Adormirea Maicii Domnului: Page 10din22

fost încredinþarea despre slãvitã învierea ei din mormînt ºi despre luarea trupului la ceruri. Sfinþii Apostoli, dupã sãvîrºirea tuturor acelor minuni ºi taine ale lui Dumnezeu, s-au întors iarãºi purtaþi de nori, fiecare în partea sa, unde propovãduiau cuvîntul. Despre felul petrecerii Preasfintei Fecioare Nãscãtoare de Dumnezeu pe pãmînt, a scris Sfîntul Ambrozie, zicînd: "Era Fecioarã nu numai cu trupul, dar ºi cu duhul, smeritã în inimã, înþelepþitã în cuvinte, negrabnicã la grãire, totdeauna la citire, treazã în osteneli, prea înþeleaptã în vorbire, vorbind precum cu Dumnezeu, iar nu precum cu oamenii. Pe nimeni nu asuprea, ci tuturor le dorea bunãtãþi; nu s-a îngreþoºat niciodatã de vreun om sãrac, nici a rîs de cineva, ci pe toate cele ce le vedea, le fericea. Nimic nu era în gura ei, ceva într-acest fel, care sã nu fie dar vãrsat; era în toate lucrurile cele fecioreºti, iar vederea ei era chip al desãvîrºirii celei dinlãuntru, era model de milostivire ºi de bunãtate". Apoi ce fel era cu obiceiul ei cel preasfînt ºi cu chipul cel trupesc, aceasta se aflã astfel scris la Epifanie ºi la Nichifor: "Ea era în tot lucrul cinstitã Šºi statornicã. Grãind, foarte puþin ºi numai ce era de trebuinþã. Lesnicioasã spre a asculta, grãitoare de bine, dînd fiecãruia cinstire; era mãsuratã la sfat, obiºnuia totdeauna a vorbei cuviincios cãtre fiecare om, fãrã de rîs ºi fãrã de tulburare, dar mai ales fãrã de mînie. Vederea feþei ei era ca vederea grãuntelui de grîu; pãrul, galben; ochii, ascuþiþi la vedere; iar luminile erau asemenea cu mãslina. Sprîncenele ei erau negre ºi plecate; nasul, potrivit; buzele, ca floarea trandafirului, pline de cuvinte dulci. Faþa, nici rotundã, nici scurtã, ci puþin lungãreaþã. Mîinile ºi degetele, lungi. În scurt, era împãrtãºitã de toatã mãreþia; smeritã, neprefãcîndu-ºi faþa deloc, ºi nici o moliciune nu avea cu sine, ci totdeauna umilinþã aleasã. Hainele care le purta erau proaste, precum le arãta ºi sfîntul acoperãmînt al preasfîntului ei cap. ªi ca sã spun pe scurt: în toate lucrurile ei era de faþã mult dar dumnezeiesc. Iar acum, sãlãºluindu-se în cele cereºti ºi stînd de-a dreapta Scaunului lui Dumnezeu, în ce fel este, sã spunã gurile îngerilor ºi a arhanghelilor, cum ºi duhurile ºi sufletele drepþilor, care stau înaintea ei. Deci, precum de vederea feþei lui Dumnezeu, tot aºa ºi de vederea feþei Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu sãturîndu-se, aceºtia sã grãiascã pentru ea dupã vrednicie. Iar noi slãvim pe Tatãl, pe Fiul ºi pe Sfîntul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, sã ne închinãm ei cu osîrdie, ca una ce este slãvitã ºi fericitã de toate neamurile în veci. Amin". Pentru toatã viaþa din început a Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu, s-a scris cîte o parte în celelalte praznice ale ei; la zãmislire, la naºtere, la intrarea în Bisericã, la Buna Vestire, la Naºterea lui Hristos ºi la Întîmpinare. Aici, dupã descrierea despre adormirea ei cea fãrã de moarte, spre împlinirea istoriei celei despre ea, se adaugã ºi aceasta: Cum ºi unde a petrecut Stãpîna noastrã dupã Înãlþarea lui Hristos?
123
Sfîntul Evanghelist Luca scrie în Faptele Apostolilor, cã,