În acele zile în care Domnul nostru Iisus Hristos S-a arătat pe pămînt şi cu oamenii a petrecut, cercetînd cetăţile şi satele iudeilor cele dimprejur, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi tămăduind toată neputinţa şi toată boala din popor; în cetatea Edesa cea din Siria, care era de partea cealaltă a rîului Eufrat, era un boier cu numele Avgar. El pătimea de o boală grea, pentru că pe dinafară suferea de lepră vînătă, iar pe dinăuntru de sfărîma-rea oaselor; deci era chinuit cu slăbănogirea tuturor mădularelor.
Auzind el de Domnul nostru Iisus Hristos şi de minunile mari pe care le făcea, căci cu cuvîntul tămăduia stricăciunile şi slăbă-nogirile şi toate bolile între oameni, a dorit să vadă cu ochii şi pe un lucrător de nişte minuni ca acelea, nădăjduind că va cîştiga tămăduire de la El. Deci, de vreme ce îi era cu neputinţă lui să meargă singur în Iudeea, a trimis rugăminte către Domnul Hristos, ca El să vină la dînsul, în Edesa. Dar îndoindu-se de aceasta, că nu va voi să vină la dînsul Domnul, a trimis pe un zugrav iscusit, cu numele Anania, ca cel puţin să-i închipuiască faţa Lui pe pînză; ca, astfel măcar, închipuirea Lui să o vadă şi să o aibă pe aceea întru răcorirea bolii sale, pentru că mare dragoste avea către El, încre-dinţîndu-se din auzire.
Scrisoarea lui Avgar era scrisă astfel: Avgar, domnul Edesei, lui Hristos Mîntuitorul cel bun, Care S-a arătat în laturile Ierusa-limului în trup, să se bucure!
Eu am auzit despre Tine şi despre preaslăvitele Tale faceri de minuni, cum că fără de doctorii tămăduieşti bolile, orbilor le dai vedere; şchiopilor, umblare; pe cei stricaţi îi curăţeşti şi izgoneşti din oameni duhurile necurate; pe cei slăbănogi, care de mulţi ani zac pe pat, îi tămăduieşti cu cuvîntul, şi pe cei morţi îi înviezi. Deci, unele ca acestea auzindu-le eu, din două una gîndesc despre Tine că eşti, ori Dumnezeu coborît din cer, ori Fiul lui Dumnezeu, căci lucrezi nişte minuni ca acestea de mirare.
De aceea scriu către Tine smerita mea rugăminte, ca să Te osteneşti a veni la mine şi să-mi vindeci bolile mele cele netămă-duite, de care pătimesc de mulţi ani. Aud încă şi aceasta, că evreii Te urăsc pe Tine şi voiesc să-Ţi facă şi oarecare rău. Deci, eu am o cetate care, deşi nu este foarte mare, este însă preafrumoasă şi îndestulată cu toate bunătăţile; deci, vino la mine şi locuieşte în cetatea mea, care ne va fi nouă amîndurora îndestulată cu toate cele de trebuinţă".
Cu o scrisoare ca aceasta de la Avgar, zugravul Anania ajungînd la Ierusalim, l-a găsit pe Iisus Hristos în mijlocul mulţimii poporului, stînd la arătare şi învăţîndu-i cuvîntul de învăţătură, de aceea nu a putut să se apropie îndată de El din cauza înghesuirii şi strîmtorării poporului. Drept aceea, aşteptînd o vreme pînă ce se va risipi poporul, s-a suit pe o piatră care era puţin mai sus de la pămînt şi, privind cu dinadinsul spre faţa Mîntuitorului, se căznea să o închipuiască pe dînsa, dar nu putea; astfel voind atotvăzătorul şi
Comentarii recente