Citatul zilei

FABRICA DE GÂNDURI BUNE

Sfantul Nicodim Aghioritul

Avem nevoie de cugete drepte. Trebuie să preschimbăm mașinile nesigure, înșelătoare, ale "fabricii" noastre în mașini bune. Cea mai bună lucrare este ca omul să creeze o "fabrică" a gândurilor bune.

Sursa: 

Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, traducere de Părintele Victor Manolache, Ed. Egumenița, Galați, 2009, p. 132.

CABLUL DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Dumnezeu să vă păzească! Iar voi, păziți atitudinea dreaptă! Din afară nimic nu se vede; este o viață ce nu are nimic deosebit. Ci înăuntru, din pricina ascultării, suntem într-o stare de neîntreruptă încordare. Așa trebuie să fie creștinul: un "cablu" de înaltă tensiune pe care o păsărică se poate odihni fără nici o primejdie, dar prin care trece o energie în stare a face să explodeze întreaga lume. Iată cum vom avea intrare în vecinica Împărăție a lui Hristos.        

Sursa: 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață și din duh, traducere de Părintele Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2

ÎNTREAGA FILOSOFIE EVOLUȚIONISTĂ

Sfantul Serafim Rose

Întreaga filosofie evoluționistă ce-i prinde astăzi pe oameni îi face să creadă, adesea inconștient, într-o concepție despre creație și viață ce este exact opusul învățăturii creștine: simplul devine complex, sălbăticia ”evoluează” spre civilizație, nedesăvârșitul face să apară desăvârșirea, ”progresul”. în concepția Ortodoxiei, ceea ce este desăvârșit cade în nedesăvârșire iar omul din zilele de pe urmă va fi mult mai jos duhovnicește decât în Biserica primară, nestricăciunea și nemurirea preced stricăciunea și moartea.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

ORBUL

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi un om orb, care nu vede calea, nu știe unde merge și, nevăzând nimic înaintea sa, nu zărește nici prăpastia în care este gata să cadă. De la această întâmplare întoarce-ți cugetul spre orbirea sufletească, căci păcătosul care a fost cuprins de ea nu deslușește binele și răul, nu știe încotro merge și nu-și vede pierzania întru care stă gata să cadă. Primejdioasă e orbirea cea trupească, însă cea sufletească este mai pustiitoare! Mai bine e să fii lipsit de vederea cea trupească decât de cea a sufletului. ântâmplarea și cugetarea aceasta ne povățuiește să ne rugăm lui Hristos, Cel Care dă vedere orbilor: "Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu; luminează ochii mei, ca nu cândva să adorm întru moarte" (Psalmul 12, 4).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

ARTA ADEVĂRATĂ

Mai devreme sau mai târziu, în domeniul artei, oamenii vor părăsi fotoliul cald din fața televizorului, a radioului și vor intra în sălile de spectacol, dorind să vadă nu umbre, ci mișcare vie, cântec adevărat, lacrimi și trăire întreagă. Cu falsurile repede se satură omul. Un colț de natură, un crâmpei de cer, un amurg sau niște zori vor înălța, vor face să tresară veac de veac inima omenească. Zeitățile antice au adus inima spre o însetare tot mai mare de lumină care n-are umbră. Zeitățile moderne ce au dus pe om spre un colaps interior, au redresat privirea lumii spre Izvorul vieții. Motiv ce mă face să cred că viitorul poeziei este triumfal.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 187.

CÂNTECUL FĂPTURII

Pe Adam, Îngerii l-au învățat să cânte. Toată creatura cântă. Cântă soarele și luna, cântă stelele și lumina. Întreg spațiul răsună de o armonie sfântă, pe care urechea noastră nu o poate cuprinde. De o miraculoasă simfonie este plin tot universul. Pentru că în univers nu domnește haosul, ci ordinea și disciplina. Toate, cerul și pământul, când ascultă de legile date de Creatorul lor, formează în spațiu o desăvârșită simfonie. Deși s-ar părea că dincolo de atmosfera Pământului domnește întunericul și tăcerea, nu este așa. Aceasta este numai aparent, pentru că organele pe care le avem noi, urechea și ochiul, au o putere de percepere limitată. în afară de ceea ce auzim sau vedem noi, există o infinită bogăție de sunete și culori, care vibrează mereu și cântă. Tăcerea și întunericul absolut domnesc numai în iad, care este numit de Hristos întotdeauna "întunericul cel din afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților" (Matei 25, 30). Acolo niciodată nu se aud cântece armonioase și frumoase. Acolo sunt sunete haotice care chinuiesc și înspăimântă permanent. Nici lumina nu este acolo o lumină care mângâie și încălzește, ci este o lumină moartă, neîntâlnită în spațiul creat de Dumnezeu, unde și lumina și sunetul sunt create ca să provoace fericirea și o liniște desăvârșită tuturor credincioșilor.    

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Colo-n sus în vremea aceea, Ed. Mănăstirii Rohia, Rohia, 2010, p. 7-8.

FURNICA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Luând, omule, pildă de la furnică nu te vei osteni pentru tine și nu-ți vei depozita, oare, în viața de aici odihnele veacului ce va să fie? Că furnica își adună vara hrana pentru iarnă; nu-și amână din lene timpul, pentru că n-au venit încă greutățile iernii; dimpotrivă, muncește cu foarte mare sârguință până ce își adună în cămările ei hrană îndestulătoare. și nu face asta cu trândăvie, ci, cu gând înțelept, meșteșugește ca să se păstreze hrana cât mai multă vreme; taie cu cleștii săi partea din mijloc a boabelor, ca nu cumva să încolțească și să nu fie bune de mâncare; când simte că sunt umede, le usucă; dar nu le întinde în orice vreme, ci când presimte că văzduhul are să fie mai mult timp frumos. Fii liniștit, n-ai să vezi ploaie căzând din nori câtă vreme furnicile au grâul întins afară! Ce cuvânt va fi îndestulător, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim toate minunile Marelui Meșter? Să spunem și noi cu profetul: "Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înțelepciune le-ai făcut!" (Psalm 103, 25) Așadar nu ne putem apăra îndestulător că n-am fost învățați din cărți cele ce ne sunt spre folos, când legea cea nescrisă a naturii ne învață să alegem cele ce ne folosesc. știi ce bine să faci aproapelui? Acela pe care vrei să ți-l facă altul ție! știi ce este răul? Ceea ce nu vrei să suferi de la altul! Nici arta care se ocupă cu strângerea plantelor pentru studii, nici știința despre plante n-au învățat pe cele necuvântătoare la ce folosesc plantele; și totuși fiecare viețuitoare are în chip firesc priceperea de a-și procura ce este spre folosul și mântuirea ei; are în ea ceva tainic care îi spune ce se potrivește cu firea ei.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 173-174.

CURAJ!

Sfantul Ioan din Kronstadt

Nu trece zi ca vrăjmașul să nu-mi atace credința, nădejdea, dragostea. Vrea să vă distrugă, credința mea, dragostea mea! Rabdă credință, rabdă nădejde, rabdă iubire! Curaj credință, curaj nădejde, curaj iubire! Dumnezeu este de partea noastră! Nu slăbi, credință, nu slăbi, nădejde, nu slăbi, iubire!

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 392.

TRECEREA ÎN VEȘNICIE

Moartea e, și pentru creștin, un amurg încărcat de melancolie. Despărțirea de lumea aceasta e grea. și soarele când apune se uită parcă înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreagă și care se acoperă de umbră. Dar așa cum soarele răsare în altă lume, la fel și creștinul, prin ânvierea din morți a lui Iisus Hristos, a primit încredințarea că după urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viață. "A murit", o să se spună și despre mine și despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu știu când va sosi.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 72-74

PUTEREA DRAGOSTEI

Sfantul Tihon din Zadonsk

Puterea dragostei este atât de mare încât sufletul omenesc, care este plin de ea, nu poate fi biruit de nici o boală sau necaz. Așa cum, în cuptorul din Babilon, în mijlocul văpăii celei puternice, roua i-a răcorit pe cei trei tineri fericiți, așa și dragostea de Dumnezeu, când se sălășluiește în inima omului, stinge orice văpaie din ea și o răcorește cu roua ei nespusă.

Sursa: 

Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk 1727 - 1783

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

Comentarii recente