Nunta din Cana de Costache Ioanid

PrintPrint

Nunta din Cana

Autor: Costache Ioanid   |  Album:  Taine  |  Tematica:  Nunta 

şi-a fost nuntă-n satul Cana din ţinutul Galileea
n-a mai fost de când e lumea altă nuntă ca aceea!
nu în temple strălucite, nu în falnice palate!
ci în sat, într-o gradină, sub smochin şi sub prelate
bărcile lăsând pe ţărmuri cu otgoane şi cu plase,
rând pe rând s-au strâns pescarii, aplecând priviri sfioase;
între flori stătea mireasa lângă fericitul mire;
ea în alba ei cămaşă dintr-un val de în subţire;
el, cu mantia prelungă şi cu lată cingătoare,
surâzând, cu o privire blândă şi ocrotitoare;
când deodată, printre ramuri de smochini cu muguri proaspeţi,
 toţi mesenii-ntorc privirea către noul grup de oaspeţi
- cine-i! cine-I! zboară şoapte...
- cum, nu stiţi? se-aude-ncet, e ISUS...cu ucenicii
e ISUS din Nazaret!...
e un învăţător mai tânar; dar vorbeşte cu putere
toţi au aţintit privirea, dornici dup-o mângaiere
ce era ISUS anume, nu aflase nimeni încă
dar s-au ridicat nuntaşii într-o linişte adâncă
şi, lăsând spre ceruri gândul către Cel Prea-Înalt să fugă,
cu-acel glas ce n-are seamăn, începu ISUS o rugă;
plâng bătrânii, aplecându-şi tainic fruntea lor căruntă
ce frumos! ce măreţie! cu ISUS să fii la nuntă!
laolaltă cu pescarii se aşează-Nvăţătorul
(un fior trecea prin inimi şi era  din cer fiorul)
lângă El veni sfioasă maica Lui cu ochii-n rouă
şi în urmă ucenicii cei chemaţi de-o zi sau două;
ca un susur de pădure se porni un psalm pe buze
cântecul vibra sub ramuri ca o doina din cobuze
iar în urmă, în tăcere, cei mai vârstnici încercară
lui ISUS Învăţătorul vreun cuvânt adânc să-i ceară
unu-I spuse o durere; altul Ii ceru un sfat
se făcea lumină-n inimi, ca pe-un cer spre revărsat
mult se minunau bătrânii de acest Învăţător!
nunta se părea o ploaie de lumină pe un ogor
clipele în zbor trecură cu-ntrebări, cu psalmi, cu rugi
şi deodată...mama sfântă, dintre gazde, dintre slugi,
se apropie în taină de ISUS cu un suspin
cu o şoaptă la ureche: "nu mai au în vase vin"
"ştii ce-Mi ceri?... răspunse Fiul, cu tristeţe oarecum
vremea de minuni şi semne va veni...dar nu acum...
vă voi da şi vin şi pâine, nu ca-n zilele străbune"...

mama către slugi se-ntoarse: "faceţi tot ce vă va spune!"
"umpleţi vasele cu apă!" porunci ISUS; şi, iată,
şase vase mari de piatră s-au umplut cu apă-ndată;
"scoateţi dar şi daţi să guste nunul mai întâi din ea!"
a gustat  şi-n piept deodată a simţit venind un har...
s-a uitat uimit la cupă... şi-a sorbit din cupă iar...
şi privindu-şi cupa goală, a rămas într-o uimire...
a cerut din nou o cupă...şi a chemat la el pe mire
"spune-mi" i-a şoptit în taină "orice om când dă o masă,
toarnă mai întâi în cupe vin de-o viţă mai aleasă
după două-trei pahare, când e veselia-n toi
scoate altă băutură care-i mai puţin de soi
tu, fără să-mi spui o vorbă, mie, care vă sunt nun,
ai lăsat să dai la urmă tocmai vinul cel mai bun"
"vin mai bun? ce vorba-i asta/...vin nu mai avem de loc!"
mirele gustă din cupă...pieptu-i se umplu de-un foc...
şi trecu din mână-n mână, vinul tainic, în pahare
"dar ce fel de vin e-acesta?" se-ntrebară cu mirare
nu e vinul ce-ameţeşte şi cu basme te încântă
e-un izvor de mângâiere şi de bucurie sfântă

din ce struguri picurară stropii lui în cupa lor?
cine-o fi adus din ceruri vinul sfântului fior?
ce n-ar da bogaţii lumii, ce n-ar da pentr-un pahar!
n-au ei aur să plătească ce-au primit pescarii-n dar...
ce n-ar da profeţii Legii, ce-au gustat din vechiul vin!
ei...doar l-au dorit prin Duhul! dar aici paharu-i plin!
o, ce cântece răsună! sus pescari! paharul sus!
Doamne, bine e la nuntă, când acolo e ISUS!...

şi pe când mesenii cântă şi petrec în voia lor,
ucenicii cu mirare Îl privesc pe-Învăţător...
ei în El văd o lumină ce-şi ridică-ncet văpaia
şi se-arată-n întuneric, cum a scris demult, Isaia… în pământul de ocară...în ţinutul Zabulon...
în hotarul lui Neftali...unde zboară-al jalei zvon...
lângă mare...pe câmpie...mai departe de Iordan...
în ţinutul Galileea... peste-al beznelor noian...
răsări-va o LUMINĂ, umbra morţii risipind..."
El, ISUS, e răsăritul unui soare plin de foc!
ieri le-a fost Învăţătorul; azi e un mare prooroc
în curând, ca Prinţ al păcii, va surpa străvechiul zid
va fi Însuşi Împăratul din sămânţa lui David!
El va fi apoi MESIA care frânge lanţul greu!
şi câti Toma îi vor spune: " DOMNUL...DUMNEZEUL meu!"

şi-au trecut paharul slavei dintr-o mână-n altă mână
dintr-un secol în alt secol, peste negura păgână!
şi-au venit mereu  la nuntă, ca şi astăzi tot mai mulţi
nu atât cei tari şi falnici, cât cei slabi şi cei desculţi
dacă-n cele şase vase o mai fi belşug de vin
nu ştiu;
dar ce ştiu, ştiu bine: CĂ PAHARU NOSTRU-I PLIN!
o, veniţi, veniţi la nuntă cât e vinul cel de soi!
o, ferice de aceia care-n patria de sus
vor sorbi paharul slavei lângă Mirele ISUS!
şi ferice de aceia ce, prin viaţa lor frumoasă,
lui ISUS, la marea nuntă, Îi vor fi în cer, MIREASĂ!

AMIN

Pentru mai multe detalii şi pentru a descarca sau nota resursa va rugam vizitati  pagina resursei.

 

Comentarii recente