sfantul Ignatie Briancianinov

Viața pământească este o tindă a veșniciei.

Sursa: 

Sfântul Ignatie Briancianinov 1807 - 1867

ÎNCĂ ȘI MAI CORUPĂTOR

Sfantul Serafim Rose

Încă și mai corupător (decât lumea academică ca sursă de corupție) este să primești, în locul adevărului simple teorii și erudiții care, atunci când sunt prezentate, ca scopuri în sine, nu sunt altceva decât parodii ale Adevărului căruia erau menite odinioara să-i slujească, niște fațade în spatele cărora nu este nimic substanțial.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

CARTEA FĂPTURILOR

Au venit unii din cei înțelepți la Sfântul Antonie cel Mare și au zis către dânsul: "Cum rabzi, o, Părinte, lipsit fiind de mângâierea de la citirea cea din cărți?" și a răspuns Antonie către dânșii: "Cartea mea, o filosofilor, este firea celor văzute și deschisă îmi este oricând voiesc să citesc într-însa".

Sursa: 

Sfântul Antonie cel Mare, Proloagele, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 439.

LIBER DE PATIMI

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Omul nu poate fi cu desăvârșire liber de patimi; dar le poate stăpâni.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare 330 - 379

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente