Imagini-Sfantul Glicherie, Slatioara 2013

Da

Atât doar că înfrăţirea nu derivă din ce hotărăsc alţii în numele celor mulţi, nu din crezul celor mulţi ci din Tatăl celor mulţi. Dacă suntem mai mulţi fraţi trupeşti, e foarte posibil să avem opinii din cele mai diferite, dar fraţi rămânem totuşi prin faptul că avem un tată comun. Păcat că biserica actuală vede mai mult lucrurile pe orizontală şi nu pe verticală. Fără grijă de faptul că paşii Lui se aud din ce în ce mai clar, e aproape, aproape să revină în slavă, conform epistolei lui Pavel 1 Tesaloniceni 4:13-18. Câteva minute în urmă tocmai discutam cu colegii chestiunea care era pe ordinea de zi a bisericii din Constantinopol la căderea acestuia (29 mai 1453): am rămas şocat, pe ordinea de zi erau trecute 2 probleme extrem de stingente: 1. care este sexul îngerilor ? 2. câţi îngeri încap pe un vârf de ac ? Pare comic la prima vedere, în realitate, e cutremurător de şocant. E biserica de azi mai diferită de cea din Constantinopol ? Dar atitudinea creştinilor care formează biserica vie ? În fiecare zi ne condamnăm singuri rostind rugăciunea Tatăl nostru: ,,...să vină Împărăţia Ta". Chiar vrem să vină ? care ar fi consecinţele ? Sus în rai la masă cu Avraam şi cu Isaac, îngeri, Domnul Iisus... . Dar vecinul nostru ? Dar colegul de servici ? Dar Ahmed din Afganistan, sau Vasludin din Iakuţia sau Ildico din Ungaria, sau Amfram din Sudan sau...sau... Dacă am rosti acestă rugăciune cu simţul răspunderii !!. Începând de la ,,Tatăl nostru". Îl recunoaştem de Tată ? Dau un exemplu: în anul 70 când Ierusalimul era asediat de romani, ierusalimitenii sufereau o foamete cumplită, s-a ajuns până acolo că mamele îşi mâncau copii după cum profeţise Domnul Iisus - ne relatează istoricul evreu Josephus Flavius. Atunci, rabinul şef al Ierusalimului Iohanan ben Zacai s-a dus la comandantul roman şi i-a zis: ,,Stăpâne, fie-ţi milă de copii şi femeile care mor în cetate..." ,,Minţi, bătrâne rabin !" ,,neam de neamul nostru nu a rostit o minciună, suntem rabini cu frică de Dumnezeu " ,,Minţi. dacă m-ai numit stăpân, de ce nu deschizi porţile ca unui stăpân ? ". La fel noi ţinem închise porţile inimii noastre faţă de Creatorul nostru şi faţă de Fiul Său, ne închidem în dogme şi tradiţii pe care le apărăm cu înfocare şi alături de noi, ,,plini de sânge pe oblânc, cavalerii morţii mână mii de duhuri în adânc" cum spunea poetul. Nu vreau să vizez pe cineva anume ci să-i trezesc pe cât mai mulţi din dulcele somn al automlţumirii.