Adormirea Maicii Domnului: Page 17din22

însufleþit; cãci precum pe Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, în Nazaret, patria Lui, cînd toþi care erau în adunare, s-au umplut de mînie ºi L-au dus în vîrful muntelui ca sã-L arunce jos, însã Hristos, trecînd prin mijlocul lor, s-a dus. Astfel cã evreii cei mincinoºi n-au putut sã punã chinuitoarele lor mîini pe Dînsul, nici sã se atingã de Cel vãzut, fiind împiedicaþi ºi opriþi de puterea cea nevãzutã a lui Dumnezeu, cã încã nu venise ceasul Lui. Tot aºa a fãcut Domnul ºi pentru Preacurata Maica sa, cãci a oprit rãutatea cea evreiascã scornitã de ei ºi a stricat sfatul lor cel viclean pornit împotriva ei; pentru cã de multe ori voiau ei ca sã prindã pe Maica Domnului ºi sã o piardã sau sã-i facã rãu, dar nu puteau. Deci, Preacurata Fecioarã a petrecut în Ierusalim în mijlocul atîtor urîtori ºi vrãjmaºi ai sãi, ca o oaie în mijlocul lupilor ºi ca un crin între spini, gãsind adesea întru dreptate cuvintele strãmo-ºului sãu David: Domnul este luminarea mea ºi Mîntuitorul meu, de cine mã voi teme? Domnul este scutitorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa? De s-ar rîndui asupra mea tabãrã, nu se va teme inima mea; de s-ar ridica asupra mea rãzboi, spre Dînsul eu nãdãjduiesc; de voi merge prin mijlocul umbrei morþii, nu mã voi teme de rele, cã Tu, Fiule ºi Dumnezeul meu, eºti cu mine...
Apoi a venit la dînsa spre cercetare ºi închinãciune ºi Sfîntul Dionisie Areopagitul, cel luminat în Atena de Sfîntul Apostol Pavel, ºi a petrecut nedepãrtat de dînsul trei ani, avînd mare dorinþã sã vadã pe Maica lui Dumnezeu. Dupã trei ani de la luminarea sa, mergînd într-adins cu binecuvîntarea învãþãtorului sãu, Apostolul Pavel, ºi vãzînd pe cea doritã, s-a umplut de multã mîngîiere duhovniceascã, încît singur despre aceasta o spune în scrisoarea sa cãtre Sfîntul Apostol Pavel, scriind astfel: "Vai, necredincios lucru mi-a fost mie, mãrturisesc înaintea lui Dumnezeu, o povãþuitorule ºi începãtorul nostru cel preaales! Cã afarã de Dumnezeul Cel Preaînalt, sã fie ceva plin de dumnezeieºtile puteri ºi de darurile cele minunate, nimeni
127
din oameni nu poate, sã o ajungã cu mintea pe aceea, pe care am vãzut-o ºi am înþeles-o eu cu ochii, nu numai cei sufleteºti, ci ºi cu cei trupeºti; pentru cã am vãzut cu ochii pe cea cu chip dumnezeiesc ºi mai sfîntã decît toate duhurile cereºti, pe Maica lui Iisus Hristos, Domnul nostru, pe care mi-a dãruit-o mie a o vedea darul lui Dumnezeu ºi cinstea vîrfu-rilor apostolilor, asemenea ºi darul cel nespus al singurei Milostive Fecioare ºi Preacuratei. Mãrturisesc înaintea lui Dumnezeu cel Atotputernic, iarãºi ºi iarãºi, ºi înaintea darului cel mîntuitor ºi înaintea Preaslãvitei Cinstitei Fecioare Maria, cã, pe cînd era cu Sfîntul Ioan Evanghelistul, petrecînd în trup ºi strãlucind la cer ca un soare, am intrat înaintea feþei celei cu chip dumnezeiesc a Preasfintei Fecioare, atît de mare ºi nemãsuratã dumnezeiascã razã, nu numai m-a strãlucit din afarã, dar ºi înlãuntru mai mult m-a luminat ºi m-a umplut de atîtea preaminunate ºi felurite aromate cu bunã mirosire, încît