Citatul zilei

PRUNCULE

Sfantul Efrem Sirul

[Pruncule] Nu faci nicio deosebire între părinții Tăi și străini, între cea care Te-a născut și slujnice, între cea care Te-a alăptat și femeile desfrânate. E aceasta năvala sau iubirea Ta, Atoateiubitorule?

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

UMEZEALA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că de vreme ce pământul n-are umezeală, nimic din el nu răsare, deși semințele sunt puse în țărână. Așa este și inima omului: chiar de va auzi cuvântul Domnului, ea nu va putea să crească rodul vrednic de acest cuvânt dacă nu va avea în sine umezeala harului lui Dumnezeu. De aceea avem poruncă să ne rugăm cu osârdie pentru a o primi: "Cereți, căutați, bateți", grăiește Domnul (Matei 7, 7). Prin aceasta suntem încredințați că ni se cuvine a ne ruga lui Dumnezeu cu sârguință și a cere har de la El, ca să ne dea "urechi să auzim" Cuvântul Lui și "inimă să înțelegem" voia Sa (Isaia 6, 10). Fără acestea nimic nu vom putea, căci avem o inimă stricată până în temelie, astfel încât, chiar de am auzit Cuvântul Domnului, nu ne este cu putință a-l pricepe și a-l adânci în inimă, iar de l-am înțeles, nu-l putem face; de aceea, în fiece clipă avem trebuință de harul lui Dumnezeu, care ne este ajutător în fapta bună cea lucrătoare.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

MULT

Sfantul Ioan din Kronstadt

Nenumărate sunt picăturile de ploaie care cad pe pământ, dar toate vin din același nor; multe sunt razele de lumină, dar toate iradiază de la același soare; multe sunt frunzele, dar copacul pe care cresc este unul singur; mult este nisipul, dar tot stă pe același pământ. Mulți sunt oamenii și toți se trag dintr-un singur om - Adam - dar mai înainte de toate, de la Dumnezeu.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 224.

RAMURA USCATĂ

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi într-un pom o ramură ce s-a uscat din pricină că n-a mai avut în sine seva care-i ținea viața. Pricepe de aici că întocmai ca o ramură uscată este acel creștin care nu are o credință vie, a cărei viață se vădește prin dragoste și prin celelalte roade ale sale. Unul ca acesta prin nimic nu e legat de Hristos, Care este "vița cea adevărată" (Ioan 15, 1) și nici de creștinii cei neprefăcuți, care sunt duhovniceștile "mădulare ale trupului Său" (Efeseni 5, 30). ânstrăinat va fi el de nădejdea vieții celei veșnice atâta vreme cât va rămâne așa cum se găsește. Pe unul ca el îl înspăimântă Dumnezeu cu Judecata Sa: "Iată, securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc" (Matei 3, 10). Această întâmplare și cugetarea asupra ei te povățuiește, creștine, să te cercetezi pentru a vedea dacă ai și tu credința care se arată prin roadele sale, adică prin faptele cele bune.

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

SFÂȘIEREA HAINEI

Sfantul Ioan din Kronstadt

Trupul, vremelnica haină a sufletului, este stricăcios și nu dă măsura adevăratei vieți a omului. Adevărata viață este viața spirituală. Dacă îi sfâșii omului haina, el nu moare, rămâne în viață. Tot așa se întâmplă când moartea seceră trupul, dându-l putreziciunii: sufletul rămâne viu. ângrijiți-vă mai mult de suflet, de mântuirea lui.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 263.

NĂZUINȚA SPRE LUMINĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Aici pe pământ, toate năzuiesc spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, și nu vor, le e urât și tânjesc când se află în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu caută lumina veșnică a âmpărăției Cerurilor și nu se înspăimântă de întunericul veșnic și de nepătruns; ba chiar multora le place să fie în întunericul păcatului, și nu vin la lumină, ca să nu se dea în vileag faptele lor. Fraților și surorilor care ați căzut în întuneric, fie-vă milă de sufletele voastre nemuritoare, năzuiți spre lumina veșnică, părăsiți cât mai repede cu putință întunericul veșnic, timpul zboară repede! "Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine după Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții" (Ioan 8, 12). Citiți Evanghelia: iată soarele nostru!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, traducere de Boris Buzilă, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 101.

PATRIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Iubește-ți patria pământească și pe părintele ei. Ea te-a educat, te-a instruit, te-a făcut să însemni ceva printre oameni, ți-a dat respectul ce ți se cuvine, îți dă de toate. Dar trebuie să-ți iubești cu deosebire patria cerească, pe Părintele veacului ce va să vină; acea patrie este, de bună seamă, mult mai scumpă și mai vrednică de cinstire decât aceasta, fiindcă este sfântă și dreaptă, de neclintit, veșnică, nestricăcioasă, fără seamăn de frumoasă și dătătoare de fericire, fiindcă ți-a dat și îți dă infinit mai multe înlesniri și bunătăți decât patria pământească; fiindcă Părintele acelei patrii nu este un om muritor, supus patimilor, ci Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Atoatefăcătorul. El te-a făcut fiu al lui Dumnezeu, moștenitor al lui Dumnezeu și împreună-moștenitor cu Hristos, fiindcă Tatăl ceresc te face părtaș tuturor bunătăților âmpărăției Sale: "Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit" (1 Corinteni 2, 9). Această patrie ți-a fost juruită cu neprețuitul Sânge al Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetățean al acelei patrii trebuie să-i respecți și să-i iubești legile, așa cum ești obligat să respecți și cum respecți de fapt legile patriei pământești, fiindcă fără aceasta nu te vei putea face cetățean al acelei neasemuite patrii. Iubește Biserica, această școală de educație duhovnicească; ea ne pregătește să fim mădulare și cetățeni ai acelei patrii.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 297-298.

CUVÂNTUL

Fiecare cuvânt pe care-l trimiți în lume va zidi sau va dărâma. Va înălța piscuri de lumină sau va face să se deschidă prăpăstii de întuneric. Va stârni binecuvântări sau blesteme înfricoșătoare. Cu ce vom îmbogăți noi chipul de lumină și de vis al lumii? Cu ce vom spori noi armonia și frumusețea vieții? Cu ce vom adânci noi taina cea mare din inima Universului?

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 109.

GROAPA ȘI FÂNTÂNA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

"Groapă a săpat și a adâncit-o" (Psalm 7, 5). În dumnezeieștile Scripturi nu găsim spus în sens bun cuvântul "groapă", după cum nici cuvântul "fântână" nu-l găsim spus în sens rău. Groapă este locul unde a fost aruncat Iosif de frații săi (Facere 37, 20-24). și tot cuvântul "groapă" îl întrebuințează Scriptura când spune că au fost loviți egiptenii "de la cel dintâi născut al lui Faraon până la cel întâi născut al roabei celei din groapă" (Psalm 87, 4); și în Ieremia zice: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13). Dar și în Daniil este scris de groapa cu lei în care a fost aruncat Daniil (6, 16). Avraam însă sapă fântână (Facere 21, 30); la fel, și slugile lui Isaac (Facere 26, 18); iar Moise, venind la fântână, s-a odihnit (Ieșire 2, 15); și poruncă primim de la Solomon să bem apă din vasele noastre și din izvorul fântânilor noastre (Pilde 5, 15); iar Mântuitorul vorbește lângă fântână despre taine dumnezeiești. Pricina pentru care cuvântul "groapă" este folosit cu privire la cele rele, iar cuvântul "fântână", cu privire la cele bune, socotim că este aceasta: apa din gropi vine din afară, cade de sus; în fântâni însă, sunt vine de apă, care zac sub pământ înainte de a se săpa locurile acelea; ies la iveală însă după ce se dă la o parte pământul care le acoperă și orice altă materie de deasupra lor, care este tot pământ. Și în suflete este, așadar, un fel de groapă, atunci când gândurile cele bune, care cad în suflete, se schimbă și se falsifică. Dacă cineva își schimbă ideile despre cele bune care cad în el, atunci preface acele idei bune în idei rele și potrivnice adevărului și nu mai vrea să aibă în suflet ceva bun. Și iarăși, în suflete sunt fântâni; când sunt date la o parte gândurile cele rele care le acoperă, atunci strălucește lumină și iese la iveală izvor de apă bună de băut, în cuvânt și în dogme. De aceea este de neapărată trebuință ca fiecare să-și facă sieși o fântână, ca să păzească porunca amintită mai înainte, care spune: "Bea apă din vasele tale și din izvorul fântânilor tale!" (Pilde 5, 15) Așa devenim fii ai celor care au săpat fântâni, ai lui Avraam, ai lui Isaac și ai lui Iacov. Nu trebuie să facem groapă, ca să nu cădem în adâncitură, așa cum a spus David în acest psalm, nici să auzim cele scrise în Ieremia spre mustrarea păcătoșilor, despre care Dumnezeu a spus cuvintele pe care le-am adăugat puțin mai înainte: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13).  

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la psalmi, traducere de Părintele Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București,

CEA MAI FRUMOASĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Omul, creatura cea mai frumoasă și cea mai de preț, cea mai aleasă dintre cele făcute de mâna lui Dumnezeu; cea mai armonioasă și cea mai perfectă și cea care ar trebui să fie cea mai curată, neatinsă de nici o întinăciune, ca și creație a lui Dumnezeu, chip și templu al Său. Să nu ne lăsăm atinși de nimic din ceea ce este necurat și viclean, să alungăm gândurile hulitoare și sceptice. Suntem poporul lui Dumnezeu, suntem sfinți, întru Hristos; să ne păstrăm inimile în sfințenie, ca niște chivote vii ale lui Dumnezeu, să nu ne lăsăm atinse gândurile și inimile de spurcatele și viclenele duhuri! Cel ce Te-ai făcut om pentru noi, Cuvinte al lui Dumnezeu și Doamne, ține-ne în sfințenia Ta! Tu, Cel ce ești Preasfântul nostru Cap, nu lăsa ca trupurile și sufletele noastre să se dea spurcatului Veliar, să ni le întineze acela cu gânduri ticăloase; rămâi mereu cu noi, ține-ne curați și neprihăniți. Fă, Doamne, să păstrăm mereu cu Tine, Dumnezeiescul nostru Cap, o legătură vie, ca și mădulare ale Tale, legătura gândurilor inimii, legătură de rugăciune și de faptă. De vor cădea inimile noastre de la fața Ta, Doamne, întunericul și moartea să fie partea lor, întristarea și strâmtorarea, rușinea, nimicirea și ticăloșirea. Cu Tine însă, ale noastre sunt lumina, viața, pacea, bucuria, lărgimea inimii, îndrăznirea către cele înalte, măreția și sfințenia.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 229.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente