Cuviosul Alexandru, Intaiul incepator al Manastirii Neadormitilor: Page 10din14

PrintPrint

tribuni. Aceia i-au întîmpinat pe ei cu pîine aleasă şi cu diferite mîncăruri şi au rugat pe sfînt să intre în cetăţile lor şi să le lumineze, deoarece se află într-însele o mulţime de slujitori idoleşti. Deci, mai întîi toţi au gustat cu mulţumire din bucatele cele aduse. După aceea, cuviosul a trimis înapoi la viaţa de obşte pe fraţii care erau puţini în credinţă şi nerăbdători, apoi a intrat în cetăţile acelea. Ajutîndu-i darul Domnului, în puţină vreme, prin propovăduirea Evangheliei, i-a cîştigat pe toţi la Hristos.

Una din acele cetăţi, însă n-a voit să primească învăţătura lui, mai ales cînd îl auzea că învăţa despre milostenie şi despre darea cu îndurare celor ce aveau trebuinţă, căci bogaţii ziceau către dînsul: "Ai venit să ne sărăceşti!" Cuviosul, văzînd acestea, a plecat de la dînşii, iar Dumnezeu i-a pedepsit prin neplouare, pentru că trei ani a fost secetă la dînşii, pînă ce, cunoscîndu-şi păcatul lor, au căutat pe cuviosul şi, găsindu-l în Antiohia, l-au rugat să le ierte păcatul. Deci, în al patrulea an, vărsîndu-se ploaie mare, s-a făcut la dînşii îndestulare mare de roadele pămîntului, iar Dumnezeu le-a cîştigat sufletele lor.

Cuviosul, trecînd prin pustia aceea, s-a dus în cetatea care se numea Palmira, pe care Solomon o zidise în pustie. Într-acea cetate, deşi locuitorii se numeau creştini, însă cu credinţa erau şi iudei, ţinîndu-se atît de Legea Nouă, cît şi de Legea Veche. Ei, aflînd că se apropie de dînşii Cuviosul Alexandru cu fraţii, au închis porţile cetăţii înaintea lui, zicînd: "Cine să hrănească atîta mulţime de monahi?" Deci, nu i-au lăsat să intre. Sfîntul, mulţu-mind lui Dumnezeu, a zis: "Fraţilor, mai bine este a nădăjdui spre Domnul, decît a nădăjdui spre oameni. Să nu vă împuţinaţi cu sufletul, căci fără de veste Dumnezeu ne va cerceta".

Mergînd ei de la cetate la o depărtare de cîteva stadii, nişte barbari, care locuiau nu departe de acolo, plecîndu-le inima Dumnezeu, au ieşit întru întîmpinarea lor şi, aducîndu-le pîine şi tot felul de bunătăţi ale pămîntului, i-au ospătat din destul. Apoi, cuviosul s-a dus în Antiohia, îndreptîndu-i Dumnezeu calea spre folosul multora. Apropiindu-se el de cetate cu obişnuita rînduială a neîncetatei cîntări de psalmi, a aflat de venirea lui episcopul acelei cetăţi, anume Teodot; pentru că numele lui Alexandru era slăvit şi cinstit pretutindeni. Dar diavolul a ridicat asupra sa nişte oameni răi şi zavistnici, ca să-l clevetească la episcop pe el şi pe fraţii lui, cum că toate cîte le face, adică postirile şi rugăciunile, sînt din făţărnicie, pentru slava deşartă, ca să fie văzut de oameni.

Episcopul, socotind că sînt nemincinoase clevetirile acelea, a trimis îndată mulţi slujitori ai săi, împreună cu clevetitorii aceia, să gonească din cetate pe Alexandru şi pe cei cu dînsul. În acea vreme, tocmai intra în cetate, cu obişnuita cîntare, cinstita ceată de îngeri pămînteşti, care se povăţuia de Cuviosul Alexandru. Deci, trimişii episcopului, întîmpinîndu-i în cetate, au năvălit asupra lor tîlhăreşte şi, prinzîndu-i, i-au bătut şi i-au scos afară. Iar Cuvio-sului Alexandru, ca unui mai mare, i-au îndoit bătăile şi necinstea. Însă, el şi

Continut recent

sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu
sebastian.roibu

Comentarii recente