Domnul înãlþîndu-Se la ceruri, ucenicii Lui s-au întors de la Muntele Eleonului la Ierusalim, ºi s-au suit în foiºorul unde a fost Cina cea de Tainã a lui Hristos. ªi toþi aºteptau cu un suflet în rugãciuni ºi în cereri, cu femeile ºi cu Maria, Maica lui Hristos, pe care, dupã ducerea Domnului de la dînºii, o aveau ca pe o mîngîiere ºi rãcorire în mîhniri, întãrire ºi învãþãtoare în credinþã. Pentru cã aceasta, toate cuvintele care le spunea ºi toate faptele cele minunate, începînd de la Buna Vestire cu zãmislirea cea fãrã de sãmînþã ºi naºterea cea fãrã de stricãciune a lui Hristos, cele ce se fãceau în pruncia ºi în viaþa Lui mai înainte de botezul lui Ioan, toate acestea le spunea iubiþilor ucenici ai Fiului Sãu. ªi, ca una ce avea de la Duhul Sfînt mai multã descoperire pentru dumnezeirea Lui ºi din vederea lucrurilor lui Hristos, îi încredinþa pe dînºii prin spunerea cu de-amãnuntul de toate faptele ce s-au fãcut cu dumnezeiasca putere, mai înainte pînã ce s-a arãtat lumii, ºi cu acelea îi întãrea în credinþa cea fãrã de îndoialã. Toþi se rugau în foiºorul acela, aºteptînd venirea Duhului Sfînt, pe Care a fãgãduit Domnul cã-L va trimite lor Tatãl, ºi se pregãteau înainte de primirea darurilor lui Hristos. Dupã cele zece zile de la Înãlþarea Domnului, cînd s-a fãcut pogorîrea Sfîntului Duh în chip de limbi de foc peste Sfinþii Apostoli, la început Sfîntul Duh a stat peste Sfînta Fecioarã Maria, în care ºi mai înainte îºi avea locuinþã plãcutã ºi iubitã, ºi totdeauna petrecea nedepãrtatã. În vremea aceea a primit binecuvîntata Fecioarã pe Duhul Sfînt, mai mult decît pe toþi apostolii; cãci, pe cît vasul se face mai mare, pe atît mai multã apã încape în sine. Deoarece Preacurata Fecioarã era vas al Sfîntului ŠDuh mai mare decît toþi, pentru cã este mai înaltã decît apostolii ºi decît ceilalþi sfinþi, precum îi cîntã Biserica, zicînd: "Cu adevãrat eºti mai presus decît toþi, Fecioarã Curatã!" Tot astfel darul Duhului Sfînt a încãput în sine mai mult decît în toþi. Petrecerea Preacuratei Fecioare era în casa Sfîntului Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu, care era în cetatea Ierusalimului. Ea a rãmas la el din ceasul acela, cînd a zis Domnul pe cruce: Femeie, iatã Fiul Tãu! Iar ucenicului: Iatã Maica ta! Deci, ucenicul a luat-o întru ale sale ºi slujea ei ca maicii sale. Sfinþii Apostoli, dupã primirea Sfîntului Duh, nu s-au risipit îndatã prin lume, ci au petrecut mult în Ierusalim, precum este arãtat în Faptele Apostolilor. Acolo se scrie cã, dupã uciderea Sfîntului Mucenic ªtefan, era mare prigonire asupra Bisericii Ierusalimului. Toþi cei mai mici, apostolii ºi ceilalþi credincioºi, s-au risipit prin toate pãrþile Iudeei ºi ale Samariei, afarã de apostolii cei mari; cãci ei, deºi unii din ei se duceau într-alte pãrþi, precum s-au dus în Samaria, Petru ºi Ioan, acoperindu-se cu rînduiala lui Dumnezeu, se þineau pe lîngã Ierusalim, pînã la vreo zece ani de la înãlþarea Domnului, adicã pînã la acea vreme, în care împãratul Irod ºi-a pus mîinile ca sã facã rãu unora
Comentarii recente