Citatul zilei

După cum într-o convorbire aerul se află pretutindeni și umple totul, devine un fel de mijlocitor între cuvintele noastre și cele ale persoanei cu care vorbim și cuvintele ajung la urechile unuia sau ale celuilalt pe calea aerului, iar neexistând aerul, n-am putea vorbi și nici auzi, întocmai și în cele duhovnicești. Duhul Sfânt, care pretutindenea este și pe toate le împlinește, ne mijlocește comunicarea cu ființele fără de trup. Nu înțelegem bine cum anume suntem auziți de alții, de persoane aflate uneori la mare distanță, prin intermediul aerului, știm doar că suntem auziți; de asemenea nu înțelegem cum aud, prin Duhul Sfânt, îngerii și sfinții suspinele inimilor noastre, dar știm că le aud. Așa cum din răspunsurile celor cărora ne adresăm deducem că am fost auziți, și în cel de-al doilea caz deducem aceasta tot din răspunsuri. în primul caz vedem cu ochii noștri trupești fața celui cu care vorbim, în al doilea, chipul celui cu care vorbim se înfățișează ochilor inimii, o față nevăzută sau un duh nevăzut. Pentru ființele corporale distanța contează. Pentru omul sfânt ea este inexistentă.

Caută să faci oamenilor lucrul pentru care, la început, poate te vor blestema, dar la urmă te vor binecuvânta; și niciodată lucrul pentru care la început te vor binecuvânta, iar la sfârșit te vor blestema.

Tămâia în biserică este un semn material al sfințeniei ființei lui Dumnezeu și a sfinților Lui, precum și un mod de a ne aduce aminte că și noi trebuie să viețuim în sfințenie. Sfințenia e o însușire veșnică a lui Dumnezeu și a sfinților Săi după harul și după darul Lui. Sfințenia trebuie să fie întotdeauna și o însușire a noastră iar duhoarea păcatului ce ne este proprie trebuie respinsă în tot chipul: prin pocăință, prin muncă, prin post, rugăciune, milostenie.

Omul smerit, privind pâinea de pe masă, haina de pe el și tot ce are, vede miile de mâini, valurile de sudoare, veghea și truda nenumăraților oameni...