Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul de la Slătioara: Page 4din33

PrintPrint
Sfantul Ierarh Glicherie
restul vieţii evlavie către Născătoarea de Dumnezeu. Se hotărâse atunci să facă şi el o icoană cu chipul Maicii Domnului, pe care să o aşeze în biserică. Dar socotindu-şi banii, a văzut că nu erau de ajuns. S-a dus la monahul care îngrijea palatul mitropolitan şi a bătut smerită metanie, în timp ce acesta trecea pe la mănăstire în drum spre via Mitropoliei. L-a rugat deci să-l ajute cu bani, dar monahul i-a răspuns că nu dispune de o asemenea sumă. După ce a plecat călugărul, părintele Glicherie s-a dus în grădină să culeagă legume şi a găsit un portofel cu 500 de lei. Era portofelul monahului care plecase, care văzînd că a pierdut portofelul cu bani, a făcut cale întoarsă. Ierodiaconul Glicherie i-a înapoiat portofelul şi a fost răsplătit cu 50 de lei, sumă care i-a permis să rezlizeze icoana dorită.
Cuviosul Glicherie a slujit ca diacon nu numai la Mănăstirea Cetăţuia ci şi în bisericile Mănăstirii Frumoasa, Sf. Vasilie şi Sf. Nicolae. În mod special, îi plăcea să-l asculte pe părintele Constantinescu de la Sf. Nicolae, care era slujitor convins, cu adîncă duhovnicie şi care iubea monahii.
În anul 1920, după încheierea războiului, stareţ al Cetătuiei era cuviosul Trifon Sturza. Acesta i-a dat părintelui Glicherie ascultarea de eclesiarh, adică să poarte de grijă de biserică, de slujbele în ea, de curăţenia ei şi de gospodărirea ei. Dovedind cuviosul Glicherie înţelegere şi bună îndeplinire a acestei ascultări, stareţul l-a propus pentru hirotonisire întru preoţie, ceea ce fiind aprobat, s-a săvîrşit în ziua de 29 iunie 1920, la praznicul Sf. Apostoli, de către însuşi Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei.
Cu binecuvântarea cuvenită, ieromonahul Glicherie a mers să se închine la marea lavră Neamţ, unde stăreţea protosinghelul Daniil Ciubotariu, fostul stareţ al Cetăţuii. Acesta s-a bucurat foarte mult de venirea acolo a cuviosului Glicherie şi l-a reţinut pe loc un an, punîndu-l să slujească regulat în biserica voievodului Ştefan cel Mare şi în celelalte paraclise, la diferite evenimente.
Prin schimbarea de stareţ, la Cetăţuia a venit ieromonahul Ghelasie Stamati, de la Mănăstirea Neamţ. Cunoscându-l bine pe cuviosul Glicherie şi dorind să-l aibă de împreună slujitor, acela a stăruit şi l-a adus din nou la Cetăţuia, mănăstirea sa de metanie în luna octombrie. Dar abia după patru luni, un ordin al stăpânirii l-a adus în octombrie 1922 la Mitropolia din Iaşi ca preot slujitor, unde a rămas un an, când la intervenţia stareţului de la Neamţ, Daniil Ciubotaru, cuviosul Glicherie este numit de Mitropolie ca igumen al schitului Procrov, dependinţă a marei lavre. Acest schit a fost întemeiat de un episcop al Romanului, pe o culme din lanţul munţilor ce înconjoară Mănăstirea Neamţ, o aşezare foarte plăcută. Cu o oarecare osteneală se urca de la mănăstire până la Procrov, iar dacă se coboară în cealaltă parte, se ajunge în drumul Pipirigului şi se ajunge aproape de cealaltă mare mănăstire, Secu.
Pentru conducerea schitului, i s-a dat cuviosului Glicherie ca ajutor, un ierodiacon, David Bidaşcu, din Mănăstirea Neamţ, un suflet ales de călugăr, râvnitor, sincer şi devotat Aici s-au legat amândoi sufleteşte, ca nişte adevăraţi

Comentarii recente