Adormirea Maicii Domnului: Page 4din22

puterii lui Dumnezeu, din pãrþile unde propovãduiau, au fost rãpiþi de nori ºi aduºi. Atunci Preasfînta Fecioarã a preamãrit pe Dumnezeu cã i-a împlinit dorinþa inimii sale, ascultîndu-i rugãciunea; pentru cã dorea ca la sfîrºitul ei sã vadã pe Sfinþii Apostoli. ªi a zis cãtre ei: "Domnul v-a adus pe voi aici spre mîngîierea sufletului meu, care se va despãrþi de trup, precum cere datoria firii omeneºti. Acum s-a apropiat vremea cea hotãrîtã de Ziditorul meu!" Iar ei au zis cãtre dînsa cu jale: "Stãpînã, vãzîndu-te pe tine petrecînd în lume, ne mîngîiem ca de Însuºi Stãpînul ºi Învãþãtorul nostru, iar acum vom suferi jalea ºi întristarea inimilor noastre, lipsindu-ne de petre-cerea ta pe pãmînt împreunã cu noi. Dar, de vreme ce cu voinþa Celui nãscut din tine, te muþi la cele mai presus de lume, de aceea ne bucurãm de sfatul lui Dumnezeu cel rînduit pentru tine; însã pãtimim durere pentru sãrãcirea noastrã, cã de acum nu te vom mai vedea aici pe tine, Maica ºi mîngîietoarea noastrã!" Grãind Sfinþii Apostoli acestea, se udau cu lacrimi. Atunci ea a zis cãtre ei: "O, prieteni ºi ucenici ai lui Hristos, nu plîngeþi! Nu amestecaþi bucuria mea cu întristarea voastrã, ci bucuraþi-vã împreunã cu mine, cã mã duc la Fiul ºi Dumnezeul meu; iar voi sã îngropaþi trupul meu, cum îl voi înfrumuseþa pe pat, ducîndu-l în Ghetsimani. Dupã aceea sã vã întoarceþi iar la slujba cuvîntului care vã este înainte; iar pe mine, dupã ducerea mea de la voi, de va voi Dumnezeu, Šputeþi sã mã vedeþi!" Astfel vorbind dumnezeiasca Maicã cu Sfinþii Apostoli, a sosit ºi dumnezeiescul Apostol Pavel, vasul cel ales, care, cãzînd la picioarele Maicii lui Dumnezeu, i s-a închinat ºi, deschizîndu-ºi gura, a fericit-o, zicînd: "Bucurã-te, Maica vieþii ºi luminarea propovãduirii mele, cu toate cã nu m-am îndulcit cu vederea feþei lui Hristos, Domnul meu, mai înainte de înãlþarea Lui la cer; însã, vãzîndu-te acum pe tine, cred cã-L vãd pe Dînsul".
Cu Sfîntul Pavel erau ºi urmãtorii lui, Dionisie Areopagitul, Ierotei cel minunat ºi Timotei, asemenea ºi ceilalþi apostoli din cei 70, aducîndu-i Sfîntul Duh pe toþi, ca toþi sã se învredniceascã de binecuvîntarea Preasfintei Fecioare Maria ºi sã se rînduiascã îngroparea cea cuviincioasã a Maicii Domnului. Deci, ea pe fiecare îl chema la sine pe nume ºi-i binecuvînta ºi le fericea credinþa ºi ostenelile lor cele suferite întru buna-vestire a lui Hristos, dorin-du-le fiecãruia fericirea veºnicã, pentru starea împreunã a toatã lumea, ºi fãcea rugãciuni cãtre Dumnezeu pentru viaþã cu pace.
119
Sosind ziua a cincisprezecea a lunii August, ºi venind acel ceas aºteptat ºi binecuvîntat, care era ales pentru mutarea Prea-sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, ea voia sã se sãvîrºeascã. Deci, fiind multe lumînãri aprinse ºi fãcîndu-se de Sfinþii Apostoli doxologia lui Dumnezeu, preanevinovata Fecioarã zãcea cu cinste pe patul cel împodobit, care se pregãtise cãtre fericita plecare, aºteptînd venirea la dînsa a Fiului ºi Domnului ei Cel preadorit. Apoi, deodatã a strãlucit în casã o luminã a dumnezeieºtii slave. De acea strãlucire lumînãrile s-au întunecat, ºi, la cîþi s-a descoperit vedenia aceea, s-au spãimîntat toþi;