Alexandra, muceniţa lui Hristos Dumnezeu, era soţia împăratului Diocleţian. Deci văzînd ea că Sfîntul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămîne viu şi sănătos s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, şi s-a mărturisit pe sine creştină; pentru aceea a fost pusă în închisoare. După ce a fost închisă, s-a dat hotărîre ca să fie tăiaţi cei doi, Gheorghe şi Alexandra. Aflînd ea această hotărîre a împăratului, în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul.
Iar Apolo, Isachie şi Codrat, fiind din slugile împărătesei Alexandra, şi văzînd-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muncitorul împărat, şi că, crezînd în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şi ei în Hristos. Deci, înfăţişîndu-se cu îndrăznire au mustrat pe împărat, numindu-l călcător de lege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii.
Mîniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcîndu-se, gîndea el toată noaptea cu ce moarte îi va pierde. Dimineaţa, scoţîndu-i din temniţă, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat, iar Apolo şi Isachie, iarăşi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea. După cîteva zile, fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lor în mîna Domnului.
Comentarii recente