Adormirea Maicii Domnului: Page 6din22

care limba omeneascã nu poate a le spune. Apoi cu toþii au sãrutat cu fricã ºi cu cucernicie acel trup curat, cinstindu-l cu evlavie; deci, s-au sfinþit din atingerea lui, simþind în inimile lor preamultã bucurie duhovniceascã, din darul Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Astfel se dãdeau tãmãduiri bolnavilor, ochii orbilor se luminau, auzul surzilor se vindeca, picioarele ºchiopilor se întãreau, duhurile cele necurate se izgoneau, ºi se tãmãduiau toate bolile. Toate acestea se fãceau numai cu singurã atingere de patul Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu.
Acestea toate fãcîndu-se aºa, s-a început petrecerea primi-torului de Dumnezeu trup al Mariei. Sfîntul Petru era la început cu Sfîntul Pavel, iar Sfîntul Iacov, ruda Domnului, ºi cu ceilalþi mari Sfinþi Apostoli, au ridicat pe umeri patul. Sfîntul Ioan ducea înaintea patului acea stîlpare strãlucitoare de luminã. Apoi venea toatã adunarea de sfinþi ºi mulþimea poporului, cu lumînãri ºi cu cãdiri împrejur, înainte mergînd ºi urmînd ºi cîntîndu-se cîntarea cea de moarte. Sfîntul Petru începea, iar ceilalþi dupã dînsul cîntau cu un glas psalmul lui David: Întru ieºirea lui Israel din Egipt..., ºi la fiecare stih se adãuga Aliluia. Asemenea cîntau ºi alþi psalmi de prãznuire, de mulþumire ºi de laude precum lucra Duhul Sfînt în gurile celor ce
120
cîntau. Acel trup primitor de Dumnezeu al Preacuratei Fecioare a fost dus cu slãvitã petrecere, de la Sion, prin cetatea Ierusalimului, la satul Ghetsimani. Deasupra patului ºi deasupra celor ce-l petreceau, s-a fãcut un cerc de nori mare ºi luminos în chip de cununã, care strãlucea cu neobiºnuitã razã; iar prin nori se auzeau dulci cîntãri îngereºti de uimire, care umpleau vãzduhul ºi totul se lucra pe pãmînt în auzul poporului. Acel cerc de nori în chip de cununã mergea cu cîntarea îngereascã prin vãzduh deasupra trupului Maicii lui Dumnezeu, care se petrecea pînã la mormînt. La o petrecere de bucurie ca aceasta, care a o spune dupã vrednicie nici un cuvînt nu este îndestulat, s-a întîmplat un lucru potrivnic: poporul Ierusalimului foarte numeros al evreilor necredincioºi, auzind acea strãinã cîn-tare ºi vãzînd acea preaslãvitã petrecere a trupului celui primitor de Dumnezeu, a ieºit din case ºi urma prin cetate, mirîndu-se de atîta slavã ºi cinste care se fãcea trupului Maicii lui Hristos. Deci, înºtiinþîndu-se de aceasta arhiereii ºi cãrturarii, s-au umplut de zavistie ºi de mînie ºi au trimis slujitori ºi ostaºi ºi au îndemnat pe mulþi din popor ca, alergînd cu arme, sã goneascã pe cei ce petreceau trupul Sfintei Maria, ºi pe ucenicii Šlui Iisus sã-i rãneascã, iar trupul sã-l ardã cu foc. Deci, cînd cei îndemnaþi spre fapta cea rea alergau cu mînie înarmaþi ca la rãzboi ºi aproape erau sã-i ajungã, atunci îndatã acel nor din vãzduh, plecîndu-se la pãmînt, a înconjurat ca un zid soborul Sfinþilor Apostoli, asemenea ºi pe toþi care erau cu dînºii, încît numai cîntarea se auzea, iar ei singuri erau nevãzuþi de cei ce veneau cu scop rãu. Atunci sfinþii îngeri, zburînd nevãzut deasupra preacuratului trup ºi deasupra cetei credincioºilor, au lovit cu orbire pe acei fãcãtori de rãu ºi au sfãrîmat capetele multora de zidurile cetãþii; iar