Citatul zilei

Vezi că oamenii, după obiceiul obștesc, se îmbracă de sărbători în haine luminoase și se veselesc. De la această prăznuire vremelnică și pământească să-ți ridici mintea prin credință la sărbătoarea aleșilor lui Dumnezeu, care veșnic vor prăznui și se vor veseli. Vremea de acum este pentru creștini un răstimp pentru trudă, nevoință, plângere, tânguire și pentru purtarea Crucii. în veacul de apoi, când vremea se va plini și va veni veșnicia, creștinilor celor adevărați li se va deschide o sărbătoare prealuminoasă. Atunci ei se vor odihni de truda lor și vor prăznui sabatul cel neîncetat și veșnic, nu doar o singură zi din săptămână, ci toată veșnicia. Atunci vor scoate de pe ei hainele cele zdrențuite și de jale și se vor îmbrăca în veșmânt de sărbătoare și de nuntă, "când ființa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire" (1 Corinteni 15, 54). Atunci se vor acoperi cu veșmântul mântuirii și vor îmbrăca haina veseliei (Isaia 61, 10); "vor fi îmbrăcați în veșminte albe" (Apocalipsa 3, 5); "se vor înveșmânta cu vison curat și luminos" (Apocalipsa 19, 8). în zilele acelea nu vor vedea nimic din cele ale întristării și ale mâhnirii; acolo nu se va afla teama de dușmani, de sărăcie sau de boală; nu va fi strigăt, plângere, tânguire, foame, sete, frig, arșiță și nici un fel de nenorocire sau necaz, ci totul va fi liniștitor, pașnic, neprimejdios, veselitor, luminos, îmbucurător și bineplăcut. în viața aceasta, aproape toate sunt mâhnitoare și de jale: frica de moarte, de diavol și de păcat, teama de răuvoitori și de prefăcuta frăție; de toate trebuie să te păzești și să te uiți în jurul tău ca o pasăre ce se ferește de vânători și de arcași. Aici în fiece zi murim prin temerea și așteptarea morții și cu cât mai mult trăim, cu atât mai mult așteptăm să murim: căci pe măsură ce trăim mai îndelung, viața ni se scurtează și se apropie tot mai mult venirea morții. Iar această viață plină de amărăciune și moarte este înțesată cu o sumedenie de nenorociri și pe măsură ce se prelungește, necazurile ni se înmulțesc. ânsă în veacul de apoi nu vor fi unele ca acestea, ci doar viață, fericire, desfătare, biruință, strigăte de bucurie și veselie veșnică. în vremea de acum, oamenii s-au obișnuit să meargă de sărbători acasă unii la alții, să se viziteze și așa să se veselească împreună. Atunci aleșii Domnului se vor aduna în casa Tatălui Ceresc, în care "multe locașuri sunt", și vor dobândi împrietenirea cu Sfinții ângeri și cu toate Puterile cerești, veselindu-se dimpreună, bucurându-se unii de alții înaintea feței Cerescului lor Tată. Atunci "cei mântuiți de Domnul vor veni în Sion cu strigare de bucurie și desfătare veșnică va fi peste capetele lor. Ei vor afla bucuria și veselia, iar întristarea și suspinarea se vor depărta" (Isaia 35, 9-10). De sărbători oamenii au obiceiul acum să mănânce, să bea și să prăznuiască împreună. Atunci adevărații robi ai Domnului "vor ședea la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în âmpărăția Cerurilor" (Matei 8, 11) și "vor mânca și vor bea la masa Domnului" (Luca 22, 30); "îmbăta-se-vor din grăsimea casei Domnului și din izvorul desfătării Lui vor fi adăpați" (Psalmul 35, 8), după cum ne-a binevestit Dumnezeu despre acestea prin Prorocul Său: "Iată, slugile mele vor mânca, slugile mele vor bea, slugile mele se vor veseli, slugile mele vor cânta din bucuria inimii" (Isaia 65, 13-14). Oamenii mai au și obiceiul de a cânta în zile de sărbătoare cântări de bucurie. Atunci aleșii Domnului âl vor vedea pe Dumnezeu "față către față" (1 Corinteni 13, 12), "âl vor vedea" întru slava Sa, "așa cum este" (1 Ioan 3, 2), și într-un cuget âl vor lăuda, âl vor slăvi și-L vor cânta la nesfârșit fără să se mai sature și fără să ostenească. O, cât de luminos, vesel și plin de bucurie va fi acel praznic, iubite creștine! Cât de dorită este ziua în care âl vom vedea față către față pe Dumnezeu, pe Care âl vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură! "Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda" (Psalmul 83, 5), âmpăratul și Dumnezeul meu. Din această întâmplare și din cele asemănătoare ei, ne învățăm, creștine, a ne înălța mintea și inima la fericita veșnicie și pe aceea a o căuta cu credință sinceră și cu sârguință.

Tălmăciți tot ce vă înconjoară ori întâlniți în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. âncepeți cu casa în care locuiți și tălmăciți totul în ea: clădirea, pereții, acoperișul, temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele și celelalte. Treceți apoi la locuitorii casei și tălmăciți ce sunt părinții, frații, surorile, rudele, slujitorii, oaspeții și ceilalți. Tălmăciți și obișnuita derulare a unei zile: trezitul, ziua-bună dată celor ai casei, prânzul, treburile casei, plecările, întoarcerile, băutul ceaiului, tratațiile cu prăjituri, cântatul, ziua și noaptea, somnul și celelalte. Luați-vă din nou ca îndrumător pe Sfințitul Tihon din Zadonsk. El a scris patru cărți cu astfel de tălmăciri, numite Comoară duhovnicească din lume adunată. Luați-le și citiți-le. Văzând apoi cum face el, obișnuiți-vă să faceți asemenea. Sau preluați chiar tălmăcirile lui. Dacă citirea acestor cărți o să vi se pară o treabă prea îndelungată, Sfântul are și o variantă prescurtată a tălmăcirilor, numită Felurite întâmplări și tâlcuirile lor duhovnicești (vezi ediția românească), în care a tâlcuit 146 de întâmplări. Nu vă va fi greu să le citiți pe toate cu atenție, mai ales că ele cuprind ceea ce vă interesează. Alegeți cum anume, dar faceți neapărat ceea ce v-am propus. După ce veți face așa, veți vedea în fiecare lucru o carte sfântă deschisă sau un capitol dintr-o carte. Atunci orice obiect, preocupare ori treabă vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veți păși prin lumea materială ca prin lumea duhului. Totul vă va vorbi despre Domnul și vă va îndrepta și mai mult atenția înspre El. Dacă veți adăuga de fiecare dată la această aducere-aminte frica de Dumnezeu și evlavia în fața măreției Sale, atunci de ce fel de învățători și de îndreptători veți mai avea nevoie? Dar trebuie desigur și multă strădanie, atât a minții, cât și a inimii. Să nu aveți milă de dumneavoastră. Dacă veți avea milă, vă veți pierde. Dacă nu veți avea milă, vă veți mântui. Renunțați la acel obicei dăunător care ne stăpânește deseori aproape pe toți: nu ne precupețim efortul pentru nici un fel de treabă, în afară de mântuire, pentru care devenim zgârciți. Ni se pare că este suficient să ne gândim și să vrem, și treaba este gata. Dar de fapt nu este așa. Problema mântuirii este prima problemă. După importanța lucrării este și efortul depus. Străduiți-vă, pentru Dumnezeu! âncă puțin și veți vedea roadele. Iar dacă nu vă veți trudi, veți rămâne cu mâinile goale și nu veți fi bună de nimic. Să vă izbăvească Dumnezeu de aceasta!

Pentru un chirurg nu trebuie să existe 'caz', ci numai omul viu care suferă.

Pe voi toți câți credeți în Domnul vă cheamă să-L urmați, să ridicați povara Lui, crucea Lui. Nu vă temeți, deci! Înaintați cu îndrăzneală! Să nu vă înspăimânte atacurile diavolilor, care vă împiedică să mergeți pe acest drum. Scuipați-l pe diavol, alungați-l cu crucea Domnului, în numele Lui. Priviți în înălțime și Îl veți vedea pe Însuși Domnul Iisus Hristos, care umblă împreună cu voi și ușurează drumul vostru. Amin.