Duminica Celor 10 leproși - 29 după Cincizecime: Page 2din3

PrintPrint

aceasta, plin de mirare, şi dă sfatul asta: „iubirea de străini să nu o uitaţi, că prin aceasta oarecare neştiind au primit oaspeţi pe îngeri” (Evr. XIII, 2). El zice foarte frumos: „fără ştirea lor;” căci dacă Avraam ar fi cunoscut pe îngeri, şi de aceea i-ar fi primit cu o atât de multă bunăvoinţă, el n-ar fi făcut vreun lucru mare.

Când tu primeşti cu ştiinţă pe un domn însemnat, nu ai făcut nimic deosebit, căci însemnătatea oaspetelui adeseori sileşte si pe cei neospitalieri a fi politicosi şi darnici.

Dimpotrivă, este ceva foarte mare, cand noi primim cu multa bunavointa pe oamenii nebagati in seamă si neinsemnati.

De aceea Hristos lăudând pe aceia, care fac aşa, a rostit aceste cuvinte: „întrucât aţi făcut unuia dintre aceştia prea mici, mie ati făcut” (Mat. XXV, 40).

Şi iarăşi: „nu este voia Tatălui vostru, ca să piară unul dintre aceşti mici” (Mat. XVIII, 14).

Şi iarăşi: „Oricine va sminti pe unul dintre aceşti mici, mai de folos i-ar fi lui, ca să spânzure o piatră de moară la grumazul lui, şi să se înnece in adâncul mării” (Mat. XVIII, 6).

Şi pretutindeni mult vorbeşte Domnul despre cei mici şi neînsemnaţi.

Avraam conformându-se cu aceasta, nu întreabă pe trecători, cine şi de unde sunt, precum noi acum adeseori obişnuim a face, ci primea la sine simplu pe toţi trecători.

Adică cel ce voieşte a face o faptă a iubirii de oameni, nu trebuie sa ceară socoteala celui nevoiaş despre întreaga sa viaţă, ci numai să ajute sărăciei lui şi să împace trebuinţa lui.

Săracul are un singur mijlocitor, şi aceasta este sărăcia şi trebuinţa lui de ajutor; şi de aceea tu nu trebuie să-i întrebi despre nimic mai departe.

Şi chiar de ar fi el păcătosul cel mai mare, dar suferă lipsa de hrană cea neapărată, noi totuşi trebuie să potolim foamea lui.

Asa ne-a poruncit si Hristos să facem, când zice: „Să fiţi asemenea Tatălui vostru celui din cer, care răsare soarele său peste cei răi si peste cei bunj, şi plouă peste cei drepţi si peste cei nedrepţi” (Mat. V, 45).

Cel milostiv este un liman pentru cei ce suferă nevoi; dar limanul primeşte fără deosebire pe toţi aceia, ale căror corăbii s-au sfărâmat şi îi scapă din primejdie.

Fie aceia drepţi sau nedrepţi, sau orice alta, îndată ce ei sunt în primejdie, limanul îi primeşte în sânul său cel mântuitor.

Deci când tu vezi pe pământ pe un om, care din pricina sărăciei a ajuns în soarta celui cu corabia sfărâmată, atunci nu te face judecătorul lui, şi nu cere la dânsul socoteală, ci mântuieşte-l de nenorocirea lui.

De ce vrei tu să-ţi faci o îndeletnicire netrebuitoare? Dumnezeu Insuşi a ridicat de la tine această grijă si trudă prisoselnică.

Cât de spornici la întrebări, şi cât de aspri ar fi mulţi oameni, dacă Dumnezeu, ar fi poruncit, ca noi să cercetăm cu deamănuntul viaţa fiecăruia dintre cei nevoiaşi, şi mai întâi să ne informăm despre istoria nenorocirii lui, si să cunoaştem cu deamănuntul toate faptele lui, şi abia atunci să ne milostivim

Continut recent

Comentarii recente