Sfintii Petru si Fevronia

PrintPrint

Ziua prăznuirii Sfinților Petru și Fevronia de Murom (25 iunie) este cunoscută în Rusia sub numele de Ziua familiei, a dragostei și a fidelității.

Sfântul Petru a fost al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom.

Tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit foarte grav şi nimeni nu putea să-l vindece. El şi-a trimis slujitorii să caute pe cineva care să-l tămăduiască. Unul dintre aceştia a întâlnit-o pe tânăra Fevronia, o fecioară smerită şi evlavioasă care locuia în casa părinţilor săi care erau apicultori în satul Lascovo din gubernia Riazan. Ea era foarte înţeleaptă şi cunoştea proprietăţile plantelor, cu ajutorul cărora vindeca diverse boli. Aceasta i-a transmis Cneazului că îl va vindeca dacă se va căsători cu ea. Acesta a acceptat, iar Fevronia i-a trimis prin slujitor leacul prin care Petru s-a tămăduit, însă acesta nu s-a ţinut de promisiune si nu a luat-o de nevastă.

In scurt timp, Cneazul s-a îmbolnăvit din nou şi de această dată a venit personal ruşinat la Fevronia să o roage să-l tămăduiască. Cunoscând-o şi văzându-i evlavia, virtutea şi înţelepciunea, Petru i-a promis că se va căsători cu ea după ce se va vindeca. Tânăra i-a prescris acelaşi tratament ca şi mai înainte şi l-a vindecat pe Cneaz.

Când s-a vindecat complet, Cneazul Petru s-a căsătorit cu tânăra Fevronia. Trăind în evlavie şi ascultând poruncile lui Dumnezeu, soţii au trecut cu dragoste şi smerenie prin toate încercările.

In anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moştenit tronul din Murom.

Boierii din oraşul Murom nu au găsit-o pe Cneaghina Fevronia potrivită pentru Petru, cerându-i să o părăsească. Influenţaţi de soţiile lor, aceştia o respingeau pe tânără datorită originilor sale.

Odată, unul dintre curteni, care voia să provoace neînţelegere între cei doi soţi, i-a spus Cneazului Petru că Fevronia, atunci când se ridică de la masă, adună toate firimiturile ca şi cum nu s-ar fi săturat şi i-ar mai fi foame. Petru a urmărit aceasta şi a văzut că Fevronia, atunci când s-a ridicat de la masă, a strâns toate firimiturile în mână, aşa cum era obişnuită de când era copil. Atunci când a rugat-o să deschidă mâna, a găsit tămâie şi s-a răspândit o mireasmă puternică de mir.

După o vreme, boierii au venit la Cneaz cerându-i să o părăsească pe Cneaghină, spunând că el trebuie să-şi caute o soţie din anturajul său. Auzind acestea, Cneazul Petru a preferat să renunţe la putere şi bogăţii, plecând în exil cu soţia sa, navigând de-a lungul râului Oka.

Cneazul era foarte mâhnit de cele întâmplate, dar soţia îl îmbărbăta şi îl mângâia. Fevronia rămâne nu doar tare în alegerea sa, dar dă şi dovadă de credinţă şi înţelepciune.

Inţelepciunea tinerei Cneaghine este evidenţiată şi de următoarea întâmplare: în barca în care călătoreau Petru şi Fevronia după ce au fost alungaţi de către boieri, era un bărbat cu soţia sa. De la un timp, bărbatul a început să o privească pe Fevronia cu tot mai mult interes şi pasiune. Fevronia l-a rugat să ia nişte apă dintr-o parte şi din alta a bărcii, să le guste pe fiecare şi să-i spună

Comentarii recente