Sfânta Cuvioasă Parascheva: Page 6din7

mine, m-a apuncat repede ºi mã aruncã afarã de pe linie. Aºa am scãpat de moarte ºi de osînda iadului. Dupã ce m-am întãrit puþin, am mulþumit lui Dumnezeu cã m-a izbãvit de acest cumplit pãcat ºi m-am întors acasã. "Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastrã era culcatã, iar eu mã rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastrã, ci însãºi Sfînta Parascheva! Sã-i mulþumim ei, cãci ea te-a scãpat de aceastã cumplitã ºi dublã moarte, trupeascã ºi sufleteascã". De atunci este multã armonie ºi bucurie duhovniceascã în aceastã familie creºtinã. Pe timpul celor douã rãzboaie mondiale oraºul Iaºi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitanã, unde se pãstreazã cinstitele moaºte ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsã de nici un obuz. Cãci Cuvioasa ocroteºte Moldova ºi oraºul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bãtrînii cã ostaºii vedeau noaptea, în timpul rãzboiului, o femeie uriaºã îmbrãcatã în alb deasupra Iaºilor, ocrotindu-l de ocupaþie ºi bombardamente. Aºa ºtie sã ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptivã pentru credinþa poporului nostru binecredincios! În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii ºi animalele de foame, s-au scos moaºtele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioºi le aºteptau ºi le întîmpinau cu lacrimi de bucurie ºi cu fãclii în mîini. În urmã veneau nori de ploaie bogatã ºi adãpau pãmîntul. Drept mulþumire credincioºi se rugau ºi înãlþau cîte o troiþã cu icoana Sfintei Parascheva.
84
Cel mai mult aleargã ºi cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, þãranii, cãlugãrii ºi studenþii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plinã de cãrþi, caiete de ºcoalã ºi pomelnice. Putem afirma cã moaºtele cele mai iubite de credincioºii din þara noastrã ºi din afarã sînt, fãrã îndoialã, moaºtele Sfintei Parascheva, numitã "cea grabnic ajutãtoare ºi mult folositoare". Mãrturisesc pãrinþii bãtrîni care au fost martori oculari, cã, odatã, de hramul ei, pe cînd oamenii aºteptau la rînd sã se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit ºi douã creºtine bãtrîne din Focºani. Vãzînd lume multã, au zis preotului de la raclã: "Pãrinte, dã-ne voie sã ne închinãm la Cuvioasã fãrã sã mai stãm la rînd ºi sã-i punem sub cap aceastã pernã nouã pe care i-am adus-o de acasã drept mulþumire pentru ajutorul ce ni l-a dat". "Dumnezeu sã vã binecuvînteze, creºtinelor, a zis preotul. Mergeþi ºi vã închinaþi!". În clipa aceea preoþii ºi credincioºii au vãzut un lucru sfînt ºi cu totul minunat. Cuvioasa ºi-a ridicat singurã capul, iar dupã ce femeile i-au pus perna adusã ºi s-au închinat, Sfînta Parascheva ºi-a lãsat iarãºi capul pe cãpãtîi ca mai înainte. Iatã cît de mult iubeºte Preacuvioasa pe cei ce se roagã lui Dumnezeu ºi sfinþilor Lui cu smerenie ºi credinþã. Sfînta Parascheva de la Iaºi se bucurã în þarã de un cult deosebit, mai mult decît toþi ceilalþi sfinþi care au moaºte în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitanã din Iaºi, de dimineaþã pînã seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioºi de toate vîrstele ºi din toate locurile, veniþi la