DREPTATEA OMENEASCĂ

Cel ce se conduce după o dreptate omenească este plin de sine, de aroganță, de orbire; se predică pe sine, își face publicitate, își trâmbițează faptele sale “bune” fără să țină deloc seama de avertismentul Domnului (Matei 6, 1-18). El răspunde cu ură și cu răzbunare celor ce cutează să-și deschidă gura pentru a se opune într-o manieră întemeiată și bine intenționată “dreptății” sale. El se simte foarte îndreptățit să primească recompense pământești și cerești.