Adormirea Maicii Domnului: Page 3din22

a spus tuturor la arãtare toate cuvintele cele ce i le-a zis îngerul despre mutarea sa la cer ºi, ca încredinþare a celor grãite, le-a arãtat stîlparea cea de finic, ce i-o adusese îngerul Gavriil ºi care strãlucea ca o razã cu lumina cereºtii slave. Deci, toþi cei ce se adunaserã la Preacurata Maica Domnului, auzind de acest sfîrºit din preasfînta ei gurã, plîngeau; iar din aceastã pricinã casa se umplea de plînsete ºi tînguiri ºi o rugau pe Stãpîna cea milostivã, ca pe o Maicã a tuturor, sã nu-i lase pe ei sãrmani. Însã ea le poruncea sã nu plîngã, ci sã se bucure pentru moartea ei cã, stînd mai aproape ºi înaintea scaunului lui Dumnezeu, privind faþã cãtre faþã pe Fiul ºi Dumnezeul Sãu ºi vorbind gurã cãtre
118
gurã, Šatunci va putea cu mai multã înlesnire ca sã se roage ºi sã milostiveascã bunãtatea Lui. Ea îi încredinþa pe cei ce plîngeau cã, dupã mutarea sa, nu-i va lãsa sãrmani; dar nu numai pe aceia, ci pe toatã lumea o va cerceta, o va privi ºi va ajuta celor din primejdii. Cu aceste cuvinte mîngîietoare, pe care le grãia cãtre cei ce stãteau de faþã ºi plîngeau, ridica mîhnirea din inimile lor ºi le potolea tînguirea cea cu lacrimi. Ea a poruncit ca cele douã haine ale ei sã le dea la douã vãduve sãrace, care îi slujeau cu dragoste sîrguitoare ºi hrana lor o aveau de la dînsa. Asemenea a poruncit ºi pentru cinstitul ei trup, sã se îngroape în satul Ghetsimani de lîngã Muntele Eleon, care nu este departe de cetatea Ierusalimului, pentru cã acolo, în valea lui Iosafat, era mormîntul sfinþilor ºi drepþilor ei pãrinþi, Ioachim ºi Ana, ºi a Sfîntului ºi Dreptului Iosif, logodnicul sãu; adicã între Ierusalim ºi Muntele Eleonului se aflau mormintele oamenilor sãraci din toatã cetatea. Aceasta poruncindu-le ºi aºezîndu-le ea, s-a fãcut deodatã un zgomot foarte mare, ca de tunet, ºi mulþime de nori a înconjurat casa aceea; cãci cu dumnezeiasca poruncã, sfinþii îngeri, luînd pe Sfinþii Apostoli de la marginile lumii, i-au adus pe nori în Ierusalim, ºi i-au pus la Sion înaintea uºilor casei Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Vãzîndu-se unul pe altul, se bucurau ºi se întrebau care este pricina pentru care i-a adunat Domnul. Ieºind la ei Sfîntul Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu, i-a sãrutat cu bucurie ºi cu lacrimi, spunîndu-le cã s-a apropiat vremea ducerii de la cele pãmînteºti a Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Atunci au înþeles Sfinþii Apostoli cã pentru aceea i-a adunat Domnul din toatã lumea, ca sã fie de faþã la fericitul sfîrºit al Preacuratei Maicii Lui, ºi ca sã-i îngroape cu cinste sfîntul ei trup; deci, s-au umplut de multã jale pentru moartea ei. Intrînd în casã, au vãzut pe Maica lui Dumnezeu ºezînd pe pat, plinã de duhovniceascã veselie. Închinîndu-se, i-au zis: "Binecuvîntatã eºti Tu de Domnul, cel ce a fãcut cerul ºi pãmîntul!" Iar Preacurata a zis cãtre ei: "Pace vouã, fraþilor aleºi de Domnul!" ªi i-a întrebat: "Cum aþi venit aici?" Iar ei au spus cã fiecare din ei, prin Duhul