PAJIȘTEA NĂDEJDII

Bunule Iubitor de oameni! Dacă peste iarbă, peste flori, peste toată verdeața se revarsă harul Tău cu îmbelșugare când vine vremea, cu atât mai mult îi vei dărui robului Tău ceea ce cere în rugăciune. Căci, iată, văzduhul se limpezește și păsările cu felurimi de glasuri cântă slava marii Tale înțelepciuni; iată, întreg pământul se înveșmântează în haină de flori pestrițe, țesută fără mâini omenești, se veselește și prăznuiește. Stropește și inima mea cu roua harului Tău, Bunule Iubitor de oameni! Pământul semănat nu poate să odrăslească dacă nu cade belșug de ploaie: fără harul Tău, nici inima mea nu poate să odrăslească cele bineplăcute Ție și să aducă roada dreptății.