PS Sofronie Suceveanul

Preasfinţitul Episcop Sofronie Suceveanul, este născut la 12.06.1963 în localitatea Apa Asău, fiu de preot, este crescut în deprinderea îndeplinirii poruncile lui Dumnezeu. Practica slujbelor bisericeşti, cât şi chemarea spre viaţa monahală, îi deschide tot mai mult inima spre iubirea de Dumnezeu. Viaţa personală pâna la venirea în mănăstire este destinată studiilor şi slujbelor bisericeşti, de la care, în ziua Duminicii este nelipsit. Primii paşi spre intrarea în monahism îşi spun povestea lor, începând cu meleagurile duhovniceşti de la Slătioara. Tânăr fiind şi plin de răvnă duhovnicească, se dovedeşte a fi ascultător cuvintelor lui Hristos, Care ne porunceşte să luăm „jugul cel bun” şi „sarcina cea uşoară”. Şi jugul a fost bun şi sarcina uşoară, pentru fratele Silvestru, care odată intrat în obşte, a fost luat sub ocrotirea Părintelui Ieromonah Ghermano. Supus ascultărilor riguroase din mănăstire, după nouă luni se învredniceşte a primi chiar de la Sf. Glicherie fesul călugăresc şi rasa, pentru ca, numai câţiva ani mai târziu, mila lui Dumnezeu să-l binecuvânteze cu Darul călugăriei, primind numele de Sofronie, şi să-l arate mai dârz, în faţa ispitelor şi neşovăielnic, faţă de îndatoririle monahiceşti. Îndeplinirile făgăduinţelor monahale depuse în faţa Împăratului Ceresc, cât şi dragostea de a sluji lui Dumnezeu ziua şi noaptea, au făcut ca monahul Sofronie să devină mlădiţă binecuvântată din rădăcina de credinţă a Bisericii Ortodoxe. Trei ani mai târziu, după primirea călugăriei, în Duminica Floriilor, monahul Sofronie este hirotonit diacon, de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei, iar în Duminica Sfintei Cruci a Postului Mare, din anul 1992, ierodiaconul Sofronie este hirotonit preot. De acum înainte avea să înceapă o etapă a vieţii mult mai ostenitoare. Slujbele bisericii, ascultările din mănăstire, propovăduirea cuvântului Evangheliei, bolile trupeşti ... toate acestea aveau să apese pe umerii firavi ai ieromonahului Sofronie. Dar nădăjduind spre Cel care „pe toate le vede” şi „pe toate le ştie” şi încredinţat fiind, că într-o zi mila lui Dumnezeu va birui, ieromonahul Sofronie depăşeşte şi aceste obstacole ale vieţii, prin care şi-a dovedit din plin, atât credinţa, cât şi dragostea faţă de Dumnezeu. Puţin mai târziu este înaintat la treapta de arhimandrit al Mitropoliei Slătioara, iar în 1995 Harul Sfântului Duh îl cheama la înalta treaptă a arhieriei. Este hirotonit arhiereu în Biserica Mitropoliei Slătioara de către Î.P.S. Mitropolit Vlasie, succedat de alţi trei episcopi, Demosten-Nemţeanul, Ghenadie Băcăuanul şi Pahomie-Vrânceanul, (actualmente trecut la cele veşnice). În prezent Episcopul Sofronie este locţiitor de stareţ al Mitropoliei Slătioara, desfăşurând a aleasă activitate pastorală, atât în ţară, cât şi peste hotare. Aflat la vârsta de 45 de ani, binecuvântat de Dumnezeu cu înţelepciune şi pricepere, luptând, pe cât este omeneşte cu necazurile sufleteşti şi bolile trupeşti, trăind alături de durerile şi suferinţele poporului, perseverenţa, spiritul promt în faţa marilor decizii ale vieţii, compasiunea ... sau dovedit a fi tot atâtea dovezi ale vieţii, care nu au putut împiedica nici activităţile administrative din Mănăstirea Slătioara, dar nici îndatoririle duhovniceşti faţă de monahii din mănăstire sau faţă de fii duhovniceşti din întreaga lume.