ADUNAREA CELOR ASEMENEA

PrintPrint
Sfantul Ioan din Kronstadt
Așa cum în mări, în lacuri sau în râuri fiecare particulă de apă se află în combinație cu alte particule și este înconjurată de acelea; așa cum în aer fiecare particulă de aer este înconjurată de altele și se combină cu acelea, și noi, fiii pământului, suntem înconjurați din toate părțile de Dumnezeu, iar cei mai curați dintre noi, sau pe cale de a se curăți, sunt în unire cu El, aflându-se pretutindeni în El. Noi toți, pământenii, suntem întocmai ca apa, ca aerul, ca un arbore rămuros, alcătuind un întreg, uneori însă dezmembrat, din pricina invidiei diavolului, a egoismului, enervării, dușmăniei, dihoniei, trufiei, ereziilor și dezbinărilor, pizmei, avariției, izolaționismului, răutății, vrăjitoriei și atâtor altor patimi. Pe de altă parte, diavolul și îngerii lui stau toți laolaltă, asemenea unei ape tulburi, stătute, otrăvite, sau ca aerul încins, asfixiant, ucigător. Ei ne stau jur-împrejur, se căznesc să ne pătrundă în suflet, atunci când acesta nu-și poartă de grijă și se lasă pradă patimilor, ca să-l întunece, să-l tulbure, să-l pârjolească, să-l chinuie în tot chipul. Întocmai ca atunci când, ieșind uneori la aer curat, plăcut mirositor, nimeriți dintr-o dată lângă o groapă de gunoi sau de scârnă, de unde exală cele mai neplăcute miasme și vă grăbiți să treceți cât mai repede de locul acela, ca să respirați din nou aer într-un spațiu neviciat. Așa se întâmplă cu duhoarea diavolească. Însuși Domnul numește văzduhul și apa întunecatelor oștiri diavolești atunci când vorbește despre asaltul stihiilor asupra sufletului omului: "A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă" (Matei 7, 25).
Sursa: 
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 84-85.

Continut recent

Comentarii recente