Citatul zilei

IOACHIM ȘI ANA

Ioachim și Ana au semănat în dreptate și au secerat rod de viață. Luminați, cu lumină de cunoștiniță, și au căutat pe Domnul și le-a venit nașterea dreptății.

Sursa: 

Sfântul Ioan Damaschin 676 - 749

POMUL VIEȚII

Sfantul Ignatie Briancianinov

"După roadele lor îi veți cunoaște" (Matei 7, 16). Din roadele binecuvântate, plăcute și dătătoare de viață ale Liturghiei - preasfintele Taine ale Trupului și Sângelui Domnului - vei recunoaște că Liturghia este de la Dumnezeu, că este inspirația Duhului Sfânt și că Preasfântul Duh, Dătător de Viață, respiră în toate rugăciunile ei, în toate rânduielile ei sfinte. Ce minunat pom al vieții este Liturghia! Ce frunze are el, ce roade poartă el! Nu numai roadele, ci chiar și "frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor" (Apocalipsa 22, 2). Căci cine nu a simțit în sufletul său un mare câștig duhovnicesc, pacea și fericirea, fie și numai pentru faptul de a fi stat cu evlavie la dumnezeiasca Liturghie? Ceea ce aduce roade bune, este bun și în sine; aceasta este o lege a naturii.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 9

APA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Tu cunoști mișcările apei, că apa curge în jos, că nu stă într-un loc și că în chip firesc o pornește spre locurile aplecate și adânci, după ce Stăpânul a dat apei această poruncă. Dar ce putere avea apa înaintea de a i se fi poruncit să urmeze această cale, nici tu n-o știi și nici n-ai auzit pe altul care să fi văzut. Gândește-te că glasul lui Dumnezeu, prin natura lui, are putere creatoare și că porunca, dată atunci zidirii, a arătat celor zidite de Creator calea pe care trebuia să o urmeze în viitor. Ziua și noaptea au fost create în același timp; și de atunci până acum ele urmează una după alta și nu încetează să împartă timpul în mod egal. Natura apelor a primit poruncă să curgă și apele niciodată nu obosesc, pentru că sunt silite necontenit de porunca aceea. Aceasta o spun cu privire la natura curgătoare a apei, că sunt ape care curg de la sine, de pildă izvoarele și râurile; mai sunt și alte ape adunate la un loc, care nu curg; dar acum vorbesc de apele care se mișcă. Dacă tu vreodată, stând lângă un izvor care dă multă apă, ai să întrebi: Cine este cel care împinge apa aceasta din sânul pământului? Cine o silește să meargă înainte? Ce fel sunt vistieriile din care pornește? Care este locul spre care se grăbesc? Cum se face că izvoarele acestea nu încetează să curgă, iar locurile spre care se duc nu se umplu? La toate aceste întrebări este un singur răspuns: Datorită acelui dintâi glas! Porunca aceea face ca apa să alerge. Așa că atunci când vorbești de ape adu-ți aminte de acel prim glas: "Să se adune apele!" (Facerea 1, 9) Trebuia să alerge apele, ca să-și ocupe propriul lor loc; apoi, ajunse în locurile hotărâte lor, să rămână pe loc și să nu se ducă mai departe. De aceea după cuvântul Ecclesiatului: "Toate pâraiele se duc în mare și marea nu se umple" (Ecclesiastul 1, 7). Că și apele curg datorită poruncii dumnezeiești, iar marea rămâne împrejmuită de hotarele ei, datorită legii celei dintâi, care a spus: "Să se adune apele într-o adunare". Dar pentru ca apa, care este nestabilă, să nu se reverse în afara locurilor care au primit-o, mutându-se totdeauna dintr-un loc în altul și în continuare să înece pământul, Dumnezeu a poruncit apei: "Să se adune apele într-o adunare". De aceea de multe ori se înfurie marea din pricina vânturilor și-și ridică valurile la mare înălțime; dar când ajunge la țărm se întoarce înapoi, prefăcând în spumă furia ei.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 112.

FRUMUSEȚEA TRECĂTOARE

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Vreau să rămână în tine și mai puternică minunea creației, pentru ca, oriunde te-ai găsi și lângă orice fel de plantă te-ai afla, să-ți aduci aminte cu tărie de Creator. Când vezi un fir de iarbă verde și o floare, să te duci cu mintea la firea omenească, aducându-ți aminte de imaginea înțeleptului Isaia, care a spus că "tot trupul este ca iarba și toată slava omului, ca floarea ierbii" (Isaia 40, 6). Puținii ani ai vieții, bucuria cea scurtă și veselia fericirii omenești au găsit în cuvintele profetului o preafrumoasă icoană. Astăzi trupul îți este înfloritor și plin de carne din pricina desfătării; fața ți-i rumenă că ești în floarea vârstei; ești zdravăn și puternic, iar când te pornești, nu ți se poate nimeni împotrivi; mâine, tot tu, ești vrednic de milă, fie veștejit de vreme, fie istovit de boală. Cutare este vestit cu mulțimea banilor săi; are în jurul lui mulțime de lingușitori; suită de prieteni fățarnici, care caută să-i fie pe plac; nenumărate rude, dar și acestea fățarnice; roi de servitori, care stau lângă el fie pentru a-l servi la masă, fie pentru alte trebuințe; pe aceștia îi târăște după el și când iese din casă și când se întoarce, ca să stârnească invidia celor care-l întâlnesc. Adaugă-i acestui bogătaș și oarecare putere politică sau dregătorii primite de la împărați sau conducere de popoare sau conducere de oști; adaugă-i crainicul, care strigă cu glas puternic, mergând înaintea lui, lictori de o parte și de alta, care bagă spaima în supuși - că de la ei vin loviturile, confiscările de averi, arestările, închisorile. Da, nesuferită este frica pe care o are de aceștia poporul de sub mâna lor! Iar după acestea ce-i? Într-o singură noapte sau temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia răpește pe om, îl duce dintre oameni și-l dezgolește dintr-o dată de toată înșelăciunea care-l înconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decât un vis. Dreptate a avut, deci, profetul, când a asemănat slava omului cu slăbiciunea florii.  

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 121.

JOACA RESPONSABILĂ

Sfantul Ioan din Kronstadt

Viața pe care o trăim acum nu este o glumă, o joacă, deși oamenii o iau drept glumă sau joacă. Se joacă iresponsabil cu timpul care le-a fost dat spre a-și pregăti veșnicia, se joacă cu cuvinte fără rost. Se adună în ospeție, stau și pălăvrăgesc, apoi încep să se joace, într-un fel sau altul. Se adună la teatru, unde totul nu-i decât joacă, distracție; se distrează cei de pe scenă, se distrează și cei ce-i privesc. Unii își petrec timpul folosindu-și calitățile intelectuale, alții slăbiciunile omenești, alții în fapte caritabile sau în a scrie sau vorbi frumos. Se mai pot ocupa cu mâncatul și cu băutul în exces, în loc să mănânce și să bea doar cât le este necesar, se preocupă de îmbrăcăminte, își pierd timpul îngrijindu-se de persoana lor, se distrează pe seama isprăvilor copiilor, în loc să-i educe în credință, evlavie, frică de Dumnezeu. Pentru unii ca aceștia toată viața e o distracție. Vai de cei ce iau viața drept o distracție!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 323.

MURDĂRIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Mâncărurile alese, banii sunt mai prejos decât pulberea și decât murdăria, pentru că îngălează sufletul, în timp ce murdăria obișnuită pătează doar trupul, hainele, încăperile. Cât de mult trebuie să disprețuim mâncărurile alese, banii, hainele făloase!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 202.

CUVINTELE

Sfantul Nicolae Velimirovici

Cuvintele își pierd puterea lor tainică și dumnezeiască dacă sunt rău întrebuințate și ajung ca moarte. Ca un pom din miazănoapte sădit la miazăzi, care se veștejește și se usucă.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

RUGĂCIUNEA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Deși Dumnezeu ne cunoaște toate nevoile, rugăciunea ne este de trebuință pentru a ne lumina sufletul. Ți-e bine să stai la soare, ți-e cald, te bucuri de lumină. Așa este și când te rogi lui Dumnezeu - Soarele nostru duhovnicesc; Te încălzește și te luminează.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 418.

ROADELE PĂMNTULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

în orice roadă a pământului sunt câteva însușiri: culoare, formă, gust, putere hrănitoare, frumusețe, bună mireasmă. Slavă Ție, Treime, Ce toate le-ai gândit și le-ai zidit spre mâncare și desfătare făpturilor Tale, mai ales oamenilor, făpturile raționale!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Spicul viu – gânduri despre calea mântuitoare, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas,

PRUNCUL CE HRĂNEA UNIVERSUL

Sfantul Efrem Sirul

Sugea laptele Mariei, și dădea El ânsuși de supt viață universului.

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente