amintirea acelor doi, căci unul dintre ei este neîncetat lângă Scaunul Dumnezeirii, rugându-se pentru noi. Dacă în trecut împăraţii creştini construiau biserici şi catedrale pe mormintele Sfinţilor Mucenici, iar unele dintre aceste morminte serveau ca bază pentru Sfânta Masă din interiorul Sfântului Altar, de ce să nu construim o biserică şi în locul în care a trăit şi s-a adăpostit Sfântul Glicherie Mărturisitorul? Pentru că avem destule mărturii că acest bărbat de Dumnezeu ales este sfânt. La Mănăstirea Slătioara se arată ca un izvor de minuni moaştele Sfântului Glicherie, iar prin bunăvoinţa sa, multe biserici şi mănăstiri din ţară se bucură de aceeaşi fericire, căci părticele din această mare comoară se odihnesc în baldachine frumos împodobite.
După introducerea noului calendar în Biserica Ortodoxă Română (în anul 1924), o parte din preoţi, călugări şi maici din Mănăstirile Neamţ, Agapia şi Văratec, datorită faptului că nu au acceptat aceste înnoiri în Biserică, au fost nevoiţi să ia calea exilului. Câţiva s-au refugiat la “Râpa lui Coroi”, alţii la “Sfânta Teodora”, iar unii dintre părinţi au poposit şi în pădurile din jurul comunei Râşca.
Preotul Glicherie Tănasă şi ierodiaconul David Bidaşcu, după ce au stat un timp la “Râpa lui Coroi” din judeţul Neamţ, s-au mutat în pădurile Râştii, mai precis la “Măgura”, acolo unde există şi pârâul omonim. Pe acest loc a fost un schit mai vechi, de prin anul 1870. După trei ani de şedere la Măgura (între 1939 şi 1942), temându-se că vor fi descoperiţi, s-au mutat la locul numit “Ghizunoaia”, care este aproape de “Poiana lui Ioan”, unde au vieţuit până în anii 1946. După acest an, au revenit în mijlocul poporului, întemeind Mănăstirea Slătioara, sediul actual şi Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.
De menţionat că în hărţile silvice un pârâu din apropiere a primit denumirea de “Pârâul lui Glicherie”, în amintirea vieţuitorilor din acele locuri.
Cu trecerea timpului şi, totodată, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu a venirii libertăţii, s-a hotărât ca acest loc binecuvântat să nu fie trecut cu vederea. Astfel, în conformitate cu legile in vigoare in ceea ce priveste statutul proprietăţii şi normele silvice, s-a hotărât a fi reînviate aceste locuri de o mare importanţă istorică pentru Biserica Ortodoxă de Stil Vechi şi în amintirea acelor mari vieţuitori, dintre care Mitropolitul Glicherie Tănasă a fost trecut în rândul sfinţilor, şi a stareţului David Bidaşcu, a cărui rămăşiţe pământeşti se află odihnindu-se în Mănăstirea Slătioara. Ca un bun păstor, Sfantul Glicherie a stat totdeauna în mijlocul credincioşilor. Dupa trecerea sa la cele veşnice, acest lucru nu ia sfârşit, ci prin înlesnirea lui Dumnezeu, sfintele moaste ale Parintelui Glicherie Marturisitorul bucura credinciosi din toata Romania, dar si din strainatate. Cea mai mare parte se afla intr-o racla frumoasa, in biserica Mitropoliei Slatioara. Ia naştere astfel Mănăstirea Sfântul Ierarh Glicherie Marturisitorul, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Vlasie Mogârzan, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România şi cu deosebitul efort al PS Episcop Vicar Sofronie Suceveanul, ierarhul sub a cărui oblăduire se află acest Sfânt Lăcaş, ce conţine, ca o comoară de mult preţ, o părticică din moaştele celui ce
Comentarii recente