TRUPUL OMULUI

Aceste mâini cărora le place să ia tot ce este în apropierea lor, vor fi încrucişate pe piept şi nu vor mai lua nimic. Aceste picioare care merg cu plăcere pe calea păcatului, dar care nu stau drept pentru rugăciune, vor fi întinse pentru eternitate şi nu vor mai merge nicăieri. Aceşti ochi care privesc cu pizmă fericirea aproapelui, se vor închide, focul lor se va stinge şi nimic nu-i va mai încânta. Aceste urechi care se pleacă atât de repede pentru a asculta cu plăcere minciunile şi calomniile, nu vor mai auzi nimic; tunetul însuşi nu-l vor mai auzi. Ele nu vor mai auzi decât trâmbiţa trezirii morţii când acest trup stricăcios va învia, unul „pentru învierea vieţii, altul pentru învierea osândei” (Ioan 5, 29). Ceea ce rămâne în noi viu după moarte, aceea trebuie să fie obiectul tuturor preocupărilor noastre. Curăţeşte-ţi inima pe tot parcursul vieţii, ca ea să fie împreună cu sufletul tău capabilă să-L vadă pe Dumnezeu Dincolo; preocupă-te de trupul tău şi de trebuinţele lui numai atât cât este necesar să-ţi întreţii sănătatea, puterea şi decenţa. Toate acestea vor muri, toate acestea vor merge în pământ. Străduieşte-te deci să desăvârşeşti în tine ceea ce iubeşte şi urăşte, ceea ce este paşnic sau învolburat, ceea ce se veseleşte şi se mâhneşte, adică inima ta, omul tău interior, care gândeşte şi judecă prin intermediul minţii tale.