Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu: "Eu, dacã îmi va fi cu putinþã, voi veni la tine, ca sã vãd pe credincioºii sfinþi care s-au adunat acolo; dar mai ales sã vãd pe Maica lui Hristos, de care grãiesc cã la toþi este minunatã, cinstitã ºi iubitã ºi toþi doresc sã o vadã. Cine n-ar fi dorit s-o vadã pe Sfînta Fecioarã ºi sã vorbeascã cu aceea, care a nãscut pe Dumnezeul Cel adevãrat?" Din aceste scrisori se poate înþelege cît de multã dorinþã aveau sfinþii, ca sã vadã pe acea însufleþitã sfinþenie a lui Dumnezeu, pe Preacurata Fecioarã Maria. Iar cei ce s-au învrednicit a o vedea, spuneau tuturor cã sînt fericiþi; cãci cu adevãrat, erau fericiþi ochii care o vedeau pe ea dupã Hristos Mîntuitorul, ºi fericite erau urechile care se învredniceau sã audã cuvintele ei cele grãitoare de Dumnezeu ºi fãcãtoare de viaþã. O, cît de multã mîngîiere ºi dar luau unii ca aceia! Pentru aceasta a lãsat Domnul nostru pe Preacurata Maica Sa, ca sã fie pe pãmînt între cei vii, ca, prin a ei stare de faþã, cu sfatul, cu învãþãturile ºi cu rugãciunile cele calde cãtre Fiul lui Dumnezeu, Biserica creºtinã sã se înmulþeascã, sã se întãreascã, ºi sã primeascã îndrãznire, ca sã stea pentru Domnul sãu pînã la sînge. Fecioara Maria pe toþi îi întãrea prin mîngîierea Duhului Sfînt ºi pentru toþi se ruga. Cînd Sfinþii Apostoli au fost închiºi în temniþã, ea a adus lui Dumnezeu rugãciune umilitã pentru dînºii ºi a fost trimis îngerul Domnului la ei, de le-a deschis noaptea uºile temniþei ºi i-au scos. Cînd a fost dus la moarte Sfîntul Întîiul Mucenic ºi Arhidiacon ªtefan, ea îl urma de departe. Fiind el ucis cu pietre în Valea lui Iosafat, lîngã pîrîul Chedrilor, ea, cu Sfîntul Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu, stãtea pe un deal, privind de departe la sfîrºitul lui. Deci, se ruga Domnului cu dinadinsul pentru dînsul ca sã-l întãreascã în pãtimire ºi sã primeascã sufletul lui în mîinile Sale. Cînd Sfîntul Apostol Pavel, înainte de creº-tinarea lui, fãcea rãu Bisericii ºi o prigonea, ea a vãrsat atîtea rugãciuni calde cãtre Dumnezeu, încît l-a fãcut din lup rãpitor, mieluºel blînd; din vrãjmaº, apostol; ºi din prigonitor, ucenic ºi învãþãtor a toatã lumea. Dar ce fel de faceri de bine n-a avut Biserica cea dintîi, ca o fiicã micã de la maica sa, adicã de la Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu? Ce fel de daruri n-a scos, ca dintr-un izvor de-a puru-rea curgãtor, pînã ce prin sîrguinþa aceea, ºi cu darul hrãnindu-se ºi crescînd, a venit în mãsura vîrstei bãrbãteºti! Biserica se întãrise atît, încît nici de porþile iadului nu era biruitã. Acest lucru chiar ºi Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu îl putea vedea ºi se umplea de bucurie, dupã ceea ce s-a zis de David: Maicã ce se veseleºte de fii... Deoarece în toate zilele vedea cã se înmulþesc fiii Bisericii; cãci la începutul propovãduirii lui Petru trei mii de suflete au crezut, apoi cinci mii, ºi dupã aceea mulþi fãrã numãr. Biserica lui Hristos se înmulþea prin toatã lumea, fiindcã cei ce se
Comentarii recente