Citatul zilei

PETE PE O HAINĂ ALBĂ

Sfantul Teofan Zavoratul
Vedeţi pete pe o haină albă şi simţiţi cât este de neplăcut şi de trist să întâlneşti aşa ceva. Retălmăciţi astfel: cât de neplăcut şi de trist le este Domnului, Îngerilor şi Sfinţilor să vadă petele păcatelor pe sufletele noastre, albite prin crearea după chipul lui Dumnezeu, prin renaşterea în baia Botezului şi prin spălarea în lacrimile pocăinţei.  
Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Ce este viaţa duhovnicească şi cum să te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru, Ed. Anas

RAMURA TĂIATĂ

Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi o ramură tăiată din pom şi uscată, care nu mai trebuieşte la nimic decât la ardere. Înţelege de aici că acela care prin trândăvie şi prin viaţa cea rea se va desprinde de Hristos, Care „este viţa cea adevărată”, nu doar că nu va mai putea aduce nici o roadă, ci se va şi usca întocmai ca mlădiţa cea tăiată; iar astfel de mlădiţe „se adună şi se aruncă în foc şi ard”, după cum El Însuşi ne învaţă (Ioan 15, 1-6). Prin aceasta eşti povăţuit să te ţii strâns de Dânsul prin credinţă şi prin dragoste, să te depărtezi de tot păcatul şi să te alipeşti numai de Hristos, făcându-te asemenea Lui întru smerenie şi întru răbdare.   
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

CULORILE CURCUBEULUI

Lumina albă conţine toate culorile. Noi nu le observăm. Numai prisma poate să le descompună şi să le facă să apară. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultătorului.     
Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

MĂRGĂRITARELE

Sfantul Teofan Zavoratul
Mărgăritarele se adună întotdeauna în cele mai tăinuite locuri, pe când lucrurile netrebnice sunt aruncate, ca gunoiul, chiar şi în drum.  
Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

CUVÂNTUL CREATOR

Şi în gura noastră cuvântul este creator, formând sunete articulate; o dată cu cuvântul iese duhul viu al omului, care nu se desparte de gând şi de cuvânt. După cum vedeţi, cuvântul prin însăşi natura sa este creator chiar şi în noi. Atunci de ce mai suntem neîncrezători şi sceptici faţă de forţa creatoare a cuvântului? De pildă, când ne rugăm, de ce nu suntem convinşi că această slujire prin cuvânt ne aduce negreşit milostivirea Stăpânului? Fiindcă cuvântul îşi creează mereu trup sieşi. Sunetele distincte, vorbele puse pe hârtie, cărţile nu sunt oare carnea în care s-a îmbrăcat cuvântul? Dar noi n-am ţinut seama de aceasta, am ajuns să credem că este ceva ce nu merită o prea mare atenţie. Nu numai firea dumnezeiască este creatoare, ci, prin darul dumnezeiesc, şi firea creaturilor Sale însufleţite, cu călăuzirea lui Dumnezeu, Care a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” (Facerea 1, 28). Sub puterea lui Dumnezeu, sufletele creaturilor însufleţite îşi cresc loruşi trupuri. Astfel, oamenii prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu cresc şi se înmulţesc pe pământ până în ziua de astăzi. Oamenii şi animalele îşi fac cele de trebuinţă vieţii, dar mai ales omul, creatură prin excelenţă născocitoare, care uimeşte prin creativitatea sa infinită în toate domeniile. Deoarece Dumnezeu-Cuvântul este Creatorul omniprezent, faptele Sale sunt răspândite pretutindeni, deşi nu la nesfârşit; creează, face şi, dacă este de trebuinţă, preface.   
Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 436.

MUZICA LUI ARVO PÄRT

Arvo Pärt este un compozitor a cărui operă vizionară este motivată religios de limbajul muzicii sale, înrădăcinat în Tradiţia Bisericii. Pärt este nu numai un creştin ortodox credincios, ci şi un om al Bisericii angajat, care trăieşte o intensă rugăciune şi viaţă spirituală. Bogăţia experienţei sale duhovniceşti lăuntrice dobândite prin trăirea Tainelor Bisericii este pe deplin reflectată în muzica sa, care este eclezială şi sacră atât în formă, cât şi în conţinut. Se poate ca simplitatea, armonia şi chiar monotonia palpabilă a muzicii lui Pärt să corespundă căutării spirituale a omului contemporan. Iubitorii de muzică din secolul XXI, obosiţi de schimbare şi de iubirea de sine, găsesc mângâiere şi odihnă în aceste triade nepretenţioase. Ascultătorul, dezobişnuit treptat de linişte, dobândeşte, prin aceste acorduri line, dorita pace lăuntrică. Tânjind după „muzică îngerească”, se împărtăşeşte de lumea de Sus prin această asemănare de monodie înrudită cu regularitatea slujbelor bisericeşti.   
Sursa: 

Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii (MIA), traducere de Laura Mărcean & Olg

VASUL ÎNCHIS

Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că un vas, chiar gol fiind, nu poate primi nimic în sine atâta timp cât nu este deschis. Asemenea şi inima omului, chiar de se va izbăvi de deşertăciunea acestei lumi, dar va rămâne ferecată prin cruzime, nepăsare şi deznădejde, nu va putea lăsa cuvântul Domnului să intre în ea. De aceea ne grăieşte aşa Hristos, Cuvântul Ipostatic al lui Dumnezeu: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Dumnezeiescul şi preadulcele Său glas mereu bate la uşile inimilor noastre prin cuvântul Său cel sfânt, însă nu fiecare îl aude, întrucât nu oricine are deschise urechile duhovniceşti, despre care El zice: „Cine are urechi de auzit, să audă!” (Matei 13, 9). Trebuie să-şi deschidă inima cel ce voieşte să primească în ea cuvântul lui Dumnezeu şi să rodească din acesta; şi precum pământul cel crăpat de uscăciune aşteaptă ploaia pentru a face rodul său, asemenea i se cuvine inimii noastre să-şi deschidă gura şi să însetoşeze de cuvântul Domnului, adică să aibă neostoită năzuinţă şi vrere de a auzi cuvântul lui Dumnezeu, nu dintr-o oarecare altă pricină, ci pentru aceea ca sufletul să dobândească zidirea cea duhovnicească.   
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

PUTEREA LUMII

Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaţia. În nişte prăpăstii întunecate urlă slugile iadului, care încearcă să încurajeze fărădelegea, desfrâul, păcatul. Pe anumite unde, prin unele programe, prin unele pagini, satana cu insistenţă încearcă să ni se strecoare în suflet, în gând, în inimă şi în viaţă, nouă şi copiilor noştri. O luptă, un război uriaş a pornit satana pe pământ împotriva lui Hristos.   
Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseţii lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 90-91

AMURGUL

Amurgul este ca o sărbătoare permanentă, o reminiscenţă a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Oricare dintre noi, simte în amurg ceva, ca o mângâiere, ca o adiere care pluteşte în atmosferă, care tulbură, te mişcă, te face mai gânditor, mai înţelept, mai bun.  
Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseţii lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 9-10.

JUDECAREA UNUI VINOVAT

Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi că se săvârşeşte o judecată, iar în faţa ei stă cel vinovat, care, fiind vădit, se cutremură de frică şi se umple de ruşine; aude osânda pentru încălcarea legii, este lipsit de cinste şi de avuţie, este scos din rândurile oamenilor celor buni şi cinstiţi, fiind socotit răufăcător şi netrebnic; apoi este dus în temniţă cu ruşine şi îşi primeşte pedeapsa după lege. De la această judecată, să se întoarne prin credinţă duhul tău spre Înfricoşata Judecată a întregii lumi, unde Însuşi Dumnezeu este Judecătorul Care cercetează inimile noastre. Înfăţişează-ţi în mintea că la acea Judecată păcătoşii stau despărţiţi de ceata celor drepţi; stau într-o negrăită ruşine şi frică, într-un cutremur de nespus; sunt vădiţi de călcarea Legii lui Dumnezeu, sunt vădiţi în faţa lumii întregi, înaintea Îngerilor şi a oamenilor; îşi văd păcatele, pe care le-au săvârşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul cel ascuns şi care sunt descoperite spre a fi cunoscute de toată lumea; îşi văd pedeapsa ce li s-a gătit după ale lor fapte. Iar pe cei care aici au fost defăimaţi, certaţi, batjocoriţi, prigoniţi, năpăstuiţi şi călcaţi în picioare ca nişte gunoaie, acolo se vor afla stând întru slavă şi întru bucurie mare. Vor vedea cei nedrepţi mânia Dreptului Judecător, vor auzi mustrarea şi rânduirea Lui înspăimântătoare: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc” şi aşa mai departe (Matei 25, 41-42). În cele din urmă, cu o nemaipomenită ruşine, frică şi mâhnire, cu plânsete, tânguiri şi urlete de deznădejde, cei nedrepţi vor fi târâţi de îngerii cei răi şi zăvorâţi în temniţe, „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9, 48). Această întâmplare şi cugetarea asupra ei să te înveţe a-ţi plânge păcatele şi a căuta de pe acum milostivirea Judecătorului, pentru ca să nu fii ruşinat atunci în văzul întregii lumi, să nu te umpli de ocară şi să nu auzi acea mustrare şi poruncă înfricoşătoare.
Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti,

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente