Citatul zilei

Pentru a zugrăvi mai limpede tabloul căii noastre creștine, asemenea Părinților, vom alege metoda pildei. Când ne uităm la un pom bătrân, de veacuri, care își înalță coroana până în nouri, noi știm că puterea rădăcinilor lui care se afundă în adânc trebuie să fie pe măsura dimensiunilor sale. Dacă rădăcinile lui nu ar pătrunde în întunecatele sânuri ale pământului, poate tot atât de adânc pe cât este de înaltă coroana; dacă întinderea rădăcinilor sale și puterea lor nu ar fi pe măsura volumului și greutății părții văzute a copacului, ele nu ar putea nici să îl hrănească, nici să-l țină în picioare: un vânt slab l-ar putea doborî. Tot așa și în viața duhovnicească a omului. Dacă conștientizăm măreția chemării noastre în Hristos, cu alte cuvinte, alegerea noastră în Sfatul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu spre înfiere, iar aceasta mai înainte de zidirea lumii, atunci de aici noi nu ne vom înălța în mândrie, ci cu adevărat ne vom smeri. Mișcarea în jos, în întunericul cel din afară, este de neapărată trebuință nouă tuturor, pentru a ne ține în adevăratul duh creștin. Ea se exprimă printr-o necontenită amintire a nimicniciei noastre dintru început, prin cea mai aspră osândire de sine în toate. și cu cât mai adânc se pogoară omul în osândirea de sine, cu atât mai mult îl înalță Dumnezeu. "Zic vouă... că tot cela ce se înalță pre sine smeri-se-va, iar cel ce se smerește pre sine se va înălța" (Luca 18, 14).

în general, există ceva terorist în arta actuală. Distrugerea a dobândit în cadrul ei un loc considerabil, fie că e comentariu sau reflectare a actualității, fie ca luare de poziție agresivă. Prea mulți oameni se amuză astăzi cu distrugerea. Distrugerea valorilor vieții. Trebuie să putem și să vrem să facem diferența între două lucruri: ura și dragostea. Lumea întreagă oscilează între aceste două extreme. Asta-i tot! La fel e și cu arta. Depinde de fiecare artist să hotărască cu ce partid va vota. Trebuie să începem să privim violența care este în noi. 11 septembrie 2001 trebuie să le amintească oamenilor că și noi suntem răspunzători pentru această violență.

Mirosiți un trandafir ori o altă floare și vă bucurați de mirosul plăcut, iar când simțiți un miros urât vă îndepărtați și vă acoperiți nasul. Tălmăciți astfel: fiecare suflet emană propriul său miros: sufletul bun, un miros bun; cel rău, un miros rău. Apostolul spune: "Suntem... bună mireasmă a lui Hristos" (2 Corinteni 2, 15). ângerii din Cer și Sfinții, iar adeseori și drepții de pe pământ simt acest miros și se bucură dacă el este bun, dar se întristează dacă este rău.

Cred că toată săvârșirea omenească este ca un lego. Totul poate fi susținut de componente mici care au aceeași materie-sursă. Când pătrundem înlăuntrul materiei - piatră, sticlă sau o bucată de lemn - cu un microscop electronic, cu cât mergem mai adânc, mărind de o sută, de o mie, de un milion de ori, cu atât mai interesantă devine imaginea. Vedem peisaje minunate și uimitoare. Dacă mărim și mai mult, mai aproape de adâncimi, apar lucruri de necrezut. Apoi în fața noastră se ivește deodată o imagine comună absolut uniformă. Este imaginea atomului, care este comun tuturor lucrurilor. Nu contează care este materia. Poate fi piatră sau altceva. Suntem la graniță. Aici nu este diferență între arhitectură și muzică.