Adormirea Maicii Domnului: Page 8din22

Šºi pentru cuvintele lui cele înþelepte, grãite spre slava lui Hristos Dumnezeu ºi spre lauda Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Atonie, intrînd în rînd cu Sfinþii Apostoli, a urmat patului care se ducea la Ghetsimani. Asemenea ºi cei ce erau orbiþi ºi cîþi ºi-au cunoscut greºeala alergau cu pocãinþã, fiind duºi de povã-þuitori la Nãscãtoarea de Dumnezeu, ºi se atingeau cu credinþã de cinstitul pat; atunci îndatã cîºtigau vederea ochilor lor trupeºti ºi sufleteºti, cã milostiva Maicã a tuturor, Preasfînta Stãpînã de obºte, precum în naºterea sa a fãcut bucurie la toatã lumea, tot aºa ºi în adormirea sa n-a voit sã mîhneascã pe nimeni, ci pe toþi, deºi o vrãjmãºeau pe ea, i-a mîngîiat cu milostivire, cu darul ºi cu bunãtatea sa, fiind Maica cea bunã a bunului Împãrat. Sfinþii Apostoli cu toatã mulþimea credincioºilor, ajungînd la satul Ghetsimani, cînd au pus lîngã mormînt patul cu preasfîntul trup, atunci s-a ridicat iar strigare de plîngere în popor, tînguin-du-se toþi pentru sãrãcia lor ºi pentru lipsirea unei bunãtãþi ca aceasta. Ei, cãzînd la trupul preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, îl cuprinserã, îl udau cu lacrimi ºi îi dãdeau sãrutarea cea mai de pe urmã; deci, abia spre searã l-au pus în mormînt ºi, punînd o piatrã mare deasupra, nu se depãrtau de la mormînt, fiind þinuþi de dragostea cãtre Maica lui Dumnezeu. Sfinþii Apostoli au zãbovit în satul acela trei zile, petrecînd lîngã mormîntul Preacuratei Fecioare, sãvîrºind ziua ºi noaptea cîntãri de psalmi. În toatã vremea aceea de trei zile, se auzeau în vãzduh preadulci glasuri de oºti cereºti cîntînd ºi lãudînd pe Dumnezeu ºi fericind pe Maica lui Dumnezeu. Dar s-a întîmplat, dupã dumnezeiasca rînduialã, ca Sfîntul Toma, unul din apostoli, sã nu se afle la preaslãvita îngropare a trupului cel de Dumnezeu primitor al Preacuratei Fecioare, ci el a sosit a treia zi la Ghetsimani. El se mîhnea ºi se întrista foarte mult, cã nu s-a învrednicit de binecu-vîntarea ºi de sãrutarea cea mai de pe urmã a Preasfintei Fecioare Maria, precum s-au învrednicit ceilalþi Sfinþi Apostoli. Nici s-a învrednicit sã vadã dumnezeiasca slavã, tainele lui Dumnezeu cele minunate, lucrãrile cele de la adormirea ei ºi petrecerea trupului care a fost, ºi pe care ceilalþi s-au învrednicit a o vedea, deci, plîngea mult de aceasta. Pentru aceea Sfinþilor Apostoli le era jale de dînsul ºi s-au sfãtuit ca sã deschidã mormîntul, ca mãcar astfel sã vadã trupul Preacuratei Stãpîne Nãscãtoare de Dumnezeu ºi, închinîndu-se aceluia ºi sãrutîndu-l, sã primeascã rãcorire de jalea sa ºi mîngîiere de mîhnirea sa. Dar, cînd au prãvãlit piatra ºi au deschis mormîntul, îndatã s-au spãimîntat, pentru cã au vãzut mormîntul deºert, nefiind în el nimic altceva decît numai cele de îngropare, ºi din care ieºea mare mirosire de bunã mireasmã. Sfinþii stãteau ºi se minunau ºi nu pricepeau ce este aceasta! Deci, sãrutînd cu lacrimi ºi cu cucerni-cie acea pînzã cinstitã ºi curatã ce rãmãsese în mormînt, s-au rugat împreunã Domnului ca sã li se descopere unde se aflã cinstitul trup al Maicii Domnului. Spre searã, apostolii au ºezut sã-ºi întãreascã puþin trupurile cu hranã. Iar obiceiul