Cultura poate fi purtătoare de evlavie creștină. în Rusia, în anii sovietici, când literatura religioasă era inaccesibilă, oamenii au învățat despre Dumnezeu din lucrările clasicilor ruși. Era cu neputință să cumperi sau să găsești la bibliotecă scrierile Sfântului Isaac Sirul, însă am avut acces la scrierile starețului Zosima din Frații Karamazov, care au fost inspirate de lucrările Sfântului Isaac. Literatura, arta și muzica rusă din secolul al XIX-lea, deși seculare în formă, au păstrat o legătură lăuntrică profundă cu temeliile lor religioase originare. Iar de-a lungul perioadei sovietice, cultura rusă din secolul al XIX-lea a îndeplinit misiunea care, în împrejurări normale, ar fi fost lucrarea Bisericii. Acum, că prigonirea religioasă a luat sfârșit, Biserica a intrat în arena libertății: nu sunt piedici în calea misiunii ei. Între Biserică și cultură era un zid, construit artificial în vremurile sovietice. Dar acum nu mai este așa. Slujitorii Bisericii sunt liberi să conlucreze îndeaproape cu oamenii din lumea artelor și a culturii pentru a lumina lumea. Biserica, arta și cultura sunt împreună-părtașe la un câmp misionar comun și împreună iau asupră-le sarcina comună de a răspândi luminare.
Sursa:
Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului și a muzicii (MIA), traducere de Laura Mărcean & Olg
Comentarii recente