Vezi că umbra nu are nimic în sine: nici viață, nici trup, nici mișcare, ci doar asemănarea cu trupul; iar când se ascunde soarele, dispare și ea tot atunci. La fel și omul, nimic nu este fără Dumnezeu. Atâta vreme cât Domnul îl ține, îl îndrumă și îl luminează, el se crede a fi ceva și pare că este, însă cum își ascunde Dumnezeu lumina Sa și îl lipsește de puterea dătătoare de viață, omul dispare îndată. Despre aceasta zice Prorocul: "Ca o nălucă umblă omul" (Psalmul 38, 6) și "zilele lui ca umbra trec" (Psalmul 143, 4). Dintr-o astfel de întâmplare învață să-ți cunoști nimicnicia și să te smerești, acesta fiind începutul înțelepciunii creștinești.
Sursa:
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,
Comentarii recente