Înălțarea Sfintei Cruci: Page 4din6

PrintPrint

Constantinopol), aducînd cu sine partea lemnului crucii celei de viaþã fãcãtoare ºi sfintele piroane, cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Aici, sfîntul împãrat Constantin a pus lemnul cel de viaþã fãcãtor în raclã de aur, iar din sfintele piroane, unul s-a aruncat în Marea Adrianului, de cãtre sfînta Elena, cînd se întorcea de la Ierusalim la Constantinopol, pentru alinarea mãrii, pentru cã se ridicase furtunã mare ºi învãluire cu primejdie mare; pe altul, împãratul l-a ferecat în coiful sãu, pe al treilea l-a ferecat la zãbalã, în frîul calului sãu, ca sã se împlineascã cele zise de Zaharia proorocul: "În ziua aceea va fi (scris) pe frîul cailor: Sfînt lui Dumnezeu Atotþiitorul" (Zaharia 14, 21), iar al patrulea piron l-a dat împãrãteasa Elena Trevirilor în pazã. Dupã sosirea Sfintei Elena de la Ierusalim în Bizanþ, iubitorul de Hristos împãratul Constantin a fãcut trei cruci mari, dupã numãrul celor ce i se arãtaserã lui la rãzboaie: cea dintîi în Roma, cînd l-a înnecat pe Maxenþiu, a doua în Bizanþ, cînd l-a cucerit, a treia cînd a bãtut pe goþi la rîul Dunãrii. Dupã chipul celor trei arãtãri a fãcut trei cinstite cruci din materii scumpe ºi a scris pe dînsele cu slove de aur cuvintele acestea: Is Hr Ni Ka, adicã "biruieºte", arãtînd la toþi rîvna dreptei credinþe. Iar ca sã arate lumii cã cu puterea crucii a biruit pe vrãjmaºi, a înãlþat o cruce spre rãsãrit, în tîrgul de sus, apoi alta deasupra stîlpului cel roºu la locul iubirii de fraþi, iar pe cea de-a treia a înãlþat-o pe locul cel de marmorã, cel foarte frumos, în tîrgul de pîine, la care loc se fãceau multe puteri ºi semne prin sfînta cruce. Încã se mãrturisea de mulþi cã îngerul Domnului se pogora din cer în luminã mare noaptea, în locul acela, ºi tãmîia împrejur cinstita cruce, cîntînd cîntarea cea întreit sfîntã cu glas dulce, ºi apoi iar se suia la cer. ªi aceasta se fãcea de trei ori pe an: adicã în luna aceasta, la înãlþarea cinstitei cruci, apoi în luna lui mai, în 6 zile, la arãtarea Crucii Domnului pe cer ºi în sfîntul marele post cel de patruzeci de zile, în Duminica închinãrii crucii. ªi mulþi din oamenii cei cucernici, care cu cinste ºi cu sfinþenie vieþuiau, vedeau aceastã pogorîre a îngerului ºi auzeau cîntarea lui.
Încã se cuvine a pomeni ºi cã cinstitul ºi de viaþã fãcãtorul lemnul Crucii Domnului a fost luat oarecînd de Perºi (602-610) ºi iar s-a întors în Ierusalim, spre mîngîierea credincioºilor; pe vremea împãratului grec Foca, Chosroe II (590-628), împãratul perºilor, biruind Egiptul, Africa ºi Palestina, a luat Ierusalimul ºi pe mulþi creºtini i-a ucis ºi luînd cu de-a sila vistieriile cele bisericeºti ºi podoabele, între altele a luat ºi vistieria cea de mult preþ, lemnul crucii Domnului celei de viaþã fãcãtoare, ºi l-a dus în Persia. Peste puþin, murind Foca împãratul, a fost ales Eraclie (610-641); în locul lui, el încearcã sã biruiascã pe Chosroe II, dar de multe ori nebiruind a cerut pace, însã nu a cîºtigat-o de la vrãjmaºul

Continut recent

Comentarii recente