Adormirea Maicii Domnului: Page 2din22

umplut preabinecuvîntata Fecioarã, pentru cã ce putea sã-i fie ei mai de bucurie ºi mai dulce, decît ca sã petreacã în ceruri, cu Fiul ºi Dumnezeul sãu ºi sã se îndulceascã totdeauna de vederea feþei lui celei preaiubite? Apoi, închinîndu-se pînã la pãmînt, a dat mulþumire Stãpînului sãu, zicînd: "N-aº fi fost vrednicã, Stãpîne, sã Te primesc pe Tine în pîntecele meu, dacã Tu singur nu m-ai fi miluit pe mine, roaba Ta, însã am pãzit vistieria Ta cea încredinþatã mie; pentru aceea mã rog Þie, Împãrate al slavei, sã nu mã vatãme pe mine stãpînirea gheenei, pentru cã dacã cerurile ºi îngerii în toate zilele se cutremurã înaintea Ta, cu atît mai vîrtos omul cel zidit din pãmînt, nici un bine avînd, fãrã numai cît va primi dintru a Ta bunãtate; pentru cã Tu eºti Domnul ºi Dumnezeul cel veºnic binecuvîntat". Deci, Preacurata Stãpînã dorea sã vadã pe Sfinþii Apostoli cei risipiþi prin toatã lumea ºi sã nu vadã pe stãpînul întunericului ºi înfricoºãrile lui în ceasul ieºirii sale. De aceasta se ruga ea Domnului, ca Însuºi Fiul ei, împreunã cu sfinþii Sãi îngeri venind, sã-i primeascã sufletul în sfintele sale mîini, precum i s-a fãgãduit aceasta de mai înainte. Deci, dupã ce Stãpîna noastrã ºi-a fãcut în Muntele Eleonului rugãciunile ºi mulþumirile, ºi-a plecat la pãmînt cinstiþii sãi genunchi înaintea lui Dumnezeu, Fãcãtorul sãu, atunci un semn de minune s-a fãcut acolo: copacii mãslinilor celor neîn-sufleþiþi îºi plecau vîrfurile lor în jos, închinîndu-se împreunã cu dînsa, ºi astfel îºi arãtau slujirea lor cea cu cuviinþã de rob. Prin aceasta cinsteau pe Maica lui Dumnezeu ºi de cîte ori dînsa se închina la pãmînt ºi se scula de la închinãciune, de atîtea ori ºi copacii aceia se aplecau ºi se ridicau, închinîndu-se. Dupã rugãciune, Preacurata Fecioarã întorcîndu-se acasã, îndatã s-au cutremurat toate de dumnezeieºtile puteri care nevãzut o înconjurau pe dînsa ºi de slava cea preasfîntã cu care era strãlucitã Maica lui Dumnezeu. Pentru cã faþã ei cea preacinstitã, care strãlucea de-a pururea cu darul mai mult decît faþa lui Moise, care altãdatã a grãit cu Dumnezeu în Sinai, s-a luminat atunci mai mult cu nespusã slavã; deci, Preacurata a început a-ºi pregãti cele pentru ducerea ei. La început a spus aceasta lui Ioan, fiul cel încredinþat de Hristos, ºi i-a arãtat stîlparea cea luminoasã, care de la înger i se dãduse, poruncindu-i lui s-o ducã înaintea patului ei. Dupã aceea a spus de plecarea ei degrab ºi celorlalþi slujitori ai casei ei. Ea a poruncit ca sã împodobeascã cãmara ºi patul, sã o tãmîieze bine, sã punã multe lumînãri, sã le aprindã ºi sã gãteascã toate cele trebuincioase pentru îngropare. Deci, Ioan îndatã a trimis la Sfîntul Iacov, ruda Domnului, întîiul ierarh al Ierusa-limului ºi tuturor neamurilor ºi vecinilor, spunîndu-le de moartea cea apropiatã a Maicii lui Dumnezeu ºi le-a arãtat ºi ziua morþii. Sfîntul Ioan a trimis nu numai tuturor credincioºilor din Ierusalim, dar ºi prin cetãþile ºi satele ce erau primprejur. Astfel s-au adunat cu el toate rudeniile de pretutindeni, precum ºi o mulþime de credincioºi.
Preasfînta Fecioarã