Adormirea Maicii Domnului

Predici la aceasta sarbatoare gasiti accesand aceasta pagina .

Dupã sãvîrºirea tuturor tainelor mîntuirii noastre ºi dupã Înãlþarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata ºi Preabinecuvîntata Fecioarã Maria, Maica Lui ºi Mijlocitoarea mîntuirii noastre, vieþuia în Biserica creºtinã, care începuse a-ºi rãspîndi numele prin toatã lumea, veselindu-se pentru slava Fiului ºi Dumnezeului sãu. Cãci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încã din zilele vieþii sale avea sã fie fericitã de toate neamurile; pentru cã Iisus Hristos fiind slãvit pretutindeni, era fericitã ºi Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pãmîntul celor vii. ªi s-a apropiat de preacinstita ºi preaslãvita ei adormire, fiind plinã de zile; deci, dorea ca sã iasã din trup ºi sã se ducã la Dumnezeu, pentru cã era cuprinsã de necurmatã ºi necontenitã dumnezeiascã dorinþã, ca sã vadã preadulcea ºi preadorita faþã a Fiului sãu, Care ºade în ceruri de-a dreapta Tatãlui. Arzînd cãtre Dînsul mai mult decît serafimii, prin vãpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii sãi cei preasfinþi. Ea se ruga Domnului cu cãldurã, ca sã o ia ºi pe ea la Dînsul din valea aceasta a plîngerii, ºi s-o ducã în bucuriile cele de sus ºi nesfîrºite.
Deci, vieþuind în casa Sfîntului Ioan Cuvîntãtorul de Dumnezeu, ieºea adeseori la Muntele Mãslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a înãlþat la ceruri, ºi acolo îºi fãcea rugãciunile sale cu dinadinsul. Odatã, rugîndu-se ea cu cãldurã pentru a sa dezlegare din trup ºi trecerea mai iute cãtre Hristos Dumnezeu, i-a stat înainte Sfîntul Arhanghel Gavriil, care i-a fost ei din pruncie slujitor ºi hrãnitor întru Sfînta Sfintelor, binevestitor al întrupãrii lui Dumnezeu ºi nedepãrtat pãzitor întru toate zilele vieþii sale. Acela cu prealuminoasã faþã, aducîndu-i de la Domnul cuvinte fãcãtoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degrabã avea sã fie dupã trei zile.
117
Deci, vestind arhanghelul Preacuratei Fecioare ceasul morþii, îi zicea sã nu se tulbure de aceasta, ci sã primeascã cu veselie cuvîntul, de vreme ce viaþa aceasta trece, ca sã petreacã în veci cu Cel fãrã de moarte, cu Împãratul slavei, Fiul ei ºi Dumnezeul nostru, cu arhanghelii ºi îngerii, cu Heruvimii ºi Serafimii, cu toate cetele cereºti ºi cu sufletele drepþilor. Cãci Hristos o aºteaptã pe ea întru Împãrãþia cea de sus, ca sã petreacã ºi sã împãrãþeascã cu Dînsul în vecii cei fãrã de sfîrºit. Iar moartea cea trupeascã nu va stãpîni peste dînsa, precum n-a stãpînit nici cea sufleteascã; semnul ei de dãnþuire asupra morþii, va fi acesta: printr-un somn de puþinã moarte adormind, dintr-acela degrab se va deºtepta ca dintr-un somn ºi, scuturînd de la ochi stricãciunea mormîntului ca pe o dormitare de somn, va vedea viaþa cea fãrã de moarte ºi slava, în lumina feþei Domnului, întru care, dãnþuind, cu glas de bucurie va trece în veacul acesta. Deci, binevestitorul i-a dat un dar din rai, care era o stîlpare dintr-un copac de finic, strãlucind cu lumina darului ceresc, ca ea sã fie dusã înaintea patului, cînd preacinstitul ºi preacuratul ei trup va fi petrecut spre îngropare. O, de cîtã mare ºi negrãitã bucurie ºi Šveselie s-a