ºi pe Maica Lui de aceasta. Deci aºa pregãtitã a ieºit din bisericã ºi îngrãditã cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim ºi îndestulîndu-se de toate cele sfinte ºi bune ale Ierusalimului, unde ºi "blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au cãlcat" ºi sãturîndu-se ºi
81
zburînd prin pustiul Iordanului ca o pasãre, a nimerit la o viaþã cinstitã de cãlugãriþe pustnice ºi a intrat aici. Însã, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vrãjmaºul diavol pînã în sfîrºit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe ºi de tot felul a nãvãlit pornindu-se asupra ei, puþine oarecare din nevoinþele ei spre pomenire le vom adãuga aici. Bãuturã întrebuinþa apa de izvor, ºi de aceasta foarte puþinã; trebuinþa aºternutului o împlinea cu o rogojinã, iar îmbrãcãmintea era o hainã ºi aceasta foarte zdrenþãroasã, cîntarea pe buze neîncetatã, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bunãtãþilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea. Deci mulþi ani rãbdînd în arãtata mãnãstire a cãlugãriþelor ºi nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ieºit de aici ºi a venit la Iope ºi intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casã ºi a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dupã ce a suferit multe primejdii ale sfãrîmãrii de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol ºi dupã ce a cercetat dumnezeieºtile locaºuri ºi pe sfinþii bãrbaþi, a plecat ºi a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, ºi acolo la biserica sfinþilor ºi întru tot lãudaþilor Apostoli s-a sãlãºluit, nesocotind petrecerea pãrinþilor de neam bun ºi batjocorind înþelepþeºte uneltirile vicleanului înºelãtor. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbiþã ºi din potopul acestor curgãtoare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredinþînd sfînt sufletul sãu mîinilor îngereºti ºi prin ei locaºurilor celor veºnice ºi dumnezeieºti. Iar trupul cel din pãmînt ºi înfrumuseþat cu dumnezeieºti îmbunãtãþiri l-a ascuns în pãmînt. Multã vreme dupã aceasta a trecut cineva, rãu cheltuind viaþa ºi obºteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecãruia din bãrbaþii sfinþi arãtîndu-i-se în vis i-a zis: "Ridicã trupul acesta ºi-l îndepãrteazã cã roabã a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul ºi necurãþia". Însã zãbovind acel dumnezeiesc bãrbat, divina arãtare a cuvioasei socotind-o vedere obiºnuitã sau vis normal, a doua ºi a treia oarã iarãºi sfînta l-a strigat ºi cumplit l-a îngrozit. Dupã ce cãlugãrul ºi-a venit în sine, cum se cuvine, ºi dupã porunca sfintei, care îi aratã cu degetul locul, degrabã s-a sculat ºi cu sîrguinþã a descoperit poporului vedenia de acolo, cãtre care cu toþii alergînd ca la o visterie foarte înavuþitã au sãpat pãmîntul. Iar dupã ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasmã, ºi acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul pãzit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfinþilor Apostoli, umplînd aerul de miresme ºi tãmîieri ºi cîntînd dumnezeieºti psalmi. Însã cîte minuni a sãvîrºit Dumnezeul minunilor prin ea, dupã
Comentarii recente