DRAGOSTEA

Vezi dragoste fierbinte, fie la o femeie-mamă pentru copilașii ei, fie la o pasăre pentru puișorii săi, fie la fiare și dobitoace pentru odraslele lor. De la această întâmplare, ridică mintea ta spre dragostea lui Dumnezeu pe care El o are pentru om - făptura Sa cuvântătoare, zidită după chipul Lui. Dacă în făpturile Sale Domnul a pus o astfel de iubire - precum a dat, de pildă, mamelor pentru copiii lor -, atunci cu cât de neasemuit mai mare este dragostea pe care El Însuși o are pentru om, pe care l-a făcut după chipul și asemănarea Sa? Din această izvodire înțelegem că Dumnezeu îi pune dinainte omului atâtea binefaceri, încât acestea nu doar că nu pot fi înșiruite, ci nici cu mintea nu pot fi pătrunse. Negrăita Sa dragoste tocmai prin aceea se arată, că El atât de mult râvnește mântuirea noastră, atât de mult ne rabdă pe noi, păcătoșii, cu atâta năzuință ne așteaptă pocăința, cu atâta milostivire și bucurie îi primește pe cei ce se căiesc și cu atâta neîngăduință îi pedepsește pe cei ce nu se pocăiesc! "Căci într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul, să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan 3, 16). Iată de ce El Însuși ne spune prin Prorocul: "Oare își va uita femeia pe pruncul său, astfel încât să nu-i fie milă de odrasla pântecelui ei? Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu te voi uita - zice Domnul" (Isaia 49, 15). Această iubire părintească a Tatălui Ceresc îl veselește pe cel drept, iar pe cel păcătos îl mângâie și îl povățuiește să nu deznădăjduiască de a Sa milostivire, ci, mai mult decât atât, îl îndeamnă să alerge la El cu pocăință și cu încredințare să aștepte mila Lui.