NESTATORNICIA BOGĂȚIEI

Vezi că o floare grabnic se ofilește la arșiță sau la ger sau că fumul și spuma valurilor în scurt răstimp se fac nevăzute. Asemenea și avuția, cinstea și slava lumii acesteia n-apucă bine să se ivească și să se arate, că printr-o năvălire a morții sau a unei furtuni de necazuri, toate dispar de parcă nici n-ar fi fost. Caută spre morminte și vei vedea că după moarte cei bogați și preamăriți cu nimic nu se osebesc de cei săraci și simpli. Toți, ca și pulberea pământului, în țărână s-au întors și țărână s-au făcut. De vreme ce au lepădat lumea, slava i-a părăsit și avuția a plecat de la ei și s-au făcut bogații asemenea cu cerșetorii și cei slăviți - asemenea cu oamenii de rând, ajungând stăpânii să fie deopotrivă cu slugile lor, iar cei înstăriți - deopotrivă cu milogii, astfel încât nu se mai poate ști unde zace stăpânul și unde - sluga lui, ori unde se găsește cel bogat și unde - cel sărac. Această întâmplare și cugetarea asupra ei ne învață să căutăm adevărata bogăție și slavă a sufletului, care nu se vor îndepărta de la noi după ce le vom dobândi și să nu alergăm după plăcerile lumii acesteia, căci ele se pierd asemenea fumului și spumei valurilor și, în loc de părelnica lor veselie, lasă în urma lor o adevărată suferință.