HAINA DE SĂRBĂTOARE

Vezi că oamenii, după obiceiul obștesc, se îmbracă de sărbători în haine luminoase și se veselesc. De la această prăznuire vremelnică și pământească să-ți ridici mintea prin credință la sărbătoarea aleșilor lui Dumnezeu, care veșnic vor prăznui și se vor veseli. Vremea de acum este pentru creștini un răstimp pentru trudă, nevoință, plângere, tânguire și pentru purtarea Crucii. în veacul de apoi, când vremea se va plini și va veni veșnicia, creștinilor celor adevărați li se va deschide o sărbătoare prealuminoasă. Atunci ei se vor odihni de truda lor și vor prăznui sabatul cel neîncetat și veșnic, nu doar o singură zi din săptămână, ci toată veșnicia. Atunci vor scoate de pe ei hainele cele zdrențuite și de jale și se vor îmbrăca în veșmânt de sărbătoare și de nuntă, "când ființa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire" (1 Corinteni 15, 54). Atunci se vor acoperi cu veșmântul mântuirii și vor îmbrăca haina veseliei (Isaia 61, 10); "vor fi îmbrăcați în veșminte albe" (Apocalipsa 3, 5); "se vor înveșmânta cu vison curat și luminos" (Apocalipsa 19, 8). în zilele acelea nu vor vedea nimic din cele ale întristării și ale mâhnirii; acolo nu se va afla teama de dușmani, de sărăcie sau de boală; nu va fi strigăt, plângere, tânguire, foame, sete, frig, arșiță și nici un fel de nenorocire sau necaz, ci totul va fi liniștitor, pașnic, neprimejdios, veselitor, luminos, îmbucurător și bineplăcut. în viața aceasta, aproape toate sunt mâhnitoare și de jale: frica de moarte, de diavol și de păcat, teama de răuvoitori și de prefăcuta frăție; de toate trebuie să te păzești și să te uiți în jurul tău ca o pasăre ce se ferește de vânători și de arcași. Aici în fiece zi murim prin temerea și așteptarea morții și cu cât mai mult trăim, cu atât mai mult așteptăm să murim: căci pe măsură ce trăim mai îndelung, viața ni se scurtează și se apropie tot mai mult venirea morții. Iar această viață plină de amărăciune și moarte este înțesată cu o sumedenie de nenorociri și pe măsură ce se prelungește, necazurile ni se înmulțesc. ânsă în veacul de apoi nu vor fi unele ca acestea, ci doar viață, fericire, desfătare, biruință, strigăte de bucurie și veselie veșnică. în vremea de acum, oamenii s-au obișnuit să meargă de sărbători acasă unii la alții, să se viziteze și așa să se veselească împreună. Atunci aleșii Domnului se vor aduna în casa Tatălui Ceresc, în care "multe locașuri sunt", și vor dobândi împrietenirea cu Sfinții ângeri și cu toate Puterile cerești, veselindu-se dimpreună, bucurându-se unii de alții înaintea feței Cerescului lor Tată. Atunci "cei mântuiți de Domnul vor veni în Sion cu strigare de bucurie și desfătare veșnică va fi peste capetele lor. Ei vor afla bucuria și veselia, iar întristarea și suspinarea se vor depărta" (Isaia 35, 9-10). De sărbători oamenii au obiceiul acum să mănânce, să bea și să prăznuiască împreună. Atunci adevărații robi ai Domnului "vor ședea la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în âmpărăția Cerurilor" (Matei 8, 11) și "vor mânca și vor bea la masa Domnului" (Luca 22, 30); "îmbăta-se-vor din grăsimea casei Domnului și din izvorul desfătării Lui vor fi adăpați" (Psalmul 35, 8), după cum ne-a binevestit Dumnezeu despre acestea prin Prorocul Său: "Iată, slugile mele vor mânca, slugile mele vor bea, slugile mele se vor veseli, slugile mele vor cânta din bucuria inimii" (Isaia 65, 13-14). Oamenii mai au și obiceiul de a cânta în zile de sărbătoare cântări de bucurie. Atunci aleșii Domnului âl vor vedea pe Dumnezeu "față către față" (1 Corinteni 13, 12), "âl vor vedea" întru slava Sa, "așa cum este" (1 Ioan 3, 2), și într-un cuget âl vor lăuda, âl vor slăvi și-L vor cânta la nesfârșit fără să se mai sature și fără să ostenească. O, cât de luminos, vesel și plin de bucurie va fi acel praznic, iubite creștine! Cât de dorită este ziua în care âl vom vedea față către față pe Dumnezeu, pe Care âl vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură! "Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda" (Psalmul 83, 5), âmpăratul și Dumnezeul meu. Din această întâmplare și din cele asemănătoare ei, ne învățăm, creștine, a ne înălța mintea și inima la fericita veșnicie și pe aceea a o căuta cu credință sinceră și cu sârguință.