Citatul zilei

ANTIHRIST

Sfantul Serafim Rose

Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

SĂGEȚILE

Sfantul Nicolae Velimirovici

Săgețile sunt un simbol al ispitelor la care este expus omul. Mai cu seamă acesta se referă la atacurile cele nevăzute asupra sufletelor noastre din partea duhurilor celor întunecate. Duhurile cele întunecate inspiră sufletelor noastre gânduri rele și patimi necuviincioase atât de iute și de neașteptat, precum săgeata vânătorului care săgetează cerbul când bea apă liniștit din pârâu, fără să ia aminte la un astfel de rău. Sfântul Apostol Pavel vestește celor credincioși să stea de veghe cu teamă și rugăciune, ca să reteze "săgețile celui viclean".

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 61.

VIAȚA COTIDIANĂ

Uneori, când alunecăm în cotidian, firele de nisip ale problemelor zilnice ce ne frământă, deodată se ridică și ne par munți prăpăstioși ce stau gata să ne înghită cu hăurile lor fără fund. Smulgându-ne și ridicându-ne mai sus puțin de acolo, privind aceste probleme în lumina eternității, necazurile noastre se fac așa de mărunte și aștern pe fața noastră un zâmbet și în inimi tăria de a lucra liniștiți la rezolvarea tuturor problemelor cu pace. Vedem că muntele ce ni se părea de netrecut, problema ce ni se părea de nerezolvat, în lumina timpului se dezleagă cu ușurință, se trece fără greutate.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 188-189.

TERMOMETRUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

Domnul Dumnezeu poate fi în raport cu sufletul nostru precum aerul față de mercurul termometrului, cu singura deosebire că dilatarea sau contracția, urcarea sau coborârea mercurului se produc în urma schimbărilor din atmosferă, iar în cazul nostru Dumnezeu rămâne neschimbat, etern, mereu bun și drept. Dar sufletul se schimbă în raporturile cu Dumnezeu, suportă mutații în sine însuși, în sensul că atunci când se apropie de Dumnezeu cu credință și cu fapte bune capătă îndată amploare, dobândește pacea inimii, după cum atunci când se îndepărtează de Dumnezeu, prin puțină credință, neîncredere în adevărul dumnezeiesc și prin fărădelege, se chircește îndată, suferă de neliniște și apăsare.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 13.

CĂMARA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Cămara este, în înțelesul obișnuit, chilia monahului ori o cameră de mici dimensiuni, tăinuită, din casă. Înăuntrul omului această "cămară" este inima. "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta" (Matei 6, 6) și acolo roagă-te, dar nu precum fățarnicii care se roagă ca să fie văzuți de oameni. Intră în inima ta cu mintea, și acolo unde ești doar tu, aruncă toate lucrurile cele din afară și te dedă pe de-a-ntregul la rugăciune către Domnul Dumnezeu.    

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 55.

FII ÎN LUME CA LOT ÎN SODOMA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Fii în lume ca Lot în Sodoma, unde toți făceau fărădelegi, dar el nu-i imita și făcea ceea ce era pe placul sfintei voințe Dumnezeiești. Fă și tu așa, nu imita ceea ce face lumea cea rea.

Sursa: 

Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk 1727 - 1783

FRUMUSEȚEA SOARELUI

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Dacă cele trecătoare sunt așa de minunate, cum vor fi cele veșnice? Dacă cele văzute sunt atât de frumoase, cât de frumoase vor fi cele nevăzute? Dacă măreția cerului depășește măsura minții omenești, ce minte omenească va putea descoperi natura celor veșnice? Dacă soarele, care este supus stricăciunii, este atât de frumos și atât de mare, dacă este iute în mișcare și-și face cu atâta regularitate mișcările sale de revoluție, dacă are o mărime cu dreaptă măsură în univers, încât nu depășește măsura față de întregul univers, iar prin frumusețea lui este ca un ochi strălucitor așa cum se cuvine creației, dacă nu te mai poți sătura de a-l privi, cât de strălucitor în frumusețe trebuie să fie Soarele Dreptății? (Ioan 1, 9) Dacă pentru un orb este o pagubă să nu vadă soarele acesta, cât de mare va fi paguba celui păcătos, lipsit de Lumina cea adevărată? (Ioan 1, 9)

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 132.

ALFABETUL NATURII

Sfantul Nicolae Velimirovici

Când copilul începe să învețe alfabetul, pentru el literele luate separat se prezintă asemenea unor idoli. Literele au substanță, sunt materiale. Silabisind, copilul își încordează întreaga atenție asupra buchiilor și cugetă doar la ele. Astfel, urmărind literă după literă, citește un cuvânt, însă, dacă îl întrebi ce a citit, nu știe despre ce este vorba. și chiar se miră, neînțelegând despre ceea ce este întrebat. Copilul nu pricepe sensul cuvintelor citite. Conturul, mărimea și culoarea literelor scrise - adică aspectul exterior - este tot ceea ce cunoaște el, la un moment dat, despre litere. Slovele pentru copil sunt materiale, exact la fel cum sunt idolii pentru păgâni. Astfel, atât elevul din clasa întâi, cât și închinătorii la idoli privesc la idolii lor cu teamă și considerație. Mulți dintre oamenii pe deplin maturi sunt asemenea elevilor din clasa întâi, deși ei uneori, se cheamă filosofi ori ucenici. Muncind cu sudoarea frunții lor, abia reușesc să citească pe silabe cartea naturii, însă sensul și însemnătatea literelor abecedarului naturii nu le înțeleg nicidecum. Omul învățat citește literele chiar negândind la ele, și într-o clipă înțelege sensul cuvântului. Învățătorul este dator să aplice constrângeri serioase ca să-l învețe pe ucenic să citească nu pe silabe, ci "după sens". Cele valabile în cazul citirii cărților sunt valabile și în ceea ce privește citirea "cărții naturii". Plecându-ne înaintea naturii, e totuna cu a ne pleca înaintea literelor. Idolatrizarea naturii, aceasta este lucrarea copiilor maturi. Întrebați-i ce însemnătate au lucrurile și evenimentele, și ei se vor uita la voi cu aceeași mirare pe care o are elevul de clasa întâi, pe care îl întrebați despre sensul cuvântului ce tocmai l-a citit. Prin urmare se poate spune: oamenii care nu cunosc alfabetul se închină unui idol, iar cei învățați se închină duhului. Pentru primii, fenomenele naturale sunt materiale și realitatea lor este exprimată exterior, după mărime, culoare, denumire și diferite alte raportări. Pentru cea de-a doua categorie, obiectele și fenomenele naturale sunt simboluri, semne convenționale creionând lumea spirituală; iar realitatea spirituală este sens, viață și justificare ființială a acestor simboluri. Un astfel de om citește cartea naturii nu silabisind, precum începe să învețe elevul din clasa întâi, ci după sens, pătrunzând înțelesul, semnificația.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 11-14.

NU LOCUL ÎL MÂNTUIEȘTE PE OM

Sfantul Efrem Sirul

Nu locul îl mântuiește pe om, ci libera lui voie. Adam, strămoșul nostru, a căzut chiar din rai, iar dreptul Lot s-a păzit chiar în Sodoma

Sursa: 

Sfântul Efrem Sirul 306 - 373

COPIII EVLAVIOȘI

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși: sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare 330 - 379

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente