Adormirea Maicii Domnului: Page 18din22

nici trupul meu cel neputincios, nici duhul n-a putut suferi unele ca acele semne atît de mari ºi începãturi ale fericirii ºi slavei celei veºnice. Inima mea ºi duhul meu au slãbit de slavã ºi de dumnezeieºtile daruri. Mãrturisesc cu Dumnezeu, Care a petrecut în preacinstitul ºi feciorescul pîntece, cã, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeieºtile Tale învãþãturi ºi legi, în pomenire ºi în mintea cea luminatã, aº fi înþeles-o pe ea cã este adevãrat Dumnezeu, ºi aº fi cinstit-o pe ea cu închinãciunea care se cuvine unuia adevãratului Dumnezeu. Cãci nici o slavã ºi cinste mai mare nu poate sã fie ajunsã de mintea oamenilor celor preamãriþi de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, învrednicindu-mã în acea vreme ºi fãcîndu-mã atunci foarte fericit. Mulþumesc Celui Preaînalt ºi Preabunului meu Dumnezeu, dumnezeieºtii Fecioare ºi preasfîntului Apostol Ioan, asemenea ºi þie, începãtorului Bisericii care dãnþuieºte, celui ce o facere de bine ca aceasta cu milostenie mi-ai arãtat mie". Aceasta este scrisoarea Sfîntului Dionisie, din care este destul a vedea ºi a înþelege ce fel de dar dumnezeiesc avea preacinstita faþã a Preacuratei Stãpînei noastre, petrecînd pe pãmînt. Deci cei ce o vedeau pe ea în trup, se luminau cu sufletele ºi se îndulceau cu inimile de multã bucurie duhovniceascã. Cãci mulþi alergau la ea de pretutindeni din cei noi luminaþi; iar ea, ca o adevãratã Maicã, pe toþi îi primea întocmai cu nefãþãrnicie ºi pe toþi îi miluia cu darul sãu. Celor bolnavi le dãdea tãmãduiri; neputincioºilor, sãnãtate; celor mîhniþi, mîngîiere, ºi tuturor de obºte, întãrire în credinþã; neîndoire în nãdejde, îndulcire în dragostea cea dumnezeiascã, iar pãcãtoºilor, îndreptare. Preacurata Fecioarã, vieþuind în casa lui Ioan, ieºea adeseori spre a cerceta locurile acelea, pe care preaiubitul sãu Fiu ºi Dumnezeu le-a sfinþit cu urmele preasfintelor Sale picioare ºi le-a pecetluit cu vãrsarea sîngelui Sãu. Cerceta ºi Betleemul, unde S-a nãscut dintr-însa negrãit, pãzindu-i nevãtãmatã fecioria ei. Mai ales înconjura acele locuri unde Domnul nostru a pãtimit de voie ºi le uda cu lacrimile sale, din dragostea cea de maicã, plîngînd ºi zicînd: "Aici a fost bãtut preaiubitul meu Fiu! Aici a fost încununat cu cununã de spini! Aici a ieºit purtînd Crucea ºi aici a fost rãstignit!" Apoi, ajungînd la Sfîntul Mormînt ºi umplîndu-se de negrãitã veselie, grãia cu lacrimi de bucurie: "Aici, fiind îngropat cu trupul Hristos, a înviat a treia zi cu preaslãvire!" Se scrie ºi aceasta, cã oarecare din iudeii zavistnici au spus arhiereilor ºi cãrturarilor cã Maria, Maica lui Iisus, iese în toate zilele la Golgota ºi la Mormîntul în care a fost pus Iisus, Fiul ei, îºi pleacã genunchii, plînge ºi cãdeºte Mormîntul cu tãmîie, iar ei au pus pãzitori, ca pe nimeni din creºtini sã nu-i lase sã se apropie acolo. De unde este arãtat, cã dintr-acea vreme s-a început acel dreptcredincios obicei între credincioºii creºtini, ca sã cerceteze Sfintele Locuri ºi sã se închine Domnului Hristos Dumnezeu, Care a voit a pãtimi pentru noi de voie. Cãci începãtura acelui obicei a fost însãºi Nãscãtoarea de Dumnezeu, cãreia i-au urmat