Citatul zilei

REALITATEA

Sfantul Nicolae Velimirovici

Însușirea de a vedea realitatea fără simbol pe care o avea Adam, dar pe care apoi a pierdut-o, și pe care Apostolii, pierdută fiind, au primit-o din nou, Domnul a hărăzit-o nouă, tuturor creștinilor. Noi toți am fi avut această însușire minunată a protopărintelui Adam și a Apostolilor, intuiția și precisa percepție a adevărului, dacă, după ce ne-am încreștinat, am fi rămas întru nepăcătuire. ânsă orice păcat ne face să lăsăm privirea în jos plini de rușine, întorcându-ne vederea de la cer către pământ și de la Ziditor către abis. Săvârșind păcatul, alergăm și ne ascundem din fața lui Dumnezeu, precum Adam, care, păcătuind, "s-a ascuns printre pomii Raiului" (Facerea 3, 8). Noi ne ascundem și ne tăinuim continuând să păcătuim, până ce natura noastră înconjurătoare, vestitorul nostru fără de voie și "dezvăluitorul", ni se face nouă dumnezeire în locul lui Dumnezeu, adică până când treptat încetăm să vedem adevărul, realitatea, neobservând schimbarea adevărurilor ei simbolice. Altfel vorbind, când ochii inimii devin orbi, ne dedăm pe deplin privirii simțurilor, precum animalele, și aceasta ne conduce pe noi. Iar atunci cu noi se împlinește cuvântul: "orb pe orb conduce" (Matei 15, 14).

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Ed. Sophia, București, 2009, p. 18-19.

OGLINDA

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că oglinda răsfrânge în sine acel chip către care este îndreptată. De se întoarce spre cer, fața cerului se arată în ea; de se îndreaptă spre pământ, oglindește în sine înfățișarea pământului. Așa este și sufletul omului: cele către care se întoarce cu dragostea sa și de care se alipește se fac văzute în el. Dacă se întoarce spre Dumnezeu, Chipul Domnului se arată în el prin puterea Sfântului Duh; dacă se apleacă spre lucrurile lumești și pământești, atunci făptura lumii se izvodește în el. și după cum e chipul pe care-l poartă în sine, asemenea este și înțelepciunea pe care o are. Dacă poartă Chipul lui Dumnezeu, pe Domnul âl iubește și pe omul făcut după asemănarea Lui și cugetă la cele cerești și înalte, nu la cele pământești. Iar dacă poartă chip lumesc și dobitocesc, la cele pământești se gândește, înfăptuind și urmând cele care sunt pe plac simțurilor lui, ceea ce stă în firea dobitoacelor necuvântătoare. Cugetarea aceasta te îndeamnă ca prin pocăință și prin credința cea întru Iisus Hristos "să te dezbraci de omul cel vechi" și de chipul său dobitocesc și să cauți Chipul lui Dumnezeu și să te îmbraci în acesta, care este podoaba sufletului cea mai aleasă și mai minunată dintre toate. Cele ce se arată acum în sufletul tău vor ieși la iveală și în ziua Judecății și astfel, văzând în tine Chipul Său, Domnul te va cunoaște ca fiind al Lui. Iar de ceilalți, care nu au acea bineplăcută arătare, ci poartă în sine înfățișarea dobitocească și urâciunea păcătoșeniei, ca de o dihanie înfricoșătoare Se va lepăda și le va grăi: "Nu vă știu", chiar dacă aceia âi vor spune: "Doamne, Doamne!" (Luca 13, 25-27).

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

POCĂIȚI-VĂ ȘI CREDEȚI ÎN EVANGHELIE

Sfantul Nicolae Velimirovici

Zice Domnul: "Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie". Adevărata pocăință nu înseamnă doar a te căi pentru păcatele făptuite, ci a-ți întoarce desăvârșit sufletul propriu de la întuneric la lumină, de la pământ la cer, de la sine la Dumnezeu. Pocăința fără această întoarcere desăvârșită nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu și cu sufletul propriu.

Sursa: 

Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 - 1956

PARFUM ADEVĂRAT

Sfantul Ioan din Kronstadt

Constatăm cu mirare că, oricât de mult ne-ar preocupa sănătatea și oricât de mare ar fi grija de a ne-o păstra, oricât de sățioase și de gustoase mâncărurile pe care le mâncăm și băuturile pe care le bem și oricât de mult ne-am plimba în aer liber, până la urmă pe toți ne lovesc bolile și stricăciunea trupească, pe când sfinții, care n-au pus preț pe trup, mortificându-și-l continuu prin înfrânare și post, culcându-se mereu pe pământul gol, și-au făcut nemuritor și sufletul, și trupul. Trupurile noastre ghiftuite, îndopate cu toate bunătățile, exală miasme neplăcute după moarte și uneori chiar în timpul vieții; cele ale sfinților înfloresc și răspândesc bună mireasmă atât în timpul vieții, cât și după moarte. Ce fapt uluitor! Vrând să ne "construim" trupul, ni-l distrugem; ei distrugându-l și-l "construiau"; parfumându-ne trupul, nu reușim să-l ferim de putreziciune; sfinții însă, cărora nu le stătea în gând să-și parfumeze trupul, ci să le fie sufletul bine-mirositor în fața lui Dumnezeu, s-au învrednicit și de buna mireasmă a trupului. Fraților! Trebuie să înțelegeți ce este cel mai important lucru în viață, care este scopul vieții: să omorâm trupul, cel apăsat de atâtea patimi, poftele trupești, prin înfrânare, muncă, rugăciune, să nu-i ațâțăm patimile prin lăcomie, îmbuibare, lene.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 259.

RIDICĂ OCHII TĂI SPRE CER

Sfantul Teofan Zavoratul

Ridică ochii tăi spre cer când acesta, ca o oglindă curată, slăvit luminează pământul cu stelele, și zi mirându-te: "Dacă stelele luminează cu atâta slavă, cu cât mai mult Drepții și Sfinții, care au făcut voia lui Dumnezeu, vor străluci cu lumina cea negrăită a slavei mântuitoare în ceasul când va veni Domnul?" Aducându-ți aminte de acea înfricoșătoare Venire, cutremură-te cu trupul și cu sufletul, și spune-ți cu durere în inimă: "Cum mă voi arăta eu, păcătosul, în ceasul acela cumplit? Cum mă voi înfățișa la tronul Judecătorului? Cum voi avea loc împreună cu cei desăvârșiți eu, cel împrăștiat? Sau cum voi sta eu, capra, de-a dreapta lui Hristos împreună cu oile? Sau cum mă voi arăta eu, cel neroditor, în soborul Sfinților, care au făcut aici roadele dreptății?

Sursa: 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia

RĂSĂRITUL LUNII

Sfantul Ioan din Kronstadt

Ce mi-a trecut prin minte în timpul unei plimbări, când am admirat un răsărit de lună. Domnul zice: Făcutu-le-am toate câte sunt ca să vă fiu pe plac. V-am creat după chipul și asemănarea Mea; am pus luminători pentru voi soarele, luna și stelele; pentru voi am făcut pământul cu toate roadele lui; am răspândit aerul, ca să-l respirați; v-am dat focul să vă luminați, să vă încălziți și să vă gătiți mâncarea; v-am dat tot felul de bucate gustoase și băuturi felurite; v-am dat priceperea de a face țesături de multe feluri, v-am dat și materiale ca să vă faceți haine; v-am dat aurul, argintul, arama și alte metale aflate în măruntaiele pământului ca să faceți din ele monede și alte obiecte. V-am adunat într-o societate bine alcătuită, v-am dat âmpărat, pe potriva inimii Mele, unsul Meu, chipul Meu pe pământ. Vi l-am dat pe Fiul Meu, Unul-Născut, Care S-a dat morții, după voința Sa, pentru a Se face vouă mâncare și băutură; v-am dat Biserica pământească, de El întemeiată, al cărei Cap este. Ce dați în schimbul bunătăților Mele? Cu ce le răsplătiți? Cu nerecunoștintă, uitându-Mă, respingându-Mă, nesocotindu-Mi poruncile. "O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?" (Matei 17, 17).

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 139.

CĂUTAREA ISTOVITOARE

Trebuie să mă redescopăr fără încetare. E o căutare a ceea ce poate să mă hrănească, uneori istovitoare, căci calea e foarte strâmtă. Cu adevărat, mereu trebuie să ne limităm, să tăiem multe uscături, atât înlăuntru, cât și în afară de sine. și aceasta se oglindește și în muzică. Când nu știu nimic despre un lucru, trebuie să tac. Când, în schimb, am aflat ceva, chiar foarte puțin, pot să vorbesc despre aceasta, dar foarte pe scurt, în chipul cel mai direct și mai concentrat cu putință, cel mai potrivit cu această concentrare în care sunt.

Sursa: 

Compozitorul Arvo Part, Cântul inimii, puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers

NISIPUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

Vicleanul diavol caută să ne împrăștie rugăciunea cum ai împrăștia o mână de nisip, după cum și cuvântul ei l-ar dori să fie tot ca nisipul, neînchegat, fără vlagă, adică lipsit de văpaia inimii. De asemenea, rugăciunea poate fi ca o casă construită pe nisip sau ca o casă construită pe stâncă. Construiesc pe nisip cei ce se roagă fără credință, împrăștiat, cu răceală. O asemenea rugăciune se risipește de la sine și nu-i aduce nici un folos rugătorului. Construiesc pe stâncă cei care, atât timp cât durează rugăciunea, țin ochii ațintiți spre Dumnezeu, rugându-I-se așa cum s-ar ruga unei persoane vii, vorbindu-I față către față.

Sursa: 

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 14.

CALUL NEÎMBLÂNZIT

Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi că un cal înverșunat și neîmblânzit, ca să se facă bun pentru toată lucrarea și trebuința, este învățat, înfrânat și smerit în felurite chipuri de către stăpânul său și așa, încetul cu încetul, el leapădă înverșunarea sa firească și ajunge să fie blând și folositor pentru stăpânul său în orice muncă. Prin firea sa, tot omul este întocmai ca un cal îndârjit, înverșunat, neîmblânzit și foarte nepotrivit pentru a sluji Domnului Dumnezeului său, întrucât năzuiește și caută să facă voia lui și a lumii, și nu pe cea a Domnului Dumnezeului său, căci s-a stricat peste măsură după căderea lui Adam. O, cât de multă învățătură, înfrânare și îmblânzire îi este de trebuință omului pentru a lepăda înverșunarea, învârtoșarea și turbarea firii și a se face astfel vrednic spre a intra în slujirea Domnului Dumnezeului său!

Sursa: 

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,

ANTIHRIST

Sfantul Serafim Rose

Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creștin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-știință un mod de viață care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. și din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne ușurăm viața, încercam să fim creștini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creștin.

Sursa: 

Părintele Serafim Rose 1934 - 1982

Pagini

Subscribe to Citatul zilei

Comentarii recente