Sfânta Cuvioasă Parascheva

Predici la aceasta sarbatoare gasiti accesand aceasta pagina .

Aceastã cu adevãrat mare ºi vestitã între femei, Cuvioasa ºi pururea pomenita Parascheva s-a nãscut într-un sat al Traciei, numit ºi din vechime ºi acum Epivata. Pãrinþii fericitei erau de neam bun ºi mãriþi, înavuþiþi cu multe averi; mai mult însã îi mãrea ºi îi îmbogãþea dreapta credinþã în Dumnezeu ºi vrednicia de a se numi creºtini. Aceºtia dar, aducînd la luminã pe Cuvioasa, întîi au renãscut-o prin scãldãtoarea cea dumnezeiascã a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învãþarã toatã îmbunãtãþirea ºi aºezarea cea dupã Dumnezeu. Dupã ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu ºi a auzit aceste dumnezeieºti binevestiri: "Cel ce voieºte sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine ºi sã ridice crucea sa ºi sã urmeze Mie". Îndatã fiind cuprinsã de aceasta ºi ieºind din bisericã, a întîlnit un sãrac; ascunzîndu-se de maica sa ºi dezbrãcînd hainele strãlucite ºi luminate ce le purta, le-a dat lui ºi ea a îmbrãcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meºteºugire înþeleaptã. Dupã ce a venit acasã ºi au vãzut-o pãrinþii într-un astfel de chip, s-au îngrozit ºi au bãtut-o ca sã nu mai facã aºa. Ea însã nu numai de douã ori, ci de trei ori ºi de multe ori se zice cã, dezbrãcînd hainele sale, le-a dat sãracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocãrile, îngrozirile ºi nesuferitele bãtãi ale pãrinþilor. ªi acestea, în casa pãrinteascã, erau ca niºte preîntîmpinãri ale roadelor ce, pe urmã, erau sã odrãsleascã în ea ºi pãºiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcã nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fãrã ºtirea pãrinþilor ºi a celor de un sînge cu ea ºi a mulþimii slugilor, a ajuns la Constantinopol. Aici, gustînd toate bunãtãþile cele dupã Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeieºtile ºi sfinþitele biserici ºi moaºtele sfinþilor ºi, fiind binecuvîntatã de sfinþii bãrbaþi cei de acolo ºi întãrindu-se cu rugãciunile lor, a ieºit din cetate ºi a trecut în Calcedon de cealaltã parte ºi de acolo a venit la Iraclia din Pont, cãlãtorind cu picioarele sale. Iar pãrinþii ei înºiºi ºi prin alþii, cã nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se ºi locuri din locuri schimbînd ºi cetãþi ºi sate cãlcînd ºi neaflînd-o, s-au întors acasã. Iar preafericita fecioarã, venind la Iraclia din Pont ºi sosind la un oarecare locaº dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu ºi intrînd în el cu bucurie duhovniceascã, s-a aºezat pe pãmînt ºi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat ºi, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locaº, tot felul de bunãtãþi sãvîrºind. Cãci întru rugãciunile ei de toatã noaptea fãcea stãri statornice ºi de diamant, ajunãri neîncetate, bãtãi de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faþa pãmîntului, cine dupã vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împãcat, curãþenia inimii ºi plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desfãtîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o ducã la Ierusalim; cãci aceastã dorinþã o avea ºi ruga pe Dumnezeu