Adormirea Maicii Domnului: Page 15din22

nostru Iisus Hristos, ucenicii fiind adunaþi în Sion, cu Maria, Maica lui Iisus, aºteptau pe Mîntuitorul, precum le poruncise lor ca sã nu se depãrteze din Ierusalim, ci sã aºtepte fãgãduinþa Domnului. Ei au aruncat sorþi ºi unde îi va cãdea partea fiecãruia dintr-înºii, acolo sã propovã-duiascã Evanghelia Domnului. Atunci Preacurata a zis: "Voiesc ca ºi eu sã arunc sorþul meu cu voi, ca sã nu fiu fãrã de parte, ºi sã am partea pe care va voi Dumnezeu sã mi-o dea". Ei au aruncat sorþul cu cucernicie ºi cu fricã, dupã cuvîntul Maicii lui Dumnezeu, ºi i-a cãzut sorþii pãmîntul Ivirului. Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu, primind cu bucurie acea soartã, voia ca îndatã sã se ducã în þara Ivirului, dupã primirea cea în limbi de foc a Sfîntului Duh. Dar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: "Sã nu te depãrtezi acum din Ierusalim, ci sã petreci aici pînã la o vreme, iar sorþul care þi-a cãzut se va lumina în zilele din urmã ºi stãpînirea ta va fi acolo; deci, ai sã te osteneºti, puþin dupã o vreme, în pãmîntul în care va voi Dumnezeu sã te punã". Atunci Preacurata a petrecut în Ierusa-lim multã vreme. Lazãr cel înviat a patra zi era în insula Ciprului, pentru cã acolo se hirotonise arhiereu de Apostolul Varnava. El dorea cu multã dragoste sã vadã pe Preacuratã Maica Domnului nostru, pe care nu o vãzuse de demult, dar nu îndrãznea sã se ducã la Ierusalim de frica evreilor. Maica lui Dumnezeu, înþelegînd aceasta, a scris o scrisoare cãtre Lazãr, mîngîindu-l ºi poruncindu-i sã trimitã o corabie, cu care sã vinã la dînsul în Cipru, iar el sã nu vinã la Ierusalim. Lazãr, citind scrisoarea, s-a bucurat foarte mult ºi s-a minunat de atît de multã smerenie a ei. Apoi a trimis cu mare grabã la dînsa corabie ºi scrisoare. Apoi Preasfînta Maria, sculîndu-se, a intrat în corabie cu Sfîntul Ioan, iubitul ucenic al lui Hristos, ºi cu ceilalþi care le urmau lor cu cucernicie, ºi au început a cãlãtori spre Cipru. Deci, ridicîndu-se un vînt potrivnic, a dus corabia tocmai la limanul Muntelui Athos, ºi aceasta a fost acea puþinã ostenealã a Preacuratei Nãscãtoarei de Dumnezeu, care i s-a zis ei de cãtre înger. Muntele acela era pretutindeni plin de idoli, cãci acolo era o capiºte mare ºi o locuinþã a lui Apolon ºi multe alte lucruri drãceºti se sãvîrºeau în locul acela. Deci, toþi elinii aveau pentru acel loc multã cinste, pentru cã era foarte ales, deoarece acolo venea toatã lumea la închinãciune ºi fiecare îºi lua rãspunsul la cele ce întreba de la ghicitorii de tot lucrul.
Cînd a sosit acolo Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu, îndatã s-a fãcut printre toþi idolii o strigare ºi un þipet întru acest fel: "Pogorîþi-vã la limanul lui Climent, ºi primiþi pe Maria, Maica Domnului Iisus!" Aceasta s-a fãcut fiindcã diavolii erau siliþi de puterea lui Dumnezeu, de aceea au vestit adevãrul fãrã voie, precum a fãcut altãdatã în latura gherghesenilor, cei ce au strigat cãtre Domnul: Ce este nouã ºi Þie, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu? Ai