Adormirea Maicii Domnului: Page 12din22

din Bisericã. Petru singur a tãmãduit în Lida pe Enea, slãbãnog de opt ani, ºi în Iope a înviat pe Tavita cea moartã. În Chesaria a botezat pe Cornelie sutaºul ºi în Antiohia a întemeiat mai întîi scaunul arhieriei sale. Iacov, fratele lui Ioan, s-a dus în Spania, însã iar s-a întors în Ierusalim, ca sã slujeascã mai întîi la mîntuirea seminþiilor lui Israel ºi sã întãreascã Biserica cea dintîi în Ierusalim, care este maica tuturor Bisericilor, precum cîntã Cuviosul Damaschin, zicînd: "Tu ai luat întîi iertarea pãca-telor". Pe de altã parte Iacob dorea sã vadã adeseori pe Preacurata Fecioarã, Maica Domnului, ºi sã audã de la dînsa cuvinte dumnezeieºti. El o avea pe ea ca pe o moºtenitoare a lui Hristos, Dumnezeul nostru, ºi, privind la cinstita ºi sfînta ei faþã, ca la faþa lui Hristos ºi ascultînd cuvintele ei cele dulci, se umplea de negrãitã bucurie duhovniceascã. Deci uitau toate amãrãciunile ºi primejdiile, iar inima lor se îndulcea din limba cea curgãtoare de miere a Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Pentru aceea, mulþi din cei luminaþi de prin laturile cele depãrtate alergau la Ierusalim sã vadã pe Maica lui Hristos Dumnezeu ºi sã-i asculte vorbirea ei cea sfîntã. Cãci, precum Mîntuitorul Hristos umplea cu slavã toate marginile pãmîntului, tot aºa ºi Maica Lui cea fãrã prihanã, pe toþi îi atrãgea la vederea Ei, precum este arãtat în scrisoarea Sfîntului Ignatie purtãtorul de Dumnezeu, pe care a scris-o în Antiohia, cãtre Sfîntul Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu:
"Sînt multe femei la noi care doresc sã vadã pe Maica lui Hristos ºi se sîrguiesc în toate zilele, cã doar ar putea sã cãlãto-reascã la voi, ca s-o cerceteze pe ea, ºi sã se atingã de pieptul ei, cel ce a hrãnit cu lapte pe Hristos, ºi sã se înºtiinþeze de la dînsa pentru oarecare taine. Aceasta, pentru cã slava ei a strãbãtut pînã la noi, cã ea, fiind Fecioarã, este Maica lui Dumnezeu plinã de toate darurile ºi de toate bunãtãþile. Se mai spune de dînsa, cã în prigoniri ºi în primejdii este veselã, în sãrãcie ºi în neajunsuri nu se mîhneºte, spre
124
cei ce îi fac rãu nu se mînie, ci le face mai mult bine, blîndã în lucrurile cele de bunã întîmplare, milostivã spre cei sãraci, cãrora le ajutã pe cît poate, iar celor ce sînt vrãjmaºi ai credinþei noastre, li se împotriveºte foarte mult. Iar dreptei noastre credinþe ºi bunei cucernicii este învãþãtoare, asemenea ºi tuturor credincioºilor povãþuitoare spre lucrul cel bun. Pe cei smeriþi îi iubeºte mai mult ºi singurã este smeritã cãtre toþi; astfel cã toþi cei ce au vãzut-o, o laudã. ŠCît de rãbdãtoare este cînd învãþãtorii ºi fariseii rîd de dînsa. Niºte oameni vrednici de credinþã ne-au spus cã în Maria, Maica lui Iisus, firea omeneascã, pentru sfinþirea ei cea multã, se vede cã este asemenea cu firea îngereascã. Lucrurile acestea care se aud, au deºteptat în noi nemãsurata dorinþã, cã doar am putea sã vedem pe acea minune cereascã ºi sã admirãm pe aceastã preasfîntã". Într-altã scrisoare, Sfîntul Ignatie purtãtorul de Dumnezeu scrie cãtre Sfîntul