Citatul zilei

DREAPTA SOCOTEALĂ

Mai mare decât toate virtuțile este dreapta socoteală, care e împarateasă și virtutea virtuților.

Sursa: 

Sfântul Ioan Damaschin 676 - 749

LUCRUL

Sfantul Nicolae Velimirovici

Caută să faci oamenilor lucrul pentru care, la început, poate te vor blestema, dar la urmă te vor binecuvânta; și niciodată lucrul pentru care la început te vor binecuvânta, iar la sfârșit te vor blestema.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

VASUL OLARULUI

Să te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea să facă o oală mai de preț, o dă de două-trei ori prin foc, o călește și o ciupește până se face după plăcerea lui.

Sursa: 

Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, traducere de ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mi

TĂMÂIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Tămâia în biserică este un semn material al sfințeniei ființei lui Dumnezeu și a sfinților Lui, precum și un mod de a ne aduce aminte că și noi trebuie să viețuim în sfințenie. Sfințenia e o însușire veșnică a lui Dumnezeu și a sfinților Săi după harul și după darul Lui. Sfințenia trebuie să fie întotdeauna și o însușire a noastră iar duhoarea păcatului ce ne este proprie trebuie respinsă în tot chipul: prin pocăință, prin muncă, prin post, rugăciune, milostenie.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, traducere de Boris Buzilă, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 191.

CUVÂNTUL

Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.

Sursa: 

Domnul nostru Iisus Hristos

RECUNOȘTINȚA

Omul smerit, privind pâinea de pe masă, haina de pe el și tot ce are, vede miile de mâini, valurile de sudoare, veghea și truda nenumăraților oameni...

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 109.

SCÂNDURA

Nu știm ce înseamnă în sine materia. Aparent așa, în forma pe care o vedem ai zice că-i lemn, carton, dar nu în sine. în sine nu a ajuns să cunoască nici știința cea mai avansată ce e materia. și asta e clar și trebuie reținut acest lucru: în sine noi nu știm ce înseamnă materia. Noi vedem aparențele numai, modul de a fi, în exterior. în epoca nucleară știm precis că această masă care ni se pare compactă, este așa în realitate? Când ea e compusă din atomi, din protoni, din neutroni, din fotoni, acestea sunt elementele din care-i compusă materia. Este sau nu? Păi atunci? Noi vedem aici scândura aceasta. știința a început să cunoască materia. La început numai de atomi se vorbea, în antichitate. Pe urmă s-a constatat că nici atomul nu-i atom. S-a constatat că în fiecare există protoni și neutroni.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 159.

VIȚA DE VIE

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Rădăcina viței de vie, mlădițele de jur împrejur, pline de verdeață, se întind mult pe pământ; lăstarul, cârceii, agurida, strugurii. Ți-i de ajuns să te uiți la vița de vie - numai să te uiți cu pricepere la ea - ca să-ți aducă aminte de firea ta. âți amintești negreșit de comparația făcută de Domnul! Domnul S-a numit pe Sine "viță", pe Tatăl "lucrătorul" (Ioan 15, 1), iar pe cei sădiți prin credință în Biserică, pe fiecare din noi, i-a numit mlădițe (Ioan 15, 5); pe toți ne cheamă să aducem rod bogat, ca nu cumva osândiți fiind ca nefolositori, să fim dați focului (Ioan 15, 2, 6). și Scriptura nu contenește a asemăna pretutindeni sufletele oamenilor cu vița de vie: "Vie s-a făcut iubitului, în pisc, în loc gras" (Isaia 5, 1); și: "Vie a sădit și a împrejmuit-o cu gard" (Matei 21, 33). E lămurit că numește "vie" sufletele oamenilor, în jurul cărora a pus gard, adică siguranța dată de porunci și paza îngerilor. Că spune Scriptura: "Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El" (Psalm 33, 7). Apoi, Dumnezeu a înfipt în jurul nostru, ca niște araci, și a pus în Biserică "întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători" (1 Corinteni 12, 28), iar prin pildele vechilor și fericiților bărbați, Dumnezeu ridică la înălțime gândurile noastre și nu le lasă aruncate la pământ și vrednice de a fi călcate în picioare. Apoi, ca prin niște cârcei, prin legăturile dragostei ne ține strâns uniți de semenii noștri; și, rezemați pe ei, să tindem mereu spre înălțime; și asemenea viței de vie agățătoare să ne urcăm spre culmile celor mai înalte virtuți. Dumnezeu cere apoi de la noi să primim a fi săpați; iar sufletul este săpat atunci când leapădă grijile lumești, care sunt poveri pe inimile noastre. Deci, cel care leapădă dragostea trupească și dragostea de bani sau socotește vrednică de scuipat și de disprețuit admirația pentru această ticăloasă slavă deșartă, acela, ca și cum și-ar fi scăpat sufletul, ca și cum ar fi răsuflat, descarcă de pe el povara deșartă a gândului pământesc. și, după cum spune proverbul, nu trebuie nici să te grozăvești, să faci adică totul de ochii lumii, nici să cauți lauda celor din afară, ci să fii cu rod, strângând pentru bunul Lucrător (Ioan 15, 1) arătarea faptelor tale (Matei 6, 4, 6, 18). Să fii "ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu" (Psalm 51, 7). Să nu-ți pierzi niciodată nădejdea, ci să ai totdeauna, prin credință înfloritoare, mântuirea. Așa vei imita acest pom care e totdeauna verde și te vei lua la întrecere cu el în facerea de roade, dând belșug de milostenie în orice vreme.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 125-126.

COPIII GĂLĂGIOȘI

Sfantul Teofan Zavoratul

Vedeți că copiii lăsați singuri zburdă de colo-colo și provoacă un adevărat vacarm. Retălmăciți: ce se ridică în sufletul nostru când este părăsit de frica de Dumnezeu și când atenția nu mai este ațintită spre El!

Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Ce este viața duhovnicească și cum să te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru, Ed. Anas

NEÎNCHIPUIT DE FRUMOȘI

Sfantul Ioan din Kronstadt

în veacul ce va să fie, fericirea noastră va odrăsli din uimirea de a-i vedea dintr-o dată pe Sfinți, pe îngerii Domnului, neînchipuit de frumoși, strânși în miriade de cete, alcătuite perfect, în ordinea ierarhiilor cerești; din uimirea de a vedea sfinții, pe oamenii lui Dumnezeu buni și simpli, din toate veacurile, prooroci, apostoli și pe toți ceilalți, dar mai cu seamă din uimirea de a sta în fața lui Dumnezeu, contemplându-L în lumina cea neapropiată, mirați fiind și de propria noastră iluminare lăuntrică, simțind fericirea absolută, neîntunecată de nici un păcat, de nici o spaimă, grijă sau întristare.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 425.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

Comentarii recente