Adormirea Maicii Domnului: Page 9din22

mesei apostoleºti era într-acest chip: între dînºii lãsau un loc gol, cu o pernã pe dînsul, iar pe pernã, o bucatã de pîine, locul acela era în cinstea Mîntui-torului Hristos. Dupã masã, sculîndu-se ºi fãcînd mulþumire, au luat acea bucatã de pîine ce era menitã Domnului, ºi au ridicat-o, slãvind numele cel mare al Preasfintei Treimi, ºi sfîrºeau cu aceastã rugãciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajutã-ne nouã!" Apoi mîncau bucata aceea de pîine ca o binecuvîntare a Domnului. Astfel fãceau Sfinþii Apostoli, nu numai cînd erau împreunã, ci ºi fiecare fãcea aºa unde se întîmpla. ŠAtunci ei adunîndu-se în Ghetsimani ºi mîncînd împreunã, mintea ºi vorba nu le era de altceva, decît numai pentru aceasta, cã n-au gãsit în mormînt preasfîntul trup al Nãscãtoarei de Dumnezeu.
Dupã sfîrºitul mesei, sculîndu-se ºi începînd, dupã obicei, sã ridice bucata de pîine pusã în partea Domnului ºi sã slãveascã pe Preasfînta Treime, îndatã s-a auzit un glas de cîntare îngereascã. Ei, ridicîndu-ºi ochii, au vãzut vie în vãzduh pe Preacurata Fecioarã Maica Domnului nostru, stînd cu mulþime de îngeri ºi strãlucind cu negrãitã slavã, ºi a zis cãtre dînºii: "Bucuraþi-vã, cãci eu sînt cu voi în toate zilele!" Atunci ei, umplîndu-se de bucurie, în loc de "Doamne, Iisuse Hristoase", au strigat: "Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, ajutã-ne nouã!" De atunci Sfinþii Apostoli s-au încredinþat despre
122
aceasta ºi toatã Biserica a crezut astfel, cã Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu a fost înviatã a treia zi de Fiul ºi Dumnezeul sãu, ºi a fost luatã cu trupul la ceruri. Deci, întorcîndu-se ei iarãºi la mormînt, au luat pînza cea curatã, care rãmãsese spre mîngîierea celor scîrbiþi ºi spre mãrturia cea adevãratã a sculãrii din mormînt a Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Aceasta s-a fãcut, pentru cã nu se cãdea cortului vieþii sã fie þinut de moarte ºi sã rãmînã cu cealaltã fãpturã în stricãciunea pãmîntului, ea care a nãscut din nestricatul sãu trup pe Ziditorul fãpturii. ªi s-a mai vãdit prin aceastã minunatã înãlþare, cã Dãtãtorul legii este împlinitorul legii celei date de El, ca fiii sã cinsteascã pe pãrinþii lor. Deci, ei au cinstit pe Maica Sa cea fãrã de prihanã ca pe Sine; cãci precum Hristos singur a înviat cu slavã a treia zi, tot aºa a luat-o ºi pe ea la Sine în cele cereºti. Despre aceasta zicea mai înainte ºi dumnezeiescul David: Scoalã-Te, Doamne, în odihna Ta, Tu ºi chivotul sfinþirii Tale. Astfel s-au împlinit prooroceºtile cuvinte ale lui David, în învierea Domnului ºi a Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu; cãci, precum a fost mormîntul Fiului sãu tãiat în piatrã, tot aºa a fost ºi mormîn-tul Maicii lui Dumnezeu, care se vede deºert ºi închinat de credincioºi pînã acum. Aºa a binevoit dumnezeiasca rînduialã, ca Sfîntul Toma sã nu fie la Adormirea Preacuratei Maicii Domnului, ca pentru dînsul sã se deschidã mormîntul ºi sã se încredinþeze Biserica despre învierea Preasfintei Nãscãtoare, cãci ºi mai-nainte, despre învierea lui Hristos, s-a încredinþat tot prin necredinþa lui Toma. Astfel a fost adormirea Preacuratei ºi Preabinecuvîntatei Nãscãtoare de Dumnezeu. Astfel a fost îngroparea trupului ei cel fãrã de prihanã. Astfel a