Citatul zilei

SA FIM ASCULTATORI

Sfantul Ignatie Briancianinov

Fratilor, sa fim ascultatori, evlaviosi si lucratori ai Cuvantului lui Dumnezeu! Sa aratam supunere Tatalui Ceresc, Care din Sfanta Evanghelie a glasuit catre noi despre iubitul Sau Cuvant: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati. Pe Acesta sa-L ascultam! Pe Acesta sa-L ascultam si bunavoirea Tatalui Ceresc va odihn asupra noastra in vecii vecilor.

Sursa: 

Sfântul Ignatie Briancianinov 1807 - 1867

INFINIT DE MIC

Adevărul constă în a merge până la infinit de mic. E ca și căutarea unei mine - cercul devine tot mai strâmt. Dar trebuie să acționăm cu prudență și cu inteligență.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Pärt, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

SPICUL DE GRU

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

Când sămânța a căzut în pământ și are umezeală și căldură potrivită, se face moale și poroasă; apoi pune stăpânire pe pământul din jurul ei și absoarbe din el tot ce-i este propriu și înrudit; în urmă acele părticele foarte fine din pământ intră în porii seminței și-i măresc volumul, încât se înrădăcinează în partea de jos, iar din partea de sus ies la suprafață firele de iarbă la fel de numeroase ca și firele rădăcinii. Firul de iarbă, încălzit mereu, își trage prin rădăcină umezeala; odată cu căldura trage din pământ și hrana care-i trebuie, pe care o distribuie în pai, în coajă, în tecile grâului, în bobul de grâu și în mustățile spicului. și așa, crescând încetul cu încetul, fiecare plantă ajunge la măsura sa proprie, fie grâu, fie legume, fie ierburi, fie mărăcini. Un singur fir de iarbă, o singură plantă sunt de ajuns să-ți facă mintea să contemple măiestria cu care s-au făcut toate! Cum este de pildă paiul de grâu încins cu noduri, ca și cum l-ar lega spre a putea suporta greutatea spicului, ca să nu cadă la pământ când este plin de rod! Ovăzul sălbatic are paiul gol, pentru că vârful nu-i cu nimic îngreuiat, pe când paiul de grâu este întărit cu acele legături. Bobul de grâu este pus, apoi, într-o învelitoare, ca să nu fie cu ușurință răpit de păsările care mănâncă semințe; bobul mai este apărat încă și de vârfurile ascuțite ale mustăților spicului, care ca niște bolduri, nu lasă să fie vătămat de micile vietăți.

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 122.

A LIMITA ORTODOXIA

Sfantul Serafim Rose

Prea mulți oameni fac greșeala de a limita Ortodoxia la slujbele Bisericii, la canonul de rugăciuni și la lectura ocazională a cărților duhovnicești. Adevărata Ortodoxie presupune însă un angajament care implică toate aspectele vieții noastre. Fie ești ortodox permanent și în fiecare zi, în orice situație a vieții – fie nu ești cu adevărat ortodox. De aceea trebuie să ne formăm o concepție de viață ortodoxă și să o asumăm existențial.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

SĂRBĂTOAREA AMURGULUI

Amurgul este ca o sărbătoare permanentă. Atunci bărbatul își termină munca lui, indiferent în ce domeniu lucrează și obosit se întoarce către cămin. Trebuie să se întâlnească cu soția, că de o zi întreagă n-a văzut-o, dar o zi întreagă s-a gândit la soția lui. Acum se grăbește să-și întâlnească copii, să se bucure de ei; acum se întâlnește omul cu familia. Acum vine acasă, la căminul lui, să se bucure de liniștea înserărilor, de liniștea amurgului. Este același lucru, ne-a rămas aceasta ca o reminiscență a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adică bucuria pe care o simțea Adam - gândiți-vă ce bucurie simțea Adam când venea și se întâlnea cu Tatăl său, cu Dumnezeu. Vă rog, imaginați-vă, faceți puțin uz de imaginație și de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât de fericit a fost omul că venea să se întâlnească cu Cel ce l-a creat! Dar cât de fericit era Dumnezeu că se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire și bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul și Creatorul cu omul. E extraordinar de miraculos! și de atunci a rămas acest Dar.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 25.

FURTUNA ȘI CORABIA

Sfantul Ioan din Kronstadt

"Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu? Iată cum. De vezi furtuna bântuind și urlând cu furie sau citești undeva despre un naufragiu, adu-ți aminte de furtuna patimilor omenești, cea care nu trece zi să nu iște muget și tulburare în inimile oamenilor și care face să eșueze corabia duhovnicească a sufletului, sau chiar corabia societății. Roagă-te sârguitor lui Dumnezeu să potolească furtuna păcatelor, precum a potolit oarecând cu cuvântul Său furtuna pe mare, și să dezrădăcineze din inimile noastre păcatele, readucându-ne pentru totdeauna liniștea.    

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 257-258.

LUMINA LINĂ

Lumina lină care mângâie și dă viață este numai acolo unde sunt ascultate și respectate poruncile lui Dumnezeu. Acolo unde legile date de Dumnezeu nu sunt încălcate, ci sunt ascultate, acolo este cântec și bucurie, acolo nu există spaimă sau tristețe, acestea sunt alungate și toate cântă, cântă, cântă cântări de laudă și iubire, așa cum răsună din nemărginire în nemărginire în Ceruri. De aceea Mântuitorul ne-a învățat să ne rugăm mereu Tatălui nostru și să zicem "precum în Cer așa și pe pământ" (Matei 6, 10). Din sufletul regelui profet și poet David a izvorât cuvântul: "Cântați popoarelor, cântați..." (Psalm 95, 7). Oamenii în general prin tot ceea ce fac... toată munca omului, toată creația lui, era rânduită să fie un cântec de bucurie. Aceasta a devenit un chin numai după ce omul a călcat porunca dată lui. Cu toate acestea, tot ceea ce fac oamenii în general, toată creația omului, este un cântec, un înalt și minunat cântec.

Sursa: 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Colo-n sus în vremea aceea, Ed. Mănăstirii Rohia, Rohia, 2010, p. 7-8.

NEGURA

Sfantul Ioan din Kronstadt

Grija față de cele ale vieții materiale acoperă asemenea unei neguri orizontul sufletului, întunecă ochii inimii, leagă sufletul. Tu nu te îngriji de nimic, lasă toată grija și toată preocuparea pe seama Domnului, așa cum ne învață Apostolul purtător de duh. Să nu-ți pară rău de ceea ce dai altuia. Acestea sunt o arvună ale noilor și marilor îndurări ale Domnului față de tine.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 233.

GREȘEALA APROAPELUI

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi sau auzi că aproapele tău greșește sau că a păcătuit. Întâmplarea aceasta să nu-ți slujească drept temei pentru a-l judeca pe fratele tău, după cum au unii răul obicei, ci pentru a-ți cunoaște neputința ta; nu pentru a-l lua în râs pe aproapele tău, ci pentru a-l compătimi și a te îndrepta pe tine însuți. De la el întoarce-ți ochii către tine, căutând să vezi de nu ai fost și tu în acel păcat sau în altul deopotrivă cu acela și dacă nu cumva te afli chiar acum în el? Dar chiar de nu, au n-ai putea tu oare să păcătuiești mai rău decât atât? Căci înlăuntrul nostru, al tuturor, sălășluiesc neputința și ticăloșia: patimile noastre ne sunt dușmani, trupul nostru ne înrobește, iar satana, vrăjmașul nostru, caută neîncetat să ne înghită. Noi toți cădem, căci toți suntem supuși căderilor și primejdiilor de orice fel; aproape este căderea noastră, dacă nu ne ține harul lui Dumnezeu. Așadar, prilejul acestei întâmplări să te întoarcă spre cercetarea de sine și, văzând căderile fratelui tău, străduiește-te, cu ajutorul Domnului, să le faci pe toate cu mai multă chibzuință și luare-aminte.  

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

CREȘTEREA

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare

"Să răsară pământul iarbă verde" (Facerea 1, 11). Scriptura ne vorbește de hrana cea multă pe care ne-o dau de la sine aceste plante prin rădăcinile lor, din tulpini și din roade. Și apoi câtă hrană nu ni se mai adaugă de pe urma cultivării lor și a agriculturii? Dumnezeu n-a poruncit ca pământul să facă îndată și sămânță și rod, ci ca pământul să răsară, să înverzească și să ajungă la desăvârșire în semințe, pentru ca acea primă poruncă să-i fie naturii o școală pentru continuarea mai departe a poruncii. Și într-o clipită de vreme, pământul, ca să păzească legile Creatorului, începând cu odrăslirea, a trecut plantele prin toate fazele lor de creștere și le-a adus îndată la desăvârșire. Livezile erau încărcate cu belșugul ierbii; câmpiile bine roditoare, acoperite cu semănături, care prin mișcarea spicelor lor dădeau imaginea valurilor mării. Orice fel de iarbă și orice fel de verdeață, fie dintre păioase, fie dintre legume, umpleau atunci din belșug întreg pământul. Că nu aveau nici o lipsă cele ce au răsărit atunci din pământ: nici nepriceperea plugarilor, nici vremuirile văzduhului, nici vreo oarecare altă pricină care să le vatăme. Și nici osânda (Facerea 3, 17-18) nu împiedica belșugul pământului; că acestea au fost mai înainte decât păcatul pentru care am fost osândiți să mâncăm pâinea noastră întru sudoarea feței (Facerea 3, 19).  

Sursa: 

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 123-124.

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Continut recent

Comentarii recente