Un om supărăcios și fără minte, dorind să facă să funcționeze un obiect sau un aparat oarecare și nefiind în stare să-l folosească din nepricepere, văzându-se deci în imposibilitatea de a-l utiliza, așa cum ar fi dorit, de cele mai multe ori se înfurie, își iese din fire, aruncă acel obiect sau îl distruge, ca și când ar fi o ființă vie și s-ar opune intențiilor sale. Se întâmplă ca ceva să nu meargă, sau să se înțepenească, sau să se rupă, sau să funcționeze altfel decât se aștepta, sau să nu i se potrivească locul, și omului i se pare că totul se ridică împotriva lui și este gata mai-mai să înceapă să plângă de ciudă. Dar dacă în locul nepriceputului vine un meșter, totul intră în normal. De ce? Fiindcă meșterul se apucă de treabă cu cap, rațional, cu pricepere și cu suflet. Către ce mă îndreaptă aceste reflecții, care privesc lucruri atât de obișnuite, modul nostru de a ne purta cu obiectele? Către constatarea că pretutindeni mintea, sau mai exact spus, spiritul rațional al omului, domnește asupra materiei. Nimic nu se poate face de la sine, fără contribuția minții, nici măcar o singură mișcare mecanică corectă. Nici un obiect nu se poate adapta de la sine scopului pentru care a fost creat, deoarece scopul respectiv nu poate fi atins decât urmând anumite reguli, sau prin modalități determinate, cunoscute, iar acestea sunt produsul minții, al inteligenței. Iată câteva exemple din univers. De unde provine acea ordine extraordinară care domină materia neînsuflețită și lumea animalelor necuvântătoare? De unde vine acea frumusețe fără seamăn, acea minunată transformare a materiei amorfe, lipsite de viață, în ceva plin de armonie și de viață? De unde vine acea adaptare perfectă a unor elemente lipsite de viață la mii și mii de scopuri, dintre cele mai diverse, într-un mod atât de rațional și de simplu, știut fiind că prin ele însele acele elemente n-ar putea să-și "propună" un scop și nici să-l atingă? Cine este nevăzutul stăpîn al tuturor acestor forme ale materiei? Ce Minte își vădește preaminunata-I înțelepciune în materia neînsuflețită și în mulțimea viețuitoarelor necuvântătoare? Cine este Artistul și Sculptorul perpetuu, Cel ce își realizează opera în mod nevăzut înaintea ochilor noștri? Tu ești Unul, Doamne, Făcătorul a toate! Ochii inimii mele Te văd în fiecare linie a spațiului. Tu le-ai făcut și le faci pe toate, împreună cu Fiul Tău și cu Duhul Tău cel Sfânt. Inima mea Te sărută, oriunde Te-ai afla, și mă închin Ție, Te laud, și Te cânt.
Sursa:
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 128-129.
Comentarii recente