Citatul zilei

Nenumărate sunt picăturile de ploaie care cad pe pământ, dar toate vin din același nor; multe sunt razele de lumină, dar toate iradiază de la același soare; multe sunt frunzele, dar copacul pe care cresc este unul singur; mult este nisipul, dar tot stă pe același pământ. Mulți sunt oamenii și toți se trag dintr-un singur om - Adam - dar mai înainte de toate, de la Dumnezeu.

Trupul, vremelnica haină a sufletului, este stricăcios și nu dă măsura adevăratei vieți a omului. Adevărata viață este viața spirituală. Dacă îi sfâșii omului haina, el nu moare, rămâne în viață. Tot așa se întâmplă când moartea seceră trupul, dându-l putreziciunii: sufletul rămâne viu. ângrijiți-vă mai mult de suflet, de mântuirea lui.

Iubește-ți patria pământească și pe părintele ei. Ea te-a educat, te-a instruit, te-a făcut să însemni ceva printre oameni, ți-a dat respectul ce ți se cuvine, îți dă de toate. Dar trebuie să-ți iubești cu deosebire patria cerească, pe Părintele veacului ce va să vină; acea patrie este, de bună seamă, mult mai scumpă și mai vrednică de cinstire decât aceasta, fiindcă este sfântă și dreaptă, de neclintit, veșnică, nestricăcioasă, fără seamăn de frumoasă și dătătoare de fericire, fiindcă ți-a dat și îți dă infinit mai multe înlesniri și bunătăți decât patria pământească; fiindcă Părintele acelei patrii nu este un om muritor, supus patimilor, ci Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Atoatefăcătorul. El te-a făcut fiu al lui Dumnezeu, moștenitor al lui Dumnezeu și împreună-moștenitor cu Hristos, fiindcă Tatăl ceresc te face părtaș tuturor bunătăților âmpărăției Sale: "Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit" (1 Corinteni 2, 9). Această patrie ți-a fost juruită cu neprețuitul Sânge al Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetățean al acelei patrii trebuie să-i respecți și să-i iubești legile, așa cum ești obligat să respecți și cum respecți de fapt legile patriei pământești, fiindcă fără aceasta nu te vei putea face cetățean al acelei neasemuite patrii. Iubește Biserica, această școală de educație duhovnicească; ea ne pregătește să fim mădulare și cetățeni ai acelei patrii.

"Groapă a săpat și a adâncit-o" (Psalm 7, 5). În dumnezeieștile Scripturi nu găsim spus în sens bun cuvântul "groapă", după cum nici cuvântul "fântână" nu-l găsim spus în sens rău. Groapă este locul unde a fost aruncat Iosif de frații săi (Facere 37, 20-24). și tot cuvântul "groapă" îl întrebuințează Scriptura când spune că au fost loviți egiptenii "de la cel dintâi născut al lui Faraon până la cel întâi născut al roabei celei din groapă" (Psalm 87, 4); și în Ieremia zice: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13). Dar și în Daniil este scris de groapa cu lei în care a fost aruncat Daniil (6, 16). Avraam însă sapă fântână (Facere 21, 30); la fel, și slugile lui Isaac (Facere 26, 18); iar Moise, venind la fântână, s-a odihnit (Ieșire 2, 15); și poruncă primim de la Solomon să bem apă din vasele noastre și din izvorul fântânilor noastre (Pilde 5, 15); iar Mântuitorul vorbește lângă fântână despre taine dumnezeiești. Pricina pentru care cuvântul "groapă" este folosit cu privire la cele rele, iar cuvântul "fântână", cu privire la cele bune, socotim că este aceasta: apa din gropi vine din afară, cade de sus; în fântâni însă, sunt vine de apă, care zac sub pământ înainte de a se săpa locurile acelea; ies la iveală însă după ce se dă la o parte pământul care le acoperă și orice altă materie de deasupra lor, care este tot pământ. Și în suflete este, așadar, un fel de groapă, atunci când gândurile cele bune, care cad în suflete, se schimbă și se falsifică. Dacă cineva își schimbă ideile despre cele bune care cad în el, atunci preface acele idei bune în idei rele și potrivnice adevărului și nu mai vrea să aibă în suflet ceva bun. Și iarăși, în suflete sunt fântâni; când sunt date la o parte gândurile cele rele care le acoperă, atunci strălucește lumină și iese la iveală izvor de apă bună de băut, în cuvânt și în dogme. De aceea este de neapărată trebuință ca fiecare să-și facă sieși o fântână, ca să păzească porunca amintită mai înainte, care spune: "Bea apă din vasele tale și din izvorul fântânilor tale!" (Pilde 5, 15) Așa devenim fii ai celor care au săpat fântâni, ai lui Avraam, ai lui Isaac și ai lui Iacov. Nu trebuie să facem groapă, ca să nu cădem în adâncitură, așa cum a spus David în acest psalm, nici să auzim cele scrise în Ieremia spre mustrarea păcătoșilor, despre care Dumnezeu a spus cuvintele pe care le-am adăugat puțin mai înainte: "Părăsitu-M-au pe Mine, izvor de apă vie, și și-au săpat loruși gropi surpate, care nu vor putea ține apă" (Ieremia 2, 13).